ba sint prosti de bubue, dupa ce ca's hotzi si ticalosi cit incape si dupa cum am putut constata in timpu unui scurt periplu prin cel mai deprimant la bulivar-birjar, din cel mai deprimant mai bine codaș la oras, din cea mai deprimanta tzara proasta, care e, ocazie cu care m'am lamurit si io ce e cu mult invocata taxa pe stilp, cind am vazut grisinele puse pe post de stilpi p'aceste artere fe-murale pa care e-diliii nostri, indiferent de coloratura (acuma avem unu de coloratura incolor-inodora ce bate spre rosu aprins, ca inca nu l'a prins, si nici nu se exista tentative in sensu asta), se 'ncapatzineaza sa le ilumineze, zic ei ca "sarbatoreste", in fiecare an dat de la 'mniezaii si cristostii mamitzicii lor.
daca anu trecut, anvergura si tzepenosenia vechilor stilpi, datind, cred, inca de pe vremea lu ceashka, i'a permis e-diliului sef felcer o adevarata simphonie a destrabalarii intre cele doo maluri ale prostiei omenesti, anu asta, am vazut, cu o intirziere devenita fireasca pentru mine, cum recolta de zarzavaturi luminoase e mult mai saraca, din purul si simplul motiv ca, daca s'ar fi insistat, noii stilpi, cu taxa lor cu cu tot, ar fi riscat sa'si dee, pe linga obstescul si prematuru sfirsit, intilnire, undeva, spre mijlocu largii - si batutii de soarta - artere
la gradele al'lalte nu stiu care'i mai tare...
d'aia, zic io, ca l'am bine merita si p'asta, sa ne fie baci, sa ne'o dee si el, din alta postura, ceva mai inalta, din pozitzia "craci"
oprescu, stilpnicu, pe vremea cind dadea un recital la ocarina
p'o arena cam neterminata, spre deosebire de el, care'i terminat demult
vorba ceea,
si la anu care vine, tot pe vine,
ca, cind ne'a fost mai rau, sa ne fie ca acu, si la vara card
ca, cind ne'a fost mai rau, sa ne fie ca acu, si la vara card
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu