intrerup, abrupt si mo/nu/mental, la cererea publicului masticator, pauza la constipatzie pe care mi'o loasem, cu mina /inca/integra, si cu de la mine putere, aia /pe/care o mai am, pentru a'mi impartasi si altora /cine'si mai aduce aminte de tzigaretele "altora"?/ stupefactzia, stupefianta si crescinda, ce ma cuprinde vazind mai peste tot chipuri si fetze-fetze care incep sa nu'mi mai spue ni-mi-ca, incepind cu reclamele de peretzii metroului, in care apare, d'o buna bucata de vreme, mecla unui ins care nu stiu daca e coleg "de munca" cu "cici de la sistem", proaspatul, am intzeles, cooptat in trupa duduchii antisistem, care nici macar nu stiu cum arata, ceea ce nu constitue deoloc un avantagi pentru chipu' traitorului din reclame, pentru ca pe el nici macar nu'l poci asocia cu un nume pe care sa nu'l uit imediat ce l'am aflat, si nici pe nevasta'mea nu vreau s'o mai 'ntreb, ca ma trece precis pe lecitina.
despre chipurile si vocile care imi tulbura nestiintza de fiecare data cind survolez sofrageria loata ostatica, odata cu elcedeaoa cu diagonala nesimtzita + consoata inclusa la pachet, de catre televiziile tabloide, mai ales, am remarcat, de catre cele ale lu felics motanu, n'am a mai spune/spume tot ni-mi-ca, ca eu tot la elodia am ramas, din punctu asta de vedere cred ca am fost depasit pina si de catre prietenul meu plesu, daca e sa'i iau in considerare unele referintze la anumite personagii care mie'mi sint absolut streine, din unele din editorialele 'mnealui.
auto-protectzia higienica pe care credeam ca mi'o iau ma transforma, incet si sigur, tot mai mult, intr'un trist picat din luna albiturilor, rupt /in cur /si de veatza frematinda ce miş/maş/ună pri'mprejur, devenit inapt sa mai "ea atitudine" fatza de partidu noilor generatzii care ocupa peatza, pe toate planurile, cel politic fiind nu cel de pe urma, ca, cel putzin in ceea ce priveste principalu partid de gubernamint, acolo nooa generatzie e de doo ori la putere, plin de tot felul de "cici" pe care eu nu'i poci identifica, facindu'ma sa incep sa ma gindesc cu nostalgie la d'alde mitrea, cosminca sau hrebetcaciuk.
si cum, este stiut, "ce se tae nu se fluera", ramine ca, daca eu i'am taeat de pe lista p'astia actoalii, impreuna cu ziarele si televiziile lor cu tot, sa continuu sa'i injur, pentru o vreme, tot p'aia fosti "ai mei", care si'au tras si ei ziare si televizii bogăte intre timp, dar nu pentru multa vreme, pentru c'am observat ca am deja vreo saptamina juma de cind nu mai pot adasta nici macar pretz de citeva secunde pe banciu si pe labeuneaoa lui, ceea ce constitue un semn bun pentru duduka si pentru mentoru 'mneaei, care si'au tras si dinsii mantie de hlamidă compusa din sumedenie de "cici", nu numai ala care poarta acest nobil nume.
2 comentarii:
domn' niku_le, pauzele sunt bune. ne mai tragem si noi sufletul; al de ne-a mai ramas...
dom tudorane,
eu tot sper s'apuc sa trec cu bine peste vremea duduchii voda, sa ma mai andropauzez si eu um pik
Trimiteți un comentariu