Tzara de (tot mai) jos

iete, dom'le, unde stăteau holandejii valono-flamanzi!

Ce uneste guvernul Ponta de guvernul Boc: bomba ascunsa din legea sanatatii
de Vlad Mixich HotNews.ro
Marţi, 18 septembrie 2012, 20:06 Actualitate | Esenţial

Este de o senzationala ironie faptul ca cea mai mare asemanare dintre guvernul Ponta si guvernul Boc se ascunde chiar in pachetul de reforma care a declansat caderea celui din urma. Fie ca a fost sustinuta atunci de un guvern de “dreapta”, fie ca este sustinuta acum de un guvern de “stanga” (ghilimelele sunt intentionate), intre faldurile stufoase ale proiectului legii sanatatii a fost ascunsa o bomba cu ceas pe care niciun politician nu vrea sa o dezamorseze. Ticaie nestingherita acolo, numarand lunile ramase pana ce sanatatea romanilor va deveni subiectul unui experiment economic unic in Europa.

STANGA RADICALA SI CONFUZIA MEDICALA

Cand m-am intrebat, la inceputul lui ianuarie 2012, de ce Traian Basescu a concentrat dezbaterea publica a legii sanatatii pe subiectul medicinei de urgenta, am pus totul pe seama a trei posibile cauze:

siguranta necugetata a Presedintelui ca se poate masura cu un specialist redutabil ca Raed Arafat, chiar in domeniul de expertiza al acestuia;

interesul direct in privatizarea serviciilor de urgenta a familiei lui Vasile Blaga, care are afaceri consistente in acest domeniu cu mai multe spitale din judetul Hunedoara;

si cea mai ingrijoratoare – devierea atentiei publice de la esenta schimbarilor propuse de reforma sanatatii: preluarea asigurarilor medicale obligatorii de catre companiile private de asigurari, ceea ce le-ar deschide o piata cu un potential de 4 miliarde de euro.

Sa dizolvam dintr-un inceput mitul ca adversarii privatizarii asigurarilor medicale obligatorii sunt stangisti radicali. Exista doua tipuri mari de asigurari medicale:

• cele de baza care sunt obligatorii si ii acopera pe toti romanii, indiferent de cat de saraci sunt;

• cele suplimentare, care sunt voluntare si incheiate in special de romanii mai instariti.

Confuzia dintre cele doua tipuri a fost intentionat cultivata in discursul public romanesc, caci oamenii care nu inteleg pot fi mai usor manipulati. E imposibil sa vorbesti despre asigurarile medicale obligatorii in termeni de piata libera tocmai pentru ca, fiind obligatorii, clientul (pacientul) este captiv. E imposibil sa vorbesti despre aceleasi asigurari obligatorii in termeni de piata libera pentru ca produsul cumparat este sanatatea si, in ultima instanta, chiar viata. Dar exista numeroase studii care explica in detaliu de ce piata asigurarilor medicale obligatorii nu se supune acelei reguli in care concurenta stimuleaza eficienta.

Pentru sistemul medical romanesc, implicarea consistenta a privatilor in zona asigurarilor medicale suplimentare ar fi extrem de benefica printr-o infuzie de bani in sistem si albirea spagilor negre care circula in prezent peste tot. Dar fara o restrangere serioasa a pachetului de asigurari de baza, privatii nu sunt prea interesati de asigurarile suplimentare. Pentru politicieni insa, restrangerea pachetului de baza implica un risc de imagine serios pe care nu sunt dispusi sa si-l asume. Astfel ca au cautat alte solutii smecheresti: bune pentru ei, profitabile pentru asiguratori si riscante pentru pacienti.

CE NU NE-A SPUS GUVERNUL BOC DESPRE MODELUL OLANDEZ

In varianta legii sanatatii sustinuta de guvernul Boc se prevedea limpede ca asiguratorii privati vor prelua si asigurarile de sanatate obligatorii, sub anumite conditii (printre care sa aiba la infiintare cel putin un milion de asigurati). Invocat era modelul olandez, unde se intampla asta din 2006. In Europa acest model mai functioneaza doar in Cehia, dar sistemul de sanatate din Olanda este obiectiv considerat a fi cel mai de calitate din Europa. Prin urmare, invocarea lui era logica, desi cateva elemente esentiale au fost trecute sub tacere in ianuarie 2012.

Olanda este tara europeana in care se cheltuie cel mai mult pe cap de locuitor pentru sanatate (5056 USD). Romania este tara europeana in care se cheltuie cel mai putin (786 USD). In urma deschiderii pietei asigurarilor obligatorii pentru privati, Olanda a inceput sa aiba probleme cu cresterea preturilor pentru serviciile medicale. Gijs van der Vlugt, consilier pe politici de sanatate in Ministerul de Finante olandez, mi-a explicat ca “cel mai mare dezavantaj [al acestui sistem] este ca ii pune pe asiguratorii privati in pozitia de a fi mai eficienti si de a reduce costurile. Dar la noi s-a dovedit ca nu sunt capabili sa faca asta. Ei pot sa creasca calitatea, au si facut-o, dar nu pot reduce costurile. Si cand asiguratorii au probleme in a controla costurile, trebuie sa ii fortam pe oameni sa plateasca mai mult decat doresc sa o faca in realitate”.

Cu alte cuvinte, calitatea serviciilor medicale in Olanda a crescut nu pentru ca privatii au preluat asigurarile medicale obligatorii, ci pentru ca din ce in ce mai multi bani au fost indreptati catre sanatate. Doar ca, spune van der Vlugt, “nu am gasit inca o solutie pentru a controla si stopa costurile. Pe termen mediu si lung avem o mare problema pentru ca nu ne putem permite rata de crestere actuala a preturilor”.

In plus, se considera ca principala diferenta care a propulsat sistemul medical olandez in fata tuturor celorlalte tari europene este excelenta organizare a participarii pacientilor la deciziile din sanatate: “agentiile de finantare si amatorii in politici de sanatate, cum sunt politicienii sau birocratii, sunt mai indepartati de deciziile in sanatate in Olanda decat oriunde altundeva in Europa” (Euro Health Consumer Index 2012).

CE NU NE SPUNE GUVERNUL PONTA DESPRE MODELUL BELGIAN

In Romania, legea sanatatii in varianta ei “hard” a cazut odata cu inceputul protestelor din iarna. S-au schimbat apoi guverne, s-au schimbat premieri si, in aceasta toamna, avem o noua varianta pe masa. Una alcatuita si sustinuta de un guvern condus de un premier socialist, de la care te-ai astepta sa ia masuri de stanga. Doar ca guvernul Ponta una vorbeste si alta face.

Desi a criticat din toti rarunchii legea sanatatii promovata de Traian Basescu, guvernul Ponta sustine de fapt o varianta “soft”, atent cosmetizata, a proiectului propus in ianuarie 2012. Singura diferenta cu adevarat notabila este ca  nu va fi atins. Dar bomba privatizarii asigurarilor medicale obligatorii continua sa ticaie inauntrul proiectului. De aceasta data invocat este modelul belgian, care are in centru societatile mutuale de asigurari de sanatate si care este la randu-i unul dintre cele mai bune din Europa.

Belgia este tara europeana care se afla pe locul 6 din punct de vedere al cheltuielilor pe cap de locuitor pentru sanatate. Romania este tara europeana care se afla pe ultimul loc. Studiile sustin ca “Belgia are cel mai generos sistem medical din Europa”, care acopera peste 8000 de servicii medicale si unde toti cetatenii sunt asigurati obligatoriu la o societate mutuala. O societate mutuala este definita de Comisia Europeana ca “un grup voluntar de persoane al carui scop principal este sa satisfaca nevoile membrilor sai, mai degraba decat sa obtina profit din investitii”. Principiile acestor mutualitati sunt solidaritatea intre membri, deciziile luate pe baza votului democratic al asiguratilor si independenta fata de autoritatile statului.

Modelul mutualitatilor, asa cum exista el in Belgia inca din 1851, este practicat intr-o mai mica masura si in alte tari europene, 230 milioane de europeni fiind asigurati medical la astfel de companii.

Romania va introduce si ea, incepand cu 2014, aceste mutualitati pentru asigurarile medicale obligatorii. Dar exista cateva diferente esentiale intre modelul belgian si realitatea propusa de guvernul Ponta. Cum spuneam: una se vorbeste, alta se face.

Legea belgiana stipuleaza clar ca “mutualitatile sunt asociatii formate de persoane fizice” (art.2, lege din 6 august 1990). Proiectul romanesc prevede ca mutualitatile pot fi fondate atat de persoane fizice cat si de “filiale ale unor societati de asigurari din alte state” (art. 198), sub conditia existentei la infiintare a cel putin unui milion de asigurati (conditia impusa privatilor in proiectul guvernului Boc).

Mai precis: spre deosebire de Belgia, in Romania asiguratorii privati vor putea fonda societati mutuale pentru asigurarile medicale obligatorii.

Legea belgiana spune clar ca societatile mutuale sunt singurele care au dreptul sa ofere asigurari medicale obligatorii. Proiectul romanesc insista ca si asiguratorii privati sa poata incheia asigurari medicale obligatorii, cu conditia sa aiba minim 15.000 de membri care sa fi incheiat cu ei si o asigurare voluntara (art. 201).

Mai precis: Romania va deveni singura tara europeana in care asiguratorii privati si societatile mutuale vor putea concura cot la cot pentru asigurarile medicale obligatorii. Vom fi primii europeni pe care se va experimenta un amestec incert de sistem olandez cu sistem belgian.

INSTITUTIILE INTERNATIONALE CRITICA, ROMANII SE FAC CA NU AUD

Principiul originar al acestei reforme, deschiderea pietei asigurarilor medicale obligatorii pentru privati, ramane constant indiferent ca promotorul legii este guvernul Boc sau guvernul Ponta. Intrebarea este de ce acesti mari dusmani politici sunt atat de armonizati pe acest subiect?

Socialistii de caviar abia asteapta sa-si indrepte degetul acuzator spre biciul FMI. Dar ar gresi caci, in toamna lui 2011, observatiile specialistilor FMI la adresa proiectului guvernului Boc avertizau cu ingrijorare ca “introducerea asigurarilor private pentru pachetul de baza aduce mai multe riscuri” si ca declansarea competitiei libere pe aceasta piata a asigurarilor medicale obligatorii a creat probleme serioase de control si monitorizare, invocandu-se experienta negativa a Cehiei si a Olandei (!).

Cat despre incetosatul proiect de lege al guvernului Ponta, in care societatile mutuale (fondate si de asiguratori privati!) se vor concura cu privatii (da, tot cu ei) atat pe asigurarile medicale obligatorii, cat si pe cele voluntare, el este contrazis de catre Comisia Europeana. Aceasta a impus chiar in Belgia (al carui model clamam ca-l urmam) ca mutualitatile sa nu poata oferi si asigurari voluntare fara sa fie organizate intr-o cu totul alta forma juridica.

Iata cum, acolo unde tarile europene, FMI-ul si Uniunea Europeana incearca sa stabileasca reguli si granite foarte clare, politicienii romani promoveaza pentru sanatate o legislatie cetoasa, a carei principal scop, mentinut indiferent de partidul aflat la putere, pare a fi permiterea accesului asiguratorilor privati la piata de 4 miliarde de euro a asigurarilor medicale obligatorii.

ALTE ASEMANARI SI CAMPANIA ELECTORALA

Exista si multe alte similitudini intre proiectul legii sanatatii promovat de guvernul Boc si cel sustinut de guvernul Ponta. Niciunul nu propune solutii curajoase si inteligente pentru cresterea finantarii sistemului medical romanesc, pentru aducerea de bani albi in spitale. Politicienii romani invoca drept modele legislatia olandeza sau belgiana, dar ignora faptul esential ca ambele tari aloca de patru ori mai multe fonduri sanatatii decat o face Romania. Ambele proiecte romanesti continua sa ofere servicii medicale complet gratuite copiilor si adolescentilor, studentilor pana in 26 de ani sau pensionarilor mai saraci (in Olanda toata lumea plateste o contributie, oricat de mica ar fi ea). Aplicarea coplatii este si ea amanata de ani de zile. Totul pentru ca politicienii nu sunt dispusi sa-si sacrifice imaginea publica pentru a croi un sistem medical benefic pentru mai multe generatii.

Ulterior intalnirii cu premierul Victor Ponta, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a mentionat reforma sanatatii ca fiind una dintre cele doua conditii “cruciale pentru sustenabilitatea pe termen lung a stabilitatii financiare” a Romaniei. Europenii ne atrag din nou atentia asupra subiectelor cu adevarat importante pentru fiecare roman in parte, mai ales acum, cand au mai ramas trei luni pana alegeri.

Guvernul Ponta doreste insa sa amane discutarea legii sanatatii pana dupa alegerile din decembrie pentru ca e un subiect incomod pentru politicienii aflati in campanie. Dar chiar in aceste luni ar trebui ca sanatatea sa fie in centrul dezbaterilor electorale, caci de retorica goala a politicienilor s-au saturat de doua ori mai multi romani decat cele 7 milioane atat de des invocate.