sarbatori (aproximativ) fericite, cu zbor d'asupra unui cuib de cu(r)ci, dupa un rusinos zero la zero, nici macar la pauza...

sarba(u)tori (vorba lu' stanescu) de cîcat, cu antreu de sinjerete pe bancile de la cassa popo'ului, urmat de cirnatu' pe varza al hysteriei adiacente, ca p'orma, ca sa fie tacimu' complet, sa survie si'o frumushatza de piftie depresioasa, in plan personal, nu accelerat, ca vorba aia, deprimat ca in anu' asta, ca in anu' trecut si ca de cind ma stiu, niciodata n-am fo'!
deja fezandat de essperentza cu icaru' elektrik teverist, marturisesc c'avui  revelatzia fenomenului petrecut cu incasii aia ce si'au parasit in mod inexplicabil machu-picchiu' natal, desi ei, saracii, n'aveau, se pare, probleme cu pavajele ulicioarelor ce conduceau spre locurile unde'si desfasurau ei activitatzile descapatzinante, acolo videanu livrind marfa de cea mai buna calitate ce rezista si azz in cele mai bune conditziuni.

ceea ce nu'i cazu' pe la noi, unde deplasarea pe orice portziune aleasa in mod aleator, fie si d'un centimetru patrat, de pe parcursu' minunatii noast'e capitale e echivalenta cu o expeditzie la vulcanii noroiosi, atunci cind e udeala afara, sau prafosi, cind se'ntareste "asfaltu' romanesc", original patent, altu' decit aglomeratu' de pacura si pietricele ce ne este vindut de catre "edilii nostri" golden blitzieni, ori nu, drept mixtura asfaltica.

am fost sa'i "colind luminitzele", taman in sara d'ajun, lu' premarele carele este olempian oprescu, parcurgind  un traseu initziatic 'ntre peatza romana, nu numaru' noo, si domitziliu'mi congiugal situat in sectoru' omului fara fatza negoitza.

cu fiecare beculetz aprins, cu fiecare dungulitza trasata pe sus numitu' asfalt supurind p'in fiecare por jegu' si mizga ce numa'n minunata noast'a capitala le  potzi 'ntilni, cu fiecare cosuletz de gunoiutz, bancutza ikea, jardiniera fantezista, simtzeam ca mi se acutizeaza senzatzia nashparlie c'as putea'o apuca 'nspre dealu' un' s'afla balconu' ce'i pe cale sa devie mai celebru decit cel din romieo si giulietta.
o durere surda'n regiunea fiintzii mele ce numa' pentru sarbatoare nu ma pregatea, mai ales ca in ziua din'nainte, pe parcursu' a doar citeva ore, avuram parte de plonjonu' in bazinu' cu guvizi ai subect (accentu' pe guvizi, nu pe bazin, atentzie!) parlamentului, de un holdap ca'n filmele de la boliud, (pe linga "locatzia" caruia chiar trecui, freo sase ore mai tirliu, si jamu' spart tot nu fusese 'nlocuit, ca doara trebuiau prinse stirile de seara, cu relatarile nelipsitzilor reporteri levolver de la fatza, desfigurata, a locului), ba furam beneficiari, in premiera mondiala, mai mult ca probabil, unui rezultat strins de zero la zero, nici macar la pauza (ca n'au mai facut pauza!), smuls de reprzentantzii nost'ii alesi democracic la botarea uneia din nenumaratele motziuni de cenzura.

d'atunci, inspirindu'ma nerusinat din 'ntzelepciunea multimilenara a fratzilor cu ochi oblici fabricantzi de Ipho(a)ne, mi'am tot chinuit capacitatea imaginatzionala netagaduita, demna d'un fiu al popo'ului meu, pentru "a pune umaru" la limitarea efectelor nebanuite ale bunelor gubernari ce'or fo, si car' or sa mai fie.

poze luate de pe saitu' respectiv fara acordu' propetarului, cu toate

recomadarile contrarii, si ad litteram, de acolo! 

si pen' ca mosu' trebuia sa vie si la mine, iacata c'o vinit si mi'o adus, chiar in seara aia, o sanatoasa stare gripala 'nsotzita de frisoane pentru fi'mea, 'mprejurare ce mi'a produs, prin ea insasi, o noo revelatzie, cin' la 'ndemnu' nevestii, am calcat pragu' citorva farmacii din cartieru'mi, ș'al lu' negoitza totodata, costatin' ca, p'o distantza nu mai mare de doo-trei sute de metri, sin' freo 10-15 farmacii, fiecare cu badigardu' din dotare, chiar de's ei de conditzie sec'n'heend, ca's vechii portari de comparativa 'ntzolitzi in haine "de firma" (de paza si protectzie!), ce aduc aminte mai mult de personaju' de mai jos.

iar s(u)cursala bancara jafuita n'avea!
pai, nu'i, dom'le, mereu surprizatoare romunika, cu tot cu brandu' ei de tzeara, mai ales ca'i vazui de dimineatza pa nutzika si invitatzii ei dantzuindu'se (jam)parale cu base (ce'o fi 'n sufletzelu' mariei?!) si compania ca si cum lumea'i (tot) a lor, cu urs cu tot.
parca nu le'a dat statu' vile de protocol un' sa se hlizeasca, far sa'i vaza pulimea!
plimbatzi, baaa, ursu'...

ps1
si titlu'i furat!
ps2
oare as mai fi scris acilișea daca ma mai uitam si pe canale?

in tzara flacarii viole(n)te (sinecu)risti sa existi

vad ca flacara violenta avu efecte taman in tabara blogerilor de larga respiratzie (gura la gura), in rindu' carora ma precipitam si io sa intru...

intrarea fu glorioasa (in top one thousand din chestia aia absconsa numita "ze list"), da' a dracu' de meteorica.

nu putui striga: clipa, stai !

sa'mi fac o poza...

avui aceasta scurta senzatzie de catifelare mai ales gratzie d-lui patrasconiu (si citarii de catre d-sa a citarii mele dupa otv, care l'a citat pe d'l agarici, car'a citat, la rindu' sau, o 'nregistrare, pasata si aceasta, zice agarici, de un popa, care n'a mai citat de la cine o avea) si adrian paunescului inspumat de recunostintza bucurestenilor in decembrie 1989.



deci, ca sa nu'mi pierd ideea (lucru teribil de lesnicios in cazu' meu), odata intrat in acest veritabil pantheon al flecarelii si aflatului in treaba (aici sint autocritic), s'a produs, si in cazu' meu o destindere, un sentiment de bine metafizic, ce s'ar traduce (cred ca in spanioleza), printr'un titlu al unui film sud american vazut de mine p'in pubertate - si care mi'a cam marcat evolutzia ulterioara - "LA FIACA"...

in re-re-traducere romaneasca asta ar insemna ceva de genu' "lenea"

o lene terebela ma cuprinse si pe mine odata ce aliodor isi 'ndrepta energiile spre postanacul (vinatoru' de posturi, adeca) geonel si'a lui trupa de subrete social liberale.

constat cu neplacere ca dupa ce am cautat indelung finalu' filmului respectiv, si care m'a marcat cel mai mult, acesta e cenzurat cu nerusinare ! de fapt ce a putut fi vazut pe televizia romana a sfirsitului anilor 60, anume o flegma bogata adresata obiectivului aparatului de filmat, nu poate fi vazut pe liberu' internet al anului 2010...

scena cenzurata ar fi fost o reprezentare foarte autentica a reactziei mele la tot ce se'ntimpla p'ale noastre meleaguri.

nu'i haios pin' la Dumnezeu, si dincolo de El, ca ezotericii care ne conduc, sau care doresc sa ne conduca, apeleaza la FMI pentru neste amarite de miliarde, cind, foarte bine, ar putea sa faca reprize de pase magice asupra resorturilor ioconomice natzionaletze, pina'ntr'acolo incit sa'i depasim barem pe americani, care, se stie, 's cei mai prosti oameni din lume ??



s'apoi, daca, prin absurd, nu le'ar reusi asta, n'ar fi mai la 'ndemina sa'si canalizeze fluxurile energetice spre satisfacerea terebilei pohte de mai bine a populimii nevolnice si nazuroase ce vietzuieste impreuna cu ei pe aceste teritorii ?

dac'ar putea sa fie asa de bine, de ce draku e asa de rau ?

da, stiu !

desi o pot face (doar "se stie" ca deja au facut'o, nu ?) prefera sa ne lase sa ne batem intre noi ca chiorii pentru iezistentza zilnica, fiecare in cautarea unei (sinecu)risti da' cistigi, pentru noi si famiglioanele noastre, in veacu' vecilor !