de tzak-pakopalipsă și de alte nenorociri

ERATA:de fapt era "lamentatzie cu ciolan lipsa si secera apocalipsa"

doua imprejurari nelegate una de alta m'au facut sa caz zgomotos pe ginduri, acuma, ca tot am asistatara cu tontzii la instaurarea gubernului d'o mie de ani condus de tinarul presedinte al partidului sotzial democrat romun, continuator al fostului partid comunist romun, de la disparitzia caruia se implinesc zilele astea un numar nerotund de ani, si care presedinte a declarat, cu guritza lui, lucru amintit de mine si intr'o postare anterioara, ca el este un om mai de dreapta decit conducatorul partidului de dreapta aflat in opozitzie.

deci, prima imprejurare:

acum doua-trei zile am asistat contrariat cum tomberoanele din fatza blocului meu (si care reprezinta un punct permanent de reper, daca nu emblema lui, din cauza ca, nu cunosc din ce motiv, toboganele de gunoi ale blocului au fost dezafectate) au inceput sa se bucure de un real interes si din partea altor insi decit cei care erau abonatzi in mod obisnuit si care majoritatea faceau parte dintr'o minoritate ce este pe cale sa devina majoritara.

daca, pina nu demult, eram chiar incintat de eficientza acestora amintitzi la urma, in sensul ca nu trebuiau sa treaca prea multe minutzele de la momentul in care ma debarasam de diverse obiecte de care ma hotarasiem sa ma despart (cu greu, e drept, ca si la mine incepe sa se manifeste boala aceea care am intzeles ca apare odata cu virsta si care te face sa stringi tot felul de ciurucuri), intrecind, din punctul asta de vedere, orice alta intreprindere, de stat or privata, fara sa fie nevoe sa faci cereri si sesizari, in vreun fel, anterior, iata ca, de la o vreme, numarul brigazilor de cautatori a sporit intr'un mod spectaculos si nu mai apartzin doar amintitei etnii, desi blocul meu nu este dintre cele din cartierele avute ale capitalii capitalizde, iar locuitorii lui asijderea.

surpriza mai mare am avut'o, cum spuneam, cind am vazut, de la largile mele balcoane de la si mai largile mele apartamente confort doi aproximativ sporit, cum operatziunea de scotocire era facuta de o echipa de doi tineri, cu alura de baschetbalisti la dinamo, pe care, prin infatzisarea oarecum discordanta cu ocupatzia din momentul respectiv, te'ai fi asteptat mai curind sa'i vezi iesind dintr'un club sau dintr'o discoteca.

faptul ca, in periplul lor, erau ajutatzi de un atelaj de productzie evident artizanala mi'a sporit mirarea.

a doua imprejurare:

citesc zilele trecute cum era publicata intr'o editzie on line a unui ziar de mare litraj o statistica provenind de la un sait de recrutare a fortzii de munca si care sait de recrutare se lauda cu numaru aplicantzilor la diverse joburi, dintre care o slujba de casier avea vreo 13-14000 de aplicantzi, pe locurile urmatoare, la distantze nu prea mari de prima pozitzie, se situau alte genuri de slujbe, la fel de impozante, dar pe care nu mi le mai amintesc acum si nici chef sa caut pe google nu am cum nu am chef sa explic acum de ce m'au socat cele doua imprejurari.

blestemele, masa si dansu' le las pe sama tinerelor mladitze pe care io mor de nerabdare sa le vaz inrolindu'se odata in briganzile rosii cu tricoloare ale lu' rogo si tovarasii, dac'or s'apuce sa le 'nfi'ntzeze, ca explicarea si justificarea actziunilor gubernelor ponta (pe vox publica si pe critzikatak) le cam ocupa tot timpu'.