dac'ar fi fost sa ne luam dupa ce scotea pe goarna, pe linga pamblici, dar si dac'o tzinea precum o pornise, domnul al nostru fost diktator ar fi riscat sa devie un adevarat munte, care sa'i copleseasca, prin semetzia lui, nu numai pe politrucii priculici&nimurici contimporani cu el, dar si pe „mircea, stefan si mihai, gloriosi veniti din rai”, plus alte citeva piscuri si pisicuri ale historiei nazzionale.
noroc ca n'a fost cazul, asa ca dira lasata de el insusi in historie risca sa se dovedeasca, in cele din urma, a fi fost cea a unui adevarat limax, destul de scabros, obligindu'ne, astfel, sa'i reevaluam, ca tot se poarta, dira domnului aceluia cu barbitza boxita, cu care avea treaba, la inceputul primului mandat, domnul basescu.
acuma putem pricepe de ce domnul constantinescu parea, in multe imprejurari, dus rau cu pluta, ajungind sa se pupe frantzuzeste pe gura cu d'alde ilici si cu badea-gidea-si-cu-grecu-tunde-oaia-si-berbecu:
era dezamagit, vedem ca nu fara motiv, de nerecunostintza co-nazzionalilor!
poftim de te 'ntzelege cu catîrii!
