in ritmu' asta vom avea parte d'un nou noo sute ş(o)apte - din primavara pina'n toamna - rascoala bogatzilor bugetivoraci, in frunte cu razvandumirescu-chireac, impotriva saracilor lu' boc, cel cu claxon pe dreapta, semnalizare stinga, si p'orma stat pe loc.
sta pe loc pin' s'or 'ntrema pesedijdii si penelijdii certocraci.
ca un' nu da el d-zeu cel sfint sa'l vrem noi pe crinu nu pamint, si sa asistam la unirea, peron pe partea stinga, in urale, a principatelor chinuite de dor de iliescu
--------------BREAKING NEWS--------------
o relatare de la fatza locului, care era putzi umflata, de la trimisu', si ramasu', nostru spetzial:
Un interviu şi 3 precizări
de cpreda
Marius Oprea afirmă într-un interviu acordat Evenimentului zilei că aş fi fost ideologul PNL şi că aş fi schimbat barca. O spun cu regret: nu credeam că amicul meu Marius Oprea va îmbrăţişa o retorică pe care nu am mai întâlnit-o decât la Norica Nicolai. Distinsa mea colegă din PE afirmă de câte ori are ocazia că eu aş fi fost membru PNL şi aş fi trecut la PDL. Am mai spus-o şi altă dată: nu am ascuns niciodată simpatiile mele liberale, dar nu am fost niciodată membru PNL. Această aserţiune e o parte din recuzita fabricată de peneliştii care nu pot accepta că PDL are o componentă liberală.
A doua observaţie pe care vreau să o fac priveşte cartea realizată de Vladimir Tismăneanu cu Ion Iliescu. Spun de fapt ceea ce am spus şi la apariţia volumului, într-o recenzie din Revista 22, ca şi într-un interviu de la Radio România: e o carte-interviu foarte utilă pentru orice cercetare referitoare la România postbelică. Oprea încearcă să sugereze că ar fi vorba de un elogiu la adresa lui Iliescu. E fals. Doar cine nu a citit cartea poate spune aşa ceva. Şi e regretabil că Marius Oprea caută să insinueze un asemenea lucru, asociind-o, în mod cu totul nefondat, şi pe Doina Cornea unei presupuse contestări politice a lui Tismăneanu.
A treia precizare priveşte un aspect politic al situaţiei create în ultimele săptămâni. Marius Oprea nu vrea să părăsească un post, care nu e unul de cercetare, ci unul politic. Nu e prima dată când Marius Oprea are această intenţie. La finalul mandatului lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a vrut să rămână la Cotroceni, sub Ion Iliescu. Argumentul său era că trebuie să lupte din interior cu adversarul Preşedintelui pentru care lucrase(m), prevalându-se de statutul de înalt funcţionar, deşi fusese numit - ca şi mine - politic. În 2000, înţelepciunea şi rigoarea doamnei Zoe Petre au nimicit un asemenea scenariu, pe jumătate penibil, pe jumătate ridicol. Acum, pentru a justifica eternizarea pe post, Marius Oprea se foloseşte de argumentul potrivit căruia el se confundă cu Institutul care i-a fost făcut cadou de Tăriceanu.
Aşa cum am mai spus pe acest blog, Marius Oprea a făcut multe pentru stimularea interesului pentru comunism în România ultimilor ani. Folosindu-se de improvizaţii şi de falsuri, nu va fi mai convingător. Adevărul despre postcomunism e la fel de important ca şi cel despre comunism.
