omul gras se întoarce și el,
ca d'obicei,
tot cu fatza la perete,
sau la cearşaf...
am aflat cu 'ntîrziere, și fără surprindere, că d'l diktatoru' s'a gîndit să le mai dee un brînci d'ajutor, spre groapa cu furnici a historiei, scamelor d'opozitzie autocaracterizate ca fi'nd "dă dreapta".
e un fapt de'a dreptu' ezoteric, ce tzine mai mult de flacăra violet, c'o bună parte din aceste scame, compusă din politruci, foști și actoali 'telectoali publici, analijdi, analizde, ziarijdi și ziarizde, blogări, plus duduka, îl privesc c'o religiozitate crescîndă pe sfîntu' bilică blajinu' de la cotroceni.
păi, dacă tot e vorba de "omu gras" reprezentat atît de plastic ono band, în opiniile publice și umede ale d'lui băsescu, de latura bujetară și bujetivoră a populimii botatoare, nu e clar că starea asta d'obezitate s'a accentuat, ba a devenit chiar morbidă, pe vremea gubernărilor i-luminate și reformatoare ale d-lui băsescu însuși?
oricît de scîrboși și criptocomuniști or fost și sînt copiii lu' taika ilici-kaghebici, ei ne'au lăsat într'o sitoatzie bujetară administrabelă, prin "cel mai bun pri-ministru al romuniii" (după cum îl caracteriza chiar diktatoru') de la originile cetzoase pînă în prezentu' noros, adică prin EL ÎNSUȘI BOMBO 'NTÎIUL, dezechilibrele spre formele aberante d'acu' or apărutără tocma' pe vremea cînd taricelu' vroia să'i tzie tzintă pept d-lui băsescu, așa că, în întrecerea lor socialiszdă, dă foarte dreapta, care aruncă cu mai multzi bani în popo, taricelu' o eșit învingător, ca el era la botoanele bujetului, și nici nu dădea de la el - c'altfel cum erea să'i facă fatză băselului care încă mai avea șai'j la sută în sondaje? - sitoatzie care nu l'a ajutat prea mult pă tericelu', alegerile pierzîndu'le "cu brio", "ma non troppo", cele cîteva procente obtzinute în plus de liuberalii "lui" costîndu'ne și azi, ba, cu ajutoru' neprecupetzit al curtzii constitutzionale și al gubernantzilor d'orice coloare, or să ne coste forevăr foraibăr iang, pînă n'o mai rămînea chiatră pă chiatră.
omu' gras, e, de fapt, o mue de la partid
romunika o intrat tocma' pe timpu' prezidentziii reformatorului nostru diktator în spirala care nu are cum să se sfîrșască decît atunci cînd absolut tot ce se va încasa de la omu' slab, indiferent că va fi el "de la stat" sau "de la privat", va ajunge să nu mai acopere nici măcar banii de lumînări ai penzionarilor botatori, iar iresponsabilii mai mult sau mai putzin veseli care se vor perinda p'in fruntea gubernelor de acu' pînă'n eternitate nu vor face decît să încerce s'amîne momentu' cînd' șandramaoa o să crape cu'n sunet sinistru - sa traitzi, dom' pri-ministru! - iar acest lucru să nu se întîmple "pă timpul lor", ci pă timpu' nostru.
d'aia nici nu po' să'l întzeleg prea bine pe d'l diktatoru', ce'o vrut el să comunice nazziunii și cum s'ar fi gîndit c'această comunicare are să'l ajute'n f'un fel, pe el și pe cei care încă mai cred în el.
deci, cum vine treaba?
avem doua părtzi/categorii in/egale: - omul gras și
- omul slab,
compuse fiecare în parte din oameni grași și oameni slabi, iar, dac'ar fi să ne loăm după statistici și compozitzia de oameni grași sporește în mod constant (lucru care n'are nici o legătură cu "starea de bine" a sotzietătzii), înseamnă c'avem un număr de oameni grași ce tinde să devie majoritar în ansamblu' populatziei, care oameni grași n'au, din punct de vedere foarte human, cum să privească cu simpatie declaratziile prezidentului, indiferent cărei categorii înșirate mai sus ar apartzine, cum nici oamenii slabi din categoria "omu' gras" n'au cum să le privească cu simpatie.
are domnu' prezidente sigurantza că oamenii slabi din categoria "omu' slab" or să'l urmeze, totzi, pe el și pe partizanii care i'au mai rămas?
ps:
dacă domnu' băsescu încearcă să'i împingă pă totzi grașii, grăsutzii și plinutzii în corabia nebunilor useliști, domnu' roșca stănescu pare că s'a înscris în mișcarea popolară, atît de tare luptă să'i ridice mingi și mingiutze la fileu băselului.
