"tatae, lasa'neeee!", singuru' slogan electoral care ar mai lasa ceva sansa unui catindat al dreptzii, altu' decit mihai(l) neamtzu (mru, predoiu sau chiar antonescu), la prezidentzie

pentru ca cele ce au ajuns la urechile mele despre interviul de la turcesqiu al domnului  prezidente m'au determinat sa am o serie de senzatzii cu catifelatzii asemanatoare celor nutrite de catre domnisoara de mai jos, am hotarit sa'i bag domnisoarii articolu integral pe blog, insotzit de cel al cetepescului, tot integral, desi dinsu n'ar prea trebui sa aduca aminte de mineriada din 13-15, stie 'mnealui de ce

Ia tupeu de la Băsescu

de  Anca SIMINA   Publicat la: 12.02.2014 15:21 Ultima actualizare: 12.02.2014 22:14

Preşedintele a rămas, se vede, cu imaginea poporului trezit cu butonul de panică, zgâlţâit pe Facebook, expus în oglindă, gol şi cu mâinile legate la spate, în faţa bancului de piranha ales să îi poarte de grijă. Cum altfel s-ar explica elanul său în a chema, nu din garaj, ci din funcţia de preşedinte, oamenii în stradă? Poate doar instigare.

Un strigăt de luptă şi soldăţeii de plumb se desprind din drumul lor spre corporaţii, coboară din autobuzele în care îşi duc nepoţii la şcoală, se scutură de umilinţa unor joburi prost plătite la stat şi se aliniază disciplinat în Piaţă să strige "Jos Guvernul". Aşa stau, pesemne, lucrurile în imaginarul lui Traian Băsescu, după 9 ani între zidurile Cotrocenilor.

Adus de două ori în faţa unui referendum pentru demitere, preşedintele a rămas, se vede, cu imaginea poporului trezit cu butonul de panică, zgâlţâit pe Facebook, expus în oglindă, gol şi cu mâinile legate la spate, în faţa bancului de piranha ales să îi poarte de grijă. Cum altfel s-ar explica elanul său în a chema, nu din garaj, ci din funcţia de preşedinte, oamenii în stradă? Poate doar instigare. Iar Traian Băsescu nu ar fi la prima victorie în a semăna ura, în a împărţi lumea în buni şi răi, spre a-i asmuţi ireconciliabil unii împotriva celorlalţi.

"Vă asigur că voi face ce n-am făcut de când sunt. Eu îi voi chema pe români să se apere în stradă, în mitinguri. Pentru ca este un abuz. O taxă ticăloasă", a scos Băsescu de sub saltea acciza la motorină şi benzină, o tentativă, e adevărat, costisitoare şi evidentă a lui Victor Ponta de a-şi acoperi politrucii incapabili să încaseze sute de taxe existente deja. Dar cine crede însă că despre acciza la combustibil e vorba e fie naiv, fie bate câmpii. Altfel, de ce nu ne-a chemat Băsescu la miting din decembrie când s-a introdus, prin ordonanţă, acciza - sunt de acord - inutilă? Era prea frig? Erau alegerile prea departe?

Am fost, cu reportofonul în mână, la zeci de mitinguri ale lui Traian Băsescu. Aici şi aiurea, la Iaşi şi la Madrid, la Roşiorii de Vede şi în Piaţa Universităţii. De tot atâtea ori l-am văzut dedublat, flatat de urale, reîncărcat. Piaţa e apă şi aer pentru Băsescu, lăsat în umbră de lupii mai tineri, prea ocupaţi să se hăcuiască unul pe altul, şi rămas cu un singur duşman real: timpul la Putere.

Am fost în Piaţă chiar şi în locul lui Traian Băsescu. Puţini îşi amintesc, probabil, promisiunea făcută, cu ochii umezi, în seara referendumului din 2007: "Măcar o dată la trei luni să ne vedem aici, în Piaţa Universităţii, în ultima sâmbătă a celei de-a treia luni, la ora 17.00 pentru raportul preşedintelui în faţa românilor". Au trecut şapte ani, dar am perfect în minte Piaţa arsă de soare şi pustie, pe 26 august 2007, la data şi la ora stabilite. O mână de oameni veniseră să facă figuraţie într-o reclamă. Niciunul nu era Traian Băsescu, mutat cu "raportul" la mare, la un spectacol de folclor pe terasa din Eforie a lui Dorel Onaca, azi consilier la Preşedinţie.

Cine ar mai ieşi, mă întreb atunci, în zilele noastre, în stradă cu Traian Băsescu? Flancurile PDL-iste? Niciodată sub Vasile Blaga. Intelectualii? Niciodată după linşajul public din ultimii ani. ONG-urile, câte mai sunt, apărătoare ale statului de drept? Niciodată după reevaluarea procurorului Tiberiu Niţu. Protestatarii anti-sistem din toamna trecută? Niciodată după sceneta neutralităţii în faţa Roşiei Montane. Poate, atunci, Elena Udrea să umple, singură, o piaţă?

Vecin cu paroxismul, visul prezidenţial la un accizomaidan la Bucureşti nu a avut însă răgaz să se simtă singur. "De-abia îl aştept să cheme lumea în stradă, că poate chemăm şi noi şi poate tranşăm lucrurile acolo. Să nu creadă el că ne sperie", şi-a făcut loc în horă Liviu Dragnea, altminteri vicepremier.

Să ne imaginăm numai pentru o zi sau numai pentru o oră, în suprapunere perfectă, acest război total din capul lor. Câteva mii de oameni încă încrezători în Traian Băsescu forţând poarta Guvernului. Câteva mii, poate zeci de mii de USL-işti vorace, înconjurând Palatul Cotroceni şi sfărmându-se, la un semn, cu pro-băsiştii. O ură dementă semănată de oameni al căror interes meschin, electoral, le bate iar discernământul. De inşi care nu au ieşit vreodată în stradă, cu propriii copii în braţe, la un protest cinstit.

Cameleoni perfecţi, sfârşiţi mai înainte de a fi apucat să facă mai mult decât zgomot, cei mai vajnici politicieni ai momentului nu sunt capabili să inspire, ci doar să instige. Îşi spun că au curaj, dar se înşală. E numai tupeu.

Iliescu - Coposu, Dragnetti contra Bassi

de Cristian Tudor POPESCUPublicat la: 13.02.2014 10:31 Ultima actualizare: 13.02.2014 11:01

O întrebare se tot repetă pe ecrane de când T. Băsescu a ameninţat că îi va chema pe români în stradă ca să lupte cu acciza pe benzină a guvernului Ponta: aţi mai auzit de un şef de stat în funcţie care să facă aşa ceva? Întrebarea e retorică, nu aşteaptă răspuns.

Dar răspunsul există: Ion Iliescu. Pe 13 iunie 1990, Iliescu a chemat printr-un comunicat citit la televiziune “toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.

Preşedintele Iliescu chema cetăţenii în apărarea guvernului, preşedintele Băsescu vrea să-i aducă în stradă împotriva guvernului.

Iliescu a făcut acel apel iresponsabil, cu consecinţe groaznice pentru România, în plină dezlănţuire de violenţă stradală care copleşea centrul Bucureştiului.

Băsescu ameninţă că o va face într-un moment în care Piaţa Victoriei şi zona Cotroceni nu sunt ocupate decât de zăpadă murdară.

Gestul lui Iliescu era ideologic, reflex al unui bătrân bolşevic speriat de “contrarevoluţie”, care nu ştie decât metoda lui Lenin, mase aruncate împotriva maselor, pentru a reacţiona.

Băsescu instigă la confruntări de stradă ca răspuns la o măsură economico-financiară a unui guvern ales cu o majoritate de 70%. Creşterea accizei poate fi sancţionată, dacă va fi cazul, prin vot, de către cetăţeni, peste 3 luni, mecanism democratic pe care Băsescu îl desconsideră total, acţionând ca un şef de stat tribal de prin Africa.

Iliescu tocmai câştigase alegerile, cu o majoritate de 80%.

După două mandate la Cotroceni, Băsescu anulează toate instituţiile democratice din ţara al cărui preşedinte este în tentativa de a obţine voturi pentru Elena Băsescu şi Elena Udrea, fiica, respectiv metresa lui politică.  Aceasta este ideologia sa.

Lui Ion Iliescu i s-a opus Corneliu Coposu. Doi adversari politici neîmpăcaţi, animaţi de convingeri la care n-ar fi renunţat în ruptul capului, un comunist împotriva unui ţărănist creştin-democrat.

Lui Băsescu i se opune vechiul său tovarăş de partid Dragnea, care, din poziţia de vicepremier al României, răspunde ca un mafiot din acelaşi cartier cu Băsescu: “vin şi eu cu ai mei, să vedem ce iese”.

Aşa arată lupta politică, de idei, doctrine şi convingeri, stânga şi dreapta, din România 2014: don Dragnetti contra don Bassi.

ps:

dovada ca si cetepescu  poate fi mintuit, iata ca si bliiiiin s'a spurcat la antenisme  trei:

daca mai continua asa, mai ca ma bag si eu printre finantzatori, alaturi de patapievich, dupa ce primesc numirea in plic de supt secretara de stat in gubernu ponta trei