astă seară masticăm în fameglie

la sugestia unui (fost) pretin feisbuc, m-am apucat, de sarbatorile astea, sa ma uit la un serial care il are ca personaj principal pe hannibal lecter, cu mult singe si organe pe pereti, dar si in meniul nenumaratelor secvente in care prepara si "serveste masa", nu de alta dar ma simteam compexat ca nu mai vazusem un serial, cap-coada, de la familia bundy incoace. dupa primul sezon (filmul are 3 sezoane) m-am uitat din ce in ce mai greu la el, desi, pe alocuri, devenise mult mai comic, de-o pilda, decit "asta seara dansam in familie", filmul cu dem radulescu si papaiani pe care l-am vazut, tot zilele astea, pentru prima oara integral, si cu care personajele din "hannibal" (lecter si inca unul, "invatacelul" lui) mi s-au parut ca seamana, dar nu rasare, desi cuplul de actori romani nu-si "consuma" decit la figurat victimele. dupa experienta asta, tare mi-e c-o sa treaca iarasi o grama' de ani pina la o alta tentativa de vizionat seriale din partea mea, plus ca am vaga senzatie c-o sa incep sa favorizez micul stramosesc in defavoarea "organelor"!

ana are mere, gogu are bere, dar asta chiar că nu le'a folosit la nimică amîndurora

traind, asa, in mijlocul unui eba prins, in acest mijloc de avgust in flacari, ar fi trebuit, in mod normal, sa simtz si eu un, cit de cit, confort psihic, macar pentru o scurta si determinata perioada de timp, date fiind ca:

• nea jiji e la brutarie;
• nea mimi (stoica) e la brutarie;
• nea felix, motanul varanos, e, la rindul lui, tot acolo;
• nea diktatoru' isi traeste ultimele lui saptamani in palatul pionerilor, loc de promenada al antenistilor trei si al penzionarilor stretch-eri ai lui mircea badea;
• banciu e'n concediu, cu turcesqiu;
• oteveul e (erea, dupa cite stiam eu) inchis;
• et caetera.

cind colo:

• desi nu exista, antena trei catindeaza la presidentzie, avind serioase sanse sa faca un remarcabil si serios joc de picere, intr'o finala, mica, dar vesela, cu domnul al nostru p.m. ponta;
• monika candideaza, si ea, lasaindu'mi impresia c'ar avea cam aceleasi organe in spete precum pastorul cel gîdeos si kitschos;
• iohannis!;
• otv exista, totusi!

acestea fiind datele problemii, nu pot sa pretind c'as fi victima fatalitatzii, pentru c'aseara n'am reusit sa urmaresc, nici macar un minutzel, confruntarea, la distantza, dintre monikutza si johannis (aflatzi, cam in acelasi interval orar, la doua posturi de televizie diferite, concurente si nu prea). n'am putut sa ma uit "din mila", din cauza ca, pe cit de excesiv de expresiva erea figura monichii (aratind, daca se poate inchipui asa ceva, mai expresiv decit figurile doamnii  merkel si doamnii thatcher, luate impreuna), p'atit de vida imi parea cea a domnului iohannis.

marturisesc, spasit, ca n'am avut minima rabdare s'astept s'o vaz pe monikutza zimbind, cum am vazut'o in ultimele reclame platite de pe internet.

in schimb, c'o seara inainte, am descoperit "noul otv", gazduit de postul lui ghitza (post aflat, si el, p'o lista, destul de lunga, de posturi "ascunse", in meniurile mult prea smartului meu tv), unde am zabovit, fascinat, mai bine d'o ora, pentru ca dan diaconescu direkt il avea invitat pe ana, doru ana, un actor grabit, grabit sa'i intre in gratzii domnului presedinte al partidului populului otv, pentru un post, p'o lista, cevaaa, cumvaaa, post pe care, c'o ocazie anterioara, ne'a povestit domnul ana, l'a pierdut "la mustatza" (domnul ana are mustatza), in defavoarea unor anonimi pe care buzunarul i'a tzinut sa satisfaca criteriile domnului presedinte ddd.

ca domnul ana, doru ana, care e, printre multe altele, si ceva conferentziar universitar la unatc-ul de stat, se inscrie in lunga serie d'actori cu convingeri ultra-reactzionare, alaturi de, imi vin in minte acuma, un dan puric, un dorel visan, o draga olteanu matei (iata!), un mihai malaimare sau un dem radulescu (regretatul avusese si el, inainte de deces, niste reactzii inmarmuritoare), nu mai reprezinta o surpriza pentru mine.

singura nedumerire e cum de astfel de oameni, dotatzi aparent cu un minim de ratziune, nu aleg calea mai scurta, a inscrierii, cu acte, in pesede, alegind calea ocolita, prin ppdd, prm, peunere, etcetece, umilindu'se de multe ori, ca doar pesedeaoa mi'a parut, pina acum, destul de primitoare cu astfel de elemente, neingradindu'le posibilitatzile de exprimare in nici un fel, iar pupatul papucului originalului nu se compara cu aceeasi activitate efectuata asupra incaltzarilor copiei. daca socaciu si stanoevich, printre altzii, au putut, doru ana de ce n'ar putea?

barimi, daca "dreapta", cu coturi si alte fitinguri, post-basista, se prezinta, multzamita si demiurgului ei, astfel incit nu potzi sa ai intotdeauna destule cuvinte la tine ca s'o descrii (si s'o injuri), s'avem si noi o shtanga care sa nu mai fac'atitea fasoane sa se prezinte asa cum e ea, de la mama ei, ilieskowa, cind extremele s'atrageau mult mai cinstit, pe fatza, desi legionarii erau intotdeauna de partea ai'lalta.

baete, înc'un rînd (d'alegeri), că vărs!

n'o mai tzinetzi, bucatzi, cin' pe dreapta, cin' pe stinga !

Scandalul cu organizarea Bucurestiului: o ciorba nesarata si reincalzita
de Sorin Ionita HotNews.ro
Miercuri, 1 septembrie 2010, 10:03 Actualitate | Opinii

Sorin Ionita

"Indiferent cine se va alege primar general al Capitalei, daca actuala impartire de atributii si venituri intre centru si sectoare nu se schimba fundamental, orasul va ramane greu de guvernat. Este nevoie de o lege a capitalei o Constitutie pentru Bucuresti. Desi Capitala este orasul cel mai bogat din tara, asistam la paradoxul ca el este si cel mai putin autonom. Edilul ei general este, dupa lege si atributii, mai slab decat un primar de comuna. Diviziunea puterii intre centru si sectoare, operata imediat dupa 1990, avea initial o noima, dar luptele politice au produs ulterior doar confuzie. Situatia de azi nu corespunde vreunui plan rational, fiind rezultatul intamplator al acestor ciocniri partinice. Interventiile pripite ale guvernelor au produs blocaje institutionale, orasul Bucuresti - si nu vreunul de provincie - fiind de fapt cea mai abuzata municipalitate, prin decizii intempestive venite de sus, care i-au redus autonomia".

Asta scriam intr-un raport SAR inaintea alegerilor locale din 2008 si din pacate diagnosticul nostru pesimist ramane valabil. In raport gasiti o lista detaliata a problemelor: fragmentare financiara (sapte bugete separate), incalecari de atributii pe atributii "suculente" (planuri de urbanism, aprobari de construire sau demolare, politica de dezvoltare in general). Pe scurt, Bucurestiul este cea mai fragmentata si greu de coordonat capitala central-est europeana: un sistem unificat de transport in comun e imposibil atata vreme cat metroul tine de Minister (alt unicat romanesc); un buget consolidat e imposibil atata vreme cat Capitala nu are practic venituri proprii, samd.

Iar puterea si opozitia se intrec in ineptie, nereusind nici macar sa se certe cum trebuie, ca in Occident, cu propuneri de reforma care sa aibe oarece coerenta. Pe de-o parte, Ministerul de Interne circula prin targ un chestionar kilometric, halucinant, in care poporul e intrebat cate in luna si stele: daca e fericit cu actuala organizare, daca i se par ok sectoarele sau nu, etc. Ce relevanta au niste raspunsuri colectate nesistematic la niste intrebari fara noima, fara un context, e clar: nici unul.

Daca Ministerul voia o consultare reala pentru o eventuala reforma a Capitalei, venea intai cu un sumar documentat de probleme - sau, preferabil, contracta un expert extern sa faca asta, ca am dubii ca inhouse e cineva in stare - pentru ca schimbarile nu se fac asa, la instinct, ci ca sa rezolve anume disfunctii precise. Acest raport de probleme (Green Paper) era circulat si dezbatut public, pentru a avea un consens pe diagnostic. Pe baza lui se intocmeau apoi niste scenarii alternative de reforma (White Paper) care de asemenea erau supuse discutiei publice. In acest context se putea face si un sondaj cu intrebari (putine) in punctele-cheie: vreti asa sau pe dincolo, vreti Sectoare mai puternice sau mai slabe, mai multe sau mai putine etc. Astfel, incet, incet, se genera o dezbatere ca lumea si aveam un rezultat. In loc de asta, printr-un artificiu stangace, demn de Cosmanca, se mimeaza consultarea pentru a ni se servi ciorba racita si reincalzita a fostului primar PSD de sector Gherasim, intre timp trecut la PDL.

De partea cealalta, in linia cu care ne-a obisnuit, PNL nu e in stare sa produca altceva decat caragialisme. Adica pe presedintele sau suit, precum Rica Venturiano, pe statuia lui Mihai Bravul si strigand "hidra lui Basescu, jos labele de pe Bucuresti", in timp ce trecatorii se mira cine o fi omul asta si ce l-a apucat asa din senin. Nimic despre problemele reale ale Bucurestiului, amintite mai sus. Nimic despre abuzurile de la sectorul 1, unde colegul sau Chiliman construieste si demoleaza ce vrea el prin zone istorice, sau da contracte fara licitatie pentru salubrizare care costa cat pasajul Basarab. Ridicolul e maxim cand dl. Antonescu cheama chiar pe Sorin Oprescu sa i se alature in protest, ca nu cumva ticalosul de guvern sa ia atributii si resurse de la Sectoare si sa le transfere Primariei Capitalei - adica lui Oprescu! Cat de fraier ar trebui sa fie acesta ca sa se opuna public intaririi propriei institutii?

E limpede ca acesti oameni nu pot lua niciodata ceva in serios si fac totul la bascalie, la smecherie, fiindca doar atata pot. Mai mult, nu. Si din pacate, acest circ al imposturii face audienta si place la targoveti. Dupa aproape o suta de ani, ramane in picioare observatia lui Dem Dobrescu, primar interbelic al Capitalei, care spunea ca "marele obstacol in calea Bucurestiului este politicianismul. Capitala noastra intra pe rand cand intr-un club, cand in altul, iar interesele orasului sunt confundate cand cu interesele unui club, cand ale altuia. Bucurestii mari pot fi realizati doar cu faramiturile care cad de la ospatul lupilor politici".