in lunga serie de lucruri pe care le face ruminu', in afara de a'si baga, periodic, diverse obiecte in fund, aflu, fara surprindere, ca mihai eminescu a fost propus spre santificare de catre o liga diferita de cea a lu' mitica.
din precarele mele cunostintze, stiam ca exista scriitori canonici, cel putzin asa'mi dau io sama ca reusira maritele noastre fetze carturaresti sa'i indeparteze pe invatzacei de eventuala ratacire nefireasca d'a mai citi ceva si din propriu' imbold catre 'nalta cultura, daca afla vreodata (daca nu sint impiedicatzi sa afle) ce'i aia, indiferent de numaru' deplomelor din dulap.
daca tot e ruminu' buricu' pamintului, si'a populat el cu' cultura si civilizatzie tot ce misca'n lumea asta, a inventat, pe linga apa calda, si toate sfirlezele cu fofeze de pe mapamond, iaca s'apuca si sa populeze calendarele de perete ale babelor de pe coclauri cu indivizi ce'i suna lui bine la ureche.
pe linga un sfint curvar, si degraba varsatoriu de singe nevinovat, o sa ne trezim si cu unu' cu creieru' mincat de pisica, da' pe care n'o sa'l mai citeasca nime'.
ca pe mine m'or lecuitara alde paunescu sa mai pui minutza pe freo cartzuca "canonica", io simtzindu'ma mai ateu de felu' meu, si frica de privirea mustratoare din tablourile cu sclipici de pe peretzi nu ma'ncearca.
si daca tot e vorba sa ne facem fiecare sfintzii nostri, cum nu cunosc altzi poetzi in viatza, si pe care sa'i fi si citit (si, culmea ! chiar sa'mi si placa...) io am sa'l propun pe dan iancu spre canonizare.
si mai e si avantaju' ca potzi iesi la o bere cu el !
