capu la val sau capu la caval

Perjovschi Dan

9 ore · editat ·

Ca sa fiu in ton cu lumea care face scrisori deschise si adreseaza chestii ultimative: am votat KI si in primul si in al doilea tur pentru el insusi si nu pentru raul mai mic, coalitie, justitie, ciuma colorata, dezastrul care va urma etc (e adevarat ca regimul ponta-a care-a distrus icr nu-i chiar favoritu meu). Am facut cu metode specifice campanie pro KI pe Facebook (fara sa fiu rugat sau platit) de capul meu exact, cit, cum si cind mi s-a parut mie bine. Am muncit cap la cap citeva zile, am scris 4 texte, am raspuns la 5 interviuri si 450 de mesaje pe net si am facut vreo 40 de desene cu degetul direct pe laptop. Am pierdut juma de ora la Atena si 15 minute la Zagreb ca sa votez. Ca toata lumea timp de 2 luni m-am umplut de nervi, disperare sau speranta oarba (noroc cu Facebuku). Cu alte cuvinte n-am facut mare sacrificiu si n-am asudat definitiv.
Pentru toate aceste lucruri domnule Klaus Iohannis eu nu vreau nimic in schimb. Nu va cer si nu va spun cum sa faceti nimic. N-am nici-o idee ce si cum e de facut si in ce ordine. Eu imi vad de treaba. Ceea ce va doresc si dumneavoastra. Servus..

Distribuie

• Anei Dragu, lui Razvan Feier, lui Bogdan Dicu şi altor 721 le place asta.

Perjovschi Dan

22 ore · editat · 

acu ca iar se bat campii cu intelectualii lui Basescu, Crin si iata Iohannis mai spun ce-am spus si altadata: eu sint intelectualul lui Lia Perjovschi.

Distribuie

• Lui Victor Rebengiuc, lui Cosmin Alexandru, lui Marcel Cremene şi altor 409 le place asta.

totzi au contribuit la victoria lui iohannis

dar, fatalitate, cei caval cavalu trece

curat sectorial, da' umflatzi'l!

nu stiam de ce aveam acea senzatzie de vomitatzie atunci cind auzeam citite (pe la radio-tv, intr'un ritm accelerat digital, ritm care nu 'nseamna altceva decit "sa trecem", asemeni celui de la medicamentele care se dau fara retzeta dar au nevoie de sfatu' medicului) anuntzurile unor "haidetzi sa haidem sa le furam banii alora de la ue" precum ca sint  finantzatzi  prin "Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane"

pin' la urma am aflat ca POSDRUgheza e de vina, acea limba prin intermediu' careia diversi insi isi angajaza diverse cheltuieli (incepind sa pricep si de ce e orasu' atit de plin de gipane), pe linga diverse neamuri, cunostintze, relatzii, ca doar n'o s'o angajeze pe fi'mea.

sa nu incepi sa'i 'ntzelegi p'unii ca botiş?

pai, aia chiar sint bani de furat, de la mama lor, ue (ue ue!), dupa cum bine reiese din rindurile extrase cu forcepsu' din "22":

POS-DRU este o sorcovă de obiective nobile, dar vagi, puse sub eticheta înşelătoare de „investiţie în resursa umană“. Asta acoperă orice: training, recalificări, conştientizări, campanii de tipărit fluturaşi cu pălăvrăgeală despre grupurile defavorizate etc. Dacă la Transport, Mediu sau POR se fac nişte chestii tangibile – drum, pod, groapă de gunoi, telegondole –, încet, prost sau deloc, dar în tot cazul există un produs final care poate fi pipăit, măsurat şi eventual înjurat, cu POS-DRU se intră în domeniul alunecos al intangibilului. E uşor să aduni treizeci de oameni într-o sală, să scrii pe ei şomeri, ucenici sau profesionişti romi şi să bifezi că s-a făcut acţiunea, dar mult mai greu să măsori dacă s-a atins cu adevărat obiectivul final: mai buna integrare socială, angajabilitatea etc.

Ca atare, după cum era perfect previzibil, POS-DRU a devenit o maşinărie de rent-seeking lejer, pentru că aici n-ai nevoie nici măcar de investiţiile de milioane de euro în maşini şi echipamente ale asfaltangiilor. Programul a puit în jurul său o întreagă ciupercărie de consultanţi, fundaţii fantomă şi şmecheri judeţeni bine conectaţi la reţeaua ministerului, cu capacitate zero de a face ceva relevant, dar cu dosare pline de acreditări şi ştampile. Strategia lor de supersucces în toţi aceşti ani a fost să se folosească de influenţă pentru a obţine proiectele, bine căptuşite cu mii de euro pe lună pentru poziţiile de „experţi în resurse umane“ care se pricep la ce îngroapă pisica şi apoi să angajeze doi-trei contabili dezgheţaţi care să execute plăţile procedural corect şi să pună ştampila pe colţul care trebuie al zecilor de kilograme de rapoarte administrative, acesta fiind singurul element verificabil de autorităţi.

Credeţi că familia Botiş de la Bistriţa a fost o excepţie? Vă înşelaţi: ei sunt mai curând regula, excepţia fiind organizaţiile onorabile şi cu adevărat prestatoare de servicii utile. Aceştia se luptă să supravieţuiască exact ca profesorii de gimnaziu buni şi performanţi – nu ajutaţi sau premiaţi de sistem, ci mai curând în pofida acestuia. Ca să nu mai vorbesc de centralele sindicale, mari susţinători ai acestor proiecte în toată Europa, deoarece prin cutumă au o felie importantă de fonduri pusă deoparte, pe care şi-o adjudecă de drept. În partea cealaltă, birocraţia ministerială speriată, văzând ce se întâmplă şi că e imposibil să obţii vreun efect real cu asemenea maşinărie gândită prost din principiu şi bătută în cuie în perioada de dinainte de aderare la UE, caută să compenseze şi să se acopere prin exces de proceduri şi hipercorectitudine (înţeleasă ca formalism orbesc preocupat de proceduri complicate complet în dauna fondului proiectelor). Ar fi câte ceva de făcut pentru a remedia situaţia, dar, din păcate, lucrul cel mai raţional şi eficient – renunţarea completă la POS-DRU aşa cum arată el acum şi startul de la zero – nu este posibil după regulile rigide ale UE.

Ne vom târî prin urmare înainte, cheltuind cât vom putea din suma imensă de 3,7 miliarde de euro, cu care se puteau face lucruri mult mai utile într-o ţară ca România (pentru comparaţie, tot programul Transport, cu autostrăzile, căile ferate şi amenajările scumpe de pe Dunăre, se ridică la 4,5 miliarde de euro). Şi ne vom iluziona că din cauza corupţiei sau a „birocraţiei“ nu ajungem să vedem efectele proiectelor din POS-DRU, când, de fapt, după modul cum a fost conceput, el n-ar fi dat rezultate nici dacă era administrat de suedezi.