Se afișează postările cu eticheta emil boc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta emil boc. Afișați toate postările

duminică, 25 iulie 2010

avto_nomia, est_eticului, secuiasca, & aleodor madalina manolea loveste again


in timp ce basea se declara d'acor sa i se taie capu', in prezentza urmasilor lu' basta (si la gara; ...la Tusvanyos), completindu'si figurina tragica ce urma'va a fi nemurita in doinele si baladele populare rrromanesti (sau, ma rog, ale caror  populatzii vor mai fi trainde p'aste teritorii), preshedintilii mieu, ddd, isi facea cunoscut programu' 'lectoral (cu doo'j de mii de ieuroi moca pe cap de vita furajata votanta drept cap de afish) in shushanelele organizate pe litoralu' minunatii noast'e patrii, fiind ovatzionat, in picere (dovada vie a calitatzii indiscutabile, cu sare, baietzi,  a auditoriului estem imbinarea judicioasa a procedurii fiziologice de eliminare a cojilor de semintze cu manifestarea plenara a entuziasmului), timp de zeci de minute , de catre popo'u' in chilotzi si shlapi de plastic ce'si petrece criza cum poate el mai patriotic, d'ar mai duce'o pin' la toamna, lelitza ioana.


"ma intrebati "cand va avea Romania un premier ca Viktor Orban?"; nu v-a spus Viktor ca avem si noi un premier bun?"

miercuri, 7 aprilie 2010

turcescu ? de ce nu Doamna Tia ?


vasazica boc vrea depolitizare !
depolitizare - depolitizare, da' sa stim si io !
si "pana cand nu se schimba procedura de numire, care sa nu aiba de-a face direct, asa cum are acum, cu partidele politice, nu vor fi desemnati reprezentanti in CA."
asta ce 'nseamna: pin' la sfintu' asteapta ?
si pin' atunci ramine sassu ?

si p'orma se depolitizeaza cu turcescu ?

sa ne faca slujbe zilnice cu pastoru' apocaliptic puric ?

da' Doamna Tia ce are ?

care Doamna Tia ?

asta !

cea mai "tare" ziarista din romania, refugiata de multa vreme intr'o foaie de mic litraj (si neavind nimic in comun cu restu' contzinutului publicistic din respectiva "foaie").

duminică, 28 februarie 2010

oul sau gaina sau datu' la oase pe tema asta

scrie d'l tudoran
Previzibil: eforturile istoriografiei de tip rollerian se întețesc.

Citim: ”…IICCR, o instituție creataă ‘în balans‘ cu Comisia prezidențială pentru condamnarea Comunismului, de pe lângă instituția prezidențială. Era un fel de răspuns al lui Tăriceanu la inițiativa lui Traian Băsescu.”

Cu deplină echidistanță față de cei doi oameni politici - greu de înțeles cum putea IICCR, inființat la 21 decembrie 2005, să fie un răspuns la CPADR, înființată în …aprilie 2006?

caut pe net si gasesc asta, pentru ca'mi aminteam o altfel de desfasurare a evenimentelor:
D-lui TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
19 Octombrie 2005

Stimate Domnule Preşedinte,

Conform celor declarate de dvs. - în cadrul interviului realizat la data de 4 iulie 2005 de Rodica Palade publicat în Revista 22 din 12 iulie a.c. - condamnarea comunismului trebuie făcută la fel cum s-a procedat şi în cazul condamnării Holocaustului. Aşa cum aţi afirmat, sub egida Preşedinţiei României va putea fi constituită o comisie validată ştiinţific care va elabora un Raport oficial care va constata crimele comunismului şi va putea avea drept concluzie că trebuie condamnat comunismul. Aşa cum aţi declarat, în baza respectivului document ştiinţific veţi putea fi îndreptăţit să condamnaţi comunismul şi veţi putea cere astfel, în faţa Parlamentului, condamnarea comunismului, la fel cum s-a procedat şi în cazul condamnării Holocaustului, întrucât un număr deosebit de mare de oameni au fost exterminaţi în ambele cazuri de genocid.

În acest context facem prezenta propunere pentru un viitor Raport oficial necesar condamnării comunismului, propunere care sintetizează caracterul nelegitim şi criminal al regimului comunist. Textul este propus de asemenea atât opiniei publice cât şi viitoarei comisii care va elabora Raportul oficial.

Textul propus reprezintă în cea mai mare parte un grupaj rezumativ de fragmente preluate din materialul documentar al Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet, iniţiat în 1994 de Ana Blandiana şi realizat împreună cu Romulus Rusan şi cu o prestigioasă echipă de istorici care au elaborat în ultimii 11 ani un vast material documentar.
Menţionăm că în 1995 Memorialul de la Sighet a fost luat sub egida Consiliului Europei, iar în 1997 Parlamentul Romaniei l-a declarat ansamblu de interes national. În 1998 Consiliul Europei îl considera ca fiind printre primele trei locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia. La seminarul internaţional de la Weimar din 2004, dintre toate memorialele fostelor ţări comuniste, Memorialul de la Sighet a fost considerat cel mai obiectiv şi cel mai elaborat din punct de vedere ştiinţific.
Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei a fost realizat de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundaţiei Academia Civică. Din Consiliul ştiinţific fac parte personalităţi recunoscute: Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University, Washington D.C.), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin), Acad.Şerban Papacostea (Bucureşti), Acad.Alexandru Zub (Institutul ”A.D.Xenopol” Iaşi).

În spiritul idealurilor de Dreptate şi Adevăr ale Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989, idealuri în numele cărora aţi fost ales Preşedinte al României, vă solicităm să acţionaţi astfel încât condamnarea oficială a comunismului să aibă loc la data de 22 Decembrie 2005, când vom aniversa 16 ani de la căderea comunismului şi totodată, vom comemora 16 ani de la reprimarea Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989. Subliniem că, spre deosebire de celelalte ţări din Europa unde căderea comunismului a fost posibilă fără victime, România a fost singura ţară în care înlăturarea comunismului s-a făcut cu vărsare de sânge. Numărul deosebit de mare al victimelor din decembrie 1989 - peste 1000 de morţi şi peste 3000 de răniţi - vorbeşte de la sine despre caracterul criminal pe care l-a avut regimul comunist din România.

Cu sinceră încredere,

SORIN ILIEŞIU, iniţiator al Apelului pentru România din iunie 2005 (semnat de prestigioase organizaţii non-guvernamentale din România), membru al Consiliului Director al Fundaţiei Academia Civică.


intr'adevar, daca e sa iei strict cronologic, institutu' lu' oprea a fost creat inainte, da' DOAR din cauza ca tariceanu, la sugestia lu' oprea cred, a incercat sa profite de nervozitatea din opinia publica dupa apelul intelectualilor pentru condamnarea oficiala a comunismului.
pentru a'l pune pe basescu in defensiva si a'l decreta, oficial, aparator al comunismului si comunistilor, securismului si securistilor.

intrecerea lor neghioaba pe seama prioritatzilor continua (in loc sa se bucure, eventual, ca s'a obtzinut condamnarea asta oficiala) cu toate ca putzin le pasa si unora si celorlaltzi de asta.
isi dau fiecare in cap cu firmele institutelor si comisiilor pe care le/le'au conuc/condus.
nu mai urmeaza decit sa se deschiza un nou institut de cercetare, privat de data asta, cum ne si amenintza d-l oprea, si care sa fie arondat trustului intact, daca d-l patriciu se fofileaza cumva, cum a facut si un alt feroce anticomunist ramas fara servici dupa perioada nastase (ciuvica).
"cacatzii" astia de la pedele s'au comportat cum ne asteptam !

sa vedem replica "rahatzilor" de la penele...
------------------------------------------
sint curios daca se atinge cineva de institutu' lobilutziei creat de ilici pentru iordache, ca si ala era somer !

vineri, 19 februarie 2010

dă cîcatzi

nu ma refer doar la actualitatea politico-ioconomico-sotziala, sa traiasca ! ca, iata,  tomnai 'ncepe haulitu de jele dupe haia patru'j doi de lei halocatzie pentru puradei, bahto delo, ce n'ajung decit maximus de'un joint juma',  minca'v'as, ci inclusiv la cîcatzii cit se poa' de fizici ce'or inceput sa iasa la iveala dupa o luuunga hibernare, muietzi si lataretzi, dizolvatzi de mustu' provenit din supa primordiala a saracului, adeca din descompunerea anaeroba a ramasitzelor de ruralitate rrromaneasca combinata cu scame de sotzietate de consum... îîîîh... redus.
in ritmu' asta vom avea parte d'un nou noo sute ş(o)apte - din primavara pina'n toamna - rascoala bogatzilor bugetivoraci, in frunte cu razvandumirescu-chireac, impotriva saracilor lu' boc, cel cu claxon pe dreapta, semnalizare stinga, si p'orma stat pe loc.
sta pe loc pin' s'or 'ntrema pesedijdii si penelijdii certocraci.
ca un' nu da el d-zeu cel sfint sa'l vrem noi pe crinu nu pamint, si sa asistam la unirea, peron pe partea stinga, in urale, a principatelor chinuite de dor de iliescu
--------------BREAKING NEWS--------------
o relatare de la fatza locului, care era putzi umflata, de la trimisu', si ramasu', nostru spetzial:
Un interviu şi 3 precizări

de cpreda

Marius Oprea afirmă într-un interviu acordat Evenimentului zilei că aş fi fost ideologul PNL şi că aş fi schimbat barca. O spun cu regret: nu credeam că amicul meu Marius Oprea va îmbrăţişa o retorică pe care nu am mai întâlnit-o decât la Norica Nicolai. Distinsa mea colegă din PE afirmă de câte ori are ocazia că eu aş fi fost membru PNL şi aş fi trecut la PDL. Am mai spus-o şi altă dată: nu am ascuns niciodată simpatiile mele liberale, dar nu am fost niciodată membru PNL. Această aserţiune e o parte din recuzita fabricată de peneliştii care nu pot accepta că PDL are o componentă liberală.
A doua observaţie pe care vreau să o fac priveşte cartea realizată de Vladimir Tismăneanu cu Ion Iliescu. Spun de fapt ceea ce am spus şi la apariţia volumului, într-o recenzie din Revista 22, ca şi într-un interviu de la Radio România: e o carte-interviu foarte utilă pentru orice cercetare referitoare la România postbelică. Oprea încearcă să sugereze că ar fi vorba de un elogiu la adresa lui Iliescu. E fals. Doar cine nu a citit cartea poate spune aşa ceva. Şi e regretabil că Marius Oprea caută să insinueze un asemenea lucru, asociind-o, în mod cu totul nefondat, şi pe Doina Cornea unei presupuse contestări politice a lui Tismăneanu.
A treia precizare priveşte un aspect politic al situaţiei create în ultimele săptămâni. Marius Oprea nu vrea să părăsească un post, care nu e unul de cercetare, ci unul politic. Nu e prima dată când Marius Oprea are această intenţie. La finalul mandatului lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a vrut să rămână la Cotroceni, sub Ion Iliescu. Argumentul său era că trebuie să lupte din interior cu adversarul Preşedintelui pentru care lucrase(m), prevalându-se de statutul de înalt funcţionar, deşi fusese numit - ca şi mine - politic. În 2000, înţelepciunea şi rigoarea doamnei Zoe Petre au nimicit un asemenea scenariu, pe jumătate penibil, pe jumătate ridicol. Acum, pentru a justifica eternizarea pe post, Marius Oprea se foloseşte de argumentul potrivit căruia el se confundă cu Institutul care i-a fost făcut cadou de Tăriceanu.
Aşa cum am mai spus pe acest blog, Marius Oprea a făcut multe pentru stimularea interesului pentru comunism în România ultimilor ani. Folosindu-se de improvizaţii şi de falsuri, nu va fi mai convingător. Adevărul despre postcomunism e la fel de important ca şi cel despre comunism.