lupi in blanuri de oae; justitzika privata, de privata, de la patriciu la berbecalu

conceptu' ultralibertarian enuntzat in plan teoretic de fiorosu' miliardar, editorialist, micgrosist - si - nu in cele din urma - realizator de trucaje cinematographice, a fost transpus in practica de jiji "petrica, da'i pe gesepe" becallli, acuma avind si recunoasterea oficiala din partea glumii triste ce poarta ilegitim numele de coana justitzika.

tzinind cont de faptu' ca norii negri ai prapadului bujetar provocat de criza in forma de esoes ce'i gata sa caza pa noi, precum si faptu' ca purtatorii de roba s'au derobat cu de la ei vointza de la 'ndatorirea pentru care'si ridica lunar ciubucu' salarelor nesimtzite, consider a fi demna de luat in considerare propunerea de reforma, in sensu' de dat la reforma, 'naintata de numitu' jonnes pe bloaga de la coltzu strazii.

boc, "te'ai scos", baiatule!

zar de fuga

asa deci:

„2012, anul PDL când vom câştiga alegerile locale şi parlamentare“

zice premieru' boc...
iar Doamna Tia il confirma: "la bingo, poate"daca nu s'or gindi singuri ca palariutza puterii ii cam stringe, si'si pregatesc o retragere cu tortze, ca sper sa fi aflat si ei ca relansarea ioconomica mondiala, in dintzi de feresteu, e pe cale sa se aburce, abrupt si definitiff, peste mereu confirmata noast'a oprire din caderea nadragilor in vine.
si cum presimt ca nu le'ar conveni prea tare ca motziunea de cenzura a, sanchi, opozitziei sa'i trinteasca la fel cum a mai facut'o si anu' trecut pe vremea asta, belferii pedeloi au bagat'o iar p'aia cu tot felu' de asumari-asomari, doar-doar vor aparea ca heroi ai luptzii pentru pace cazutzi pe cimpu' de batalie cu' peptu' de crevedia scos la 'naintare.
pe maica ma'sii de reforma au 'ngehsuit'o d'au labartzat'o di tat, de nu se mai cunoaste om cu persoana, abramburind si zgomotoasa restructurare a potcoavelor de cai mortzi, asa ca marea enigma a finantzarii deficitului diverselor bujete pe anu' viitor ramine ca'n ura si la gara, si fara bani de la femei, ca s'o speriat si isarescu facindu'si singur curagi ca rezistam far'un nou 'mprumut, spre deosebire de base, car' s'o essprimat dimpotriva, si fara aia doos'cinci la suta taietzi de la bujetari, pe care daca 'ntrebi totzi ministrii gubernului o sa'tzi dee 'n'șpe variante, ba ca se elimina tot, ba ca se aplica o majorare la aia șap'ș'cinci ramasi, ba ca mai taie inca cin'sute la suta.

lasatzi'i drak pa vitejii comunisti maoisi si leberali de stinga sa ne saliveze ei cu sindicate cu tot, ca trotil mai mare ca comunistii in opozitzie, pe vreme de criza (aidoma si cind nu e criza), nu'i mai mare decit cu ei la putere.
si ce daca pune mina mogulii pe tot ?
acu' o fi altfel, ca doar n'o zis vintosu' c'are nu'ș cite sute de infiltratzi in structurili statului.
aia or sta dejaba, te pomeni !
si ce daca scapa totzi de dosare penale ?
ce sa zic, nu mai pot ei de dosarele voastre !
justitzica'i fata buna, tocmai ce s'o tavalit cu totzi amatorii cheș, iar din esarfa de la ochi si'a dat comanda sa'si faca bikini pentru mis piranda.

altfel, vorba lu' mardale, suspensoru'i de baza !

Dan Tapalaga despre Lidia Barbulescu

Diavolul din detaliile unei numiri
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Joi, 22 octombrie 2009,

Propunerea ca Lidia Barbulescu sa fie numita presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie este o declaratie antireformista explicita din partea CSM, o rusine pentru magistrati, o provocare adresata seful statului si o sfidare a Comisiei Europene. Pana la urma, veti spune, de ce e atat de scandalos ca un judecator mediocru ajunge in varful sistemului judiciar din Romania? Ce poate face, de acolo, un simplu om? Ce puteri are ca sa influenteze in rau un intreg sistem? Diavolul se ascunde in detalii si regulamente. Citite cu atentie, din ele rezulta ca seful instantei supreme are o influenta enorma, nu doar simbolica. Inalta Curte s-a dovedit pana azi cimitirul marilor dosare.

Impostorul agresiv.

In primul rand, CV-ul Lidiei Barbulescu descrie perfect nulitatea agresiva, specie de mare succes in Romania. Zece ani la Judecatoria din Slatina, inca vreo 14 la tribunalul Olt, dupa care, tusti, de pe umerii Rodicai Stanoiu sare direct la Curtea Suprema.

Mai aruncati un ochi in CV-ul damei: Lucrari publicate, zero. Activitate stiintifica, zero. Activitate in cadrul societatii civile, zero. Eroare. S-a batut pentru lefurile magistratilor si cu Traian Basescu. Perfecta pentru sefia Inaltei Curti.

Cazul Stanculescu.

Dar ce a judecat ea la Inalta Curte? De exemplu, un recurs in anulare in dosarul lui Victor Athanasie Stanculescu. A fost presedintele completului care l-a tot judecat trei ani si in final l-a admis.

Generalul a scapat ani de zile de condamnare in dosarul Revolutiei si cu ajutorul celei propusa astazi de CSM sa conduca Inalta Curte. Dar sa zicem ca dosarele sunt ceva complicat, inaccesibile intelegerii muritorilor de rand. Cum e, totusi, posibil, ca dintre zecile de juristi eminenti, de doctori in drept si alte somitati, Inalta Curtea sa se procopseasca cu un CV penibil de gol.

Culmea imposturii in cazul ei: insasi cea care a nasit impostura, Rodica Stanoiu, s-a dezis in cele din urma de ea. A exclus-o de la doctorat, dupa vreo sase ani de cazne academice, astfel ca in CV-ul ei nu gasim astazi nici un titlu stiintific.

Doctoratul ratat.

Desigur, rusinos pentru magistrati a fost si cand au ales-o in Consiliul Superior al Magistraturii si cand tac astazi, cu capul adanc varat intre urechi, dupa ce CSM a votat-o cu 8 voturi pentru si unul impotriva la Inalta Curte.

Judecatorilor le pasa doar de lefurile lor mari, se leaga cu lanturi si fac revolutie doar atunci cand se atinge cineva de privilegiile lor. Cu o propunere ca Barbulescu la Inalta Curte, toti magistratii ar trebui sa intre in greva generala. Propunerea CSM e un afront adus profesionistilor din sistem.

E o lovitura data celor care spera ca sistemul se va reforma. Dar tacerea asta complice arata ca sistemului ii este foarte bine asa cum e. Comparati CV-ul ei cu alte CV-uri contracandidatilor publicate pe www.juridice.ro. Vi-l recomand pe cel al judecatoarei Gabriela Barsan, de pilda. Detalii, aici.

Asteptarile Comisiei Europene.

Cu astfel de propuneri, Comisia Europeana va consemna un nou regres pe calea reformelor din justitie. In ultimul raport din iunie, Comisia exprima asteptari ridicate: "Numirea unui nou presedinte al ICCJ in toamna va fi o ocazie propice pentru a demonstra angajamentul in ceea ce priveste reforma si modernizarea sistemului judiciar, precum si privind o mai mare transparenta a acestuia". Ce va demonstra Romania daca Traian Basescu va semna numirea Lidiei Barbulescu? Ce legatura are judecatoarea-sindicalist, specializata in emisiuni TV pe tema lefurilor magistratilor, cu reforma din justitie?

Cimitirul justitiei din Romania. Aproape toate marile dosare isi gasesc sfarsitul aici. Cortegii de corupti mari si mici scapa definitiv la instanta suprema. Flagrant este cazul Ion Dumitru, fostul sef Romsilva, trimis in judecata de DNA pentru fapte de coruptie obscene, probate, clare, achitat de Inalta Curte.

Tot aici moare incet dosarul Copos, care se apropie incetisor de prescriptie. Cazul sau i-a revoltat pana si pe birocratii posaci de la Bruxelles, care au notat in ultimul raport: “Printre aceste cazuri se numara cel al unui fost vicepremier, trimis in judecata la 6 iunie 2006, al carui proces dureaza de peste trei ani fara ca actul de acuzare sa fi fost citit, singurele actiuni in acest dosar limitandu-se la discutarea unor chestiuni procedurale. Ancheta DNA in acest caz a durat mai putin de un an”. Tot Curtea Suprema face un revoltator ping-pong cu dosarele DNA, amana cauze, le ingroapa sau le dezgroapa la comanda.

Puterile presedintelui ICCJ.

De ce e important controlul sefiei Inaltei Curti? Diferenta fundamentala fata de alte instante este ca aici nu functioneaza repartizarea aleatorie. Masura a fost introdusa la presiunile UE tocmai pentru a se limita posibilitatea de influentare a unui proces prin repartizarea dosarelor anumitor judecatori.

Or, la Inalta Curte, potrivit legii, presedintele alege judecatorii care intra in asa numitele complete de 9, care judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de Sectia Penala a aceleiasi Inalte Curti.

Altfel spus, Lidia Barbulescu decide cine pronunta sentinta finala in marile dosare de coruptie, de exemplu, numind in fiecare caz in parte membrii completului de 9. Or, fiecare instanta are judecatori buni si rai, profesionisti si manipulabili, verticali si corupti. Iar seful instantei, alegandu-i pe unii sau pe ceilalti, decide practic soarta unui dosar.

Cheia e la Basescu.

In mod normal, Traian Basescu este obligat sa respinga propunerea CSM. Altfel, va dovedi ca reformismul sau e de fatada si ca, in momente cheie, se preda in fata marilor franari din Romania. Nici nu va fi greu sa motiveze de ce respinge un impostor ca Lidia Barbulescu, propulsata aiuritor de catre CSM in varful sistemului de justitie din Romania.

Insa refuzul de a o numi la Inalta Curtea va declansa, in mod previzibil, o noua criza. Seful statului va fi acuzat iarasi ca respinge arbitrar numiri pe criterii subiective, ca doreste sa controleze justitia etc. Si asta in plina campanie electorala. Insa fiecare gest reformist, oricat de mic, are costurile lui. Cu cat mizele cresc, costurile sunt mai mari pentru cei care-si asuma misiuni reformatoare.

doo paie la muuultzi magari

SENATUL EVZ: Partidul Magistraţilor (PM) intră la guvernare

Sorin Ioniţă Marţi, 15 Septembrie 2009

S-a născut o nouă stea politică în România. Odată cu arta pe nedrept ignorată a rujului goth, dna Mona Pivniceru, şefa de sindicat a judecătorilor, a dat la desprăfuit şi gustul pentru exprimare publică în rândul unei profesii care până acum se distingea mai curând prin anticharismă şi prunele din gură.

La dânsa, aplombul, energia şi forţa polemică sunt mult superioare faţă de cele ale precedenţilor purtători de stindard (Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu), ale diverselor Anete Spornic aciuate la Înalta Curte sau ale generaţiei tinere, ce pare să se tragă, vorba lui Gârleanu, din lumea celor care nu cuvântă.

Or fi în justiţia română (sperăm) oameni cu echilibru, inteligenţă, cuplaţi la circuitul profesional occidental şi poate chiar cu o doză din acel umor blând şi elitist pe care ţi-l dă înţelegerea profundă a vieţii, la care se presupune că accede un judecător.

Dar a cui e vina dacă reprezentarea instituţională este veşnic asigurată de oratori de Hyde Park, gata să bată cu tigaia în târgul de precupeţe care este politica românească? Pentru că lipiciul la ecran, demagogia fluentă şi abilitatea de a îngropa orice subiect în văicăreală sunt, dacă nu v-aţi prins încă, stofă politică de cea mai înaltă calitate.

N-ar fi surprinzător ca dna Pivniceru, ca mulţi alţi lideri sindicali, să facă în viitor o frumoasă carieră publică. Capacitatea de a organiza o grevă naţională pentru salarii atestă calităţi reale de lider. Iar utilizarea de elemente geniale de personal branding pentru notorietate şi recunoaştere instantanee (precum intonaţia urcătoare, interogativă, în fraze afirmative, clişeu verbal recent şi cool din limbajul de stradă al adolescenţilor), pe o piaţă alt fel aglomerată cu figuri excentrice, a produs una din cele mai spectaculoase ascensiuni în spaţiul public din ultimii ani.

Drept e că şi situaţia din justiţie se preta la a fi exploatată mediatic, fiind o încurcă tură de toată frumuseţea creată de o succesiune de guvernări incoerente. Adică exact mediul în care un jurist clonţos se simte ca peştele în apă. Pe fond, lucrurile sunt simple: discuţia de zilele astea n-are nicio legătură cu noile grile de salarizare. E vorba de istoria antică a sporurilor de 65% din salariu (stres şi confidenţialitate, dar le puteţi zice oricum, sporuri să fie) pe care magistraţii le obţinuseră în anii ’90, în contrapartidă pentru salariile lor mici de atunci.

Măsura a fost una stângace şi cu consecinţe juridice pe care nimeni nu le anticipa, dar uşor de aplicat. În 2000, guvernul, în calitatea lui firească de unic angajator în sectorul bugetar, a decis să nu se mai scarpine cu mâna stângă la urechea dreaptă şi să procedeze logic, eliminând nominal aceste sporuri prin includerea lor în salariul de bază, pentru că oricum le lua toată lumea.

Pe timpul guvernării Năstase n-a mârâit nimeni, că era riscant, dar odată cu lărgirea atribuţiilor CSM în 2004 s-a pornit avalanşa proceselor de revendicare retroactivă a sporurilor care, nu-i aşa, fuseseră abuziv suprimate prin ordonanţă cu patru ani în urmă. (De fapt, incluse în leafă, dar, ca în cazul marilor dosare, cui mama naibii îi pasă de fondul problemei în România, când procedura e totul?) Aşa că, în frunte cu CSM, ajuns rapid un fel de confederaţie sindicală, magistraţii au iniţiat procese în care unii şi-au obţinut sporurile a doua oară, iar alţii nu.

A apărut ciudata situaţie ca în aceeaşi instituţie plăţile să varieze de la simplu la dublu, în funcţie de cât de abil şi-a susţinut fiecare cauza. Ca totul să capete un aer decadent şi baroc, s-au introdus apoi (şi s-au câştigat) acţiuni pentru decontarea asigurărilor CASCO (?!), pentru a obţine bonuri de creşă sau celebrul litru de lapte gratuit pe zi, forme tipice de asistenţă pentru săraci în statele occidentale.

Că un judecător, chiar caz izolat, revendică în gura mare un litru de lapte pe zi (echivalent a 25-30 de euro pe lună), aşezându-se la coadă cu văduvele şi orfanii, spune mai mult despre demnitatea magistraturii “în republică” (cu un alt clişeu verbal memorabil) decât orice raport european sau calomnie răuvoitoare. Dar aici, asociaţiile şi CSM au tăcut mâlc.

Bulibăşeala creată cu salariile a determinat procurorul general să ceară Înaltei Curţi o decizie clară aplicabilă: trebuie sau nu să fie acordate (din nou) sporurile suprimate (prin includere în leafă) în 2000? Nu vă ţin în suspans cu finalul previzibil: ÎCCJ a zis că da, trebuie plătite, fiindcă şi alţi bugetari le au, existând astfel pericol de discriminare (?!).

Aşa că magistraţii le-au cerut şi obţinut în justiţie. Dar ce să vezi: sesizată de preşedintele ţării, Curtea Constituţională trădează brusc cauza şi decide în 2009 că ÎCCJ şi tribunalele nu aveau voie să se pronunţe pe propriile salarii, acţiunile fiind pe alăturea cu legea.

Prea târziu însă: într-o nouă dovadă de triumf al formei asupra conţinutului, se interpretează că ce spune CC se aplică doar pe viitor, tot ce s-a decis până acum fiind bun decis. Cu alte cuvinte, am făcut-o haiduceşte cu salariile, dar rămâne cum am stabilit - iar contribuabilul cu banii luaţi şi cu decizia CC în braţe să se bucure de ea pe viitor, platonic.

Inabilitatea guvernelor, prin contrast cu cea a magistraţilor, care au găsit calea legală să-şi acorde de două ori acelaşi spor, inclusiv retroactiv, costă azi cam jumătate de miliard de euro. Diverşi comentatori justiţiabili - ei sau partenerii lor de afaceri - sau neinformaţi întreţin acum confuzia, amestecând această dilemă care vine din trecut cu dezbaterea pe noua grilă de salarizare, ca să se pună bine cu cine trebuie.

Iar guvernul dă semne că e dispus să cedeze şi să facă blat pe sporuri cu justiţia (dar nu şi cu alte sectoare), consfinţind astfel cooptarea la guvernare a puternicului Partid al Magistraţilor.

Mineriada magistraţilor sub conducerea lui Miron Cozma în robă

de Ion Cristoiu
15/09/2009


Prin aprilie, dacă nu mă înşel, când a încolţit şi înflorit afacerea Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu, pentru că o judecătoare de la Sectorul 1 îndrăznise să accepte cererea procurorilor de arestare preventivă a latifundiarului, televiziunile mogulilor s-au năpustit, cu toate armele din dotare, nu numai asupra bietei judecătoare, dar şi asupra breslei magistraţilor. Judecătorii şi procurorii erau denunţaţi zilnic, în cel mai pur stil stalinist, ca fiind corupţi, papă-lapte şi, mai ales, ireverenţioşi cu idolul Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu. Mona Pivniceru, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, devenise oaia neagră a presei mogulizate pentru îndrăzneala de a avertiza că procesele se judecă în instanţă, şi nu la televizor.

Începând cu 31 august 2009, magistraţii din România desfăşoară o grevă pe şest. Pentru că legea le interzice să facă grevă, judecătorii au decis să boicoteze actul de justiţie. Judecătorii amână în prostie procesele de pe rol. Procurorii instrumentează doar ceea ce ei numesc cauzele urgente. Dat fiind că, sub conducerea Monei Pivniceru, Asociaţia Magistraţilor din România s-a implicat în campania electorală împotriva lui Traian Băsescu, televiziunile mogulilor au identificat rapid un nou mijloc prin care preşedintelui i se mai poate administra un ciomag. În consecinţă, greva magistraţilor e ridicată în slăvi, iar Mona Pivniceru e tratată ca o Jeanne d'Arc din Dulcele Târg al Ieşilor.

Avem astfel o nouă şi serioasă confirmare a avertismentelor din Raportul Oxford Analytica despre compromiterea statului de drept prin implicarea presei mogulilor în campania electorală.

Avându-şi temeiul în nemulţumirea faţă de banii care le vor reveni prin Legea unică a salarizării, greva magistraţilor e pitită de liderii sindicali din Justiţie sub un nor de obiective pe cât de generale, pe atât de confuze. Devenită un soi de Costiniu, Bărbulescu, Lupașcua televizunilor mogulizate, Mona Pivniceru vorbeşte de subfinanţarea sistemului judiciar, dar mai ales de credibilitatea Justiţiei.

Într-o solicitare adresată preşedintelui României, Asociaţiile profesionale din Magistratură - Asociaţia Magistraţilor din România, Asociaţia Procurorilor din România şi Reţeaua Naţională a Adunărilor Generale - cer încheierea unui "Pact între cele trei puteri ale statului, prin care acestea să se oblige, potrivit unui calendar stabilit de comun acord", la "restabilirea încrederii populaţiei în Justiţie".

Dacă nu se încheie acest Pact, magistraţii îşi vor continua greva lor ilegală. Indiscutabil, situaţia Justiţiei în România e proastă: de la înzestrarea materială până la imaginea în ochii populaţiei. S-a ajuns la această situaţie în urma unui proces care durează de vreo două decenii. A condiţiona renunţarea la boicotarea actului de Justiţie de rezolvarea unor probleme acumulate timp de două decenii mi se pare o şmecherie ieftină, prin care revendicările de salarii sunt mascate de revendicări generoase. Dându-şi seama că afectarea a 3 milioane de români implicaţi în procese sporeşte antipatia faţă de magistraţi, asociaţiile profesionale

s-au gândit să dea niţel cu fard şi ruj peste revendicările de salarii. Oricât ar încerca liderii sindicali ai magistraţilor, sprijiniţi de televiziunile mogulilor, să justifice mişcarea de protest, prin fel de fel de tertipuri, esenţa ei rămâne aceeaşi. E vorba de o mineriadă prin nimic deosebită de cele ale ortacilor lui Miron Cozma în 1990, 1991 şi 1999. Între cele patru acţiuni ale minerilor şi acţiunea magistraţilor sunt multe note comune:

1) Şi mineriadele ortacilor, şi mineriada magistraţilor s-au constituit într-o lovitură dură dată statului de drept. La fiecare descindere a minerilor în Bucureşti, cetăţenii ţării s-au întrebat de ce nu se intervine pentru a fi opriţi. Şi, cum întrebarea lor a rămas fără răspuns, cetăţenii României au tras concluzia că vinovată era democraţia. În cazul protestelor magistraţilor, cetăţenii României se întreabă de ce nu se intervine pentru a-i readuce pe magistraţi în sălile de judecată. Altfel spus, de ce nu se aplică legea. Pentru că, dincolo de pagubele uriaşe produse economiei şi Justiţiabililor, protestul magistraţilor şi procurilor încalcă grosolan legea. Pentru că nu au putut declara grevă, magistraţii au apelat la amânarea proceselor de pe rol. Decizia de amânare a unui proces e însă o decizie juridică motivată. Dacă în loc să judece o cauză magistratul o amână pentru şedinţa următoare înseamnă că dosarului îi lipseşte ceva din punct de vedere juridic. Amânând însă un proces în semn de protest, judecătorul ia o decizie incorectă în raport cu dosarul. La fel şi în cazul procurorilor. A nu efectua activităţi de urmărire penală înseamnă a favoriza infractorul. În paranteză fie spus, la mişcarea de protest participă şi procurorii DNA. Cei cântaţi de domnul preşedinte ca fiind corectitudinea întruchipată!

2) Ca şi în cazul mineriadelor celor din Valea Jiului, mineriada magistraţilor a putut fi posibilă în contextul politicianismului românesc. La vremea mineriadelor, Opoziţia n-a luat atitudine fermă faţă de acţiunile ilegale ale ortacilor, deoarece vedeau în ele acţiuni împotriva lui Ion Iliescu şi a FSN. În cazul mineriadei magistraţilor, PSD şi PNL nu iau atitudine, deoarece văd în acţiunea magistraţilor o lovitură dată lui Traian Băsescu şi PD-L.

Un politician responsabil se bazează pe principii. Când principiile sunt încălcate, pentru politician n-are importanţă că ţinta e adversarul său politic. Ar fi fost normal ca Mircea Geoană şi Crin Antonescu să fi luat poziţie faţă de greva ilegală a magistraţilor. N-au făcut-o. Au socotit că mişcarea magistraţilor, având drept lideri magistraţi vădit anti-Băsescu, le va ajuta să ajungă la Cotroceni. Rămâne însă întrebarea: Dacă vor ajunge la Cotroceni, le-ar conveni să se confrunte cu o mişcare de protest asemănătoare?

3) Ca şi minerii, magistraţii ies boţiţi din această tărăşenie. Îndârjirea revoluţionară cu care Mona Pivniceru apără salariile magistraţilor îi sporeşte gloria în ochii breslei. Pentru a-i spori însă gloria şi în ochii populaţiei, Mona Pivniceru ar trebui să se angajeze că, în cazul descoperirii unui magistrat corupt, Asociaţia Magistraţilor va lua atitudine.

galeria de fitza salbatica

 

 ce legatura poa' sa existe intre cucoanele astea doo, dintre care p'asta din poza mica am mai asemuit'o cindva cu o trupesa femeie comisar sovietica din filmele si piesele anilor de glorie '50 - '60, a carei intrupare ideala era actritza marcela rusu, sotzia lui aurel baranga, un dramaturg de mare trecere in vremea aia. pentru ca n'am cautat prea tare pe internet, am gasit doar pozutza asta, din care, datorita rezolutziei mici, ai putea crede ca individa e chiar sexi, ceea ce e aproape exclus, desi nu se stie niciodata, in ceea o priveste pe persoana in roba de mai jos.

pe comisarca o cheama mona pivniceru si e ceva sefa la o asociatzie a magistratzilor, judecatori, un fel de sindicat, sau cam asa ceva.

pe cea de jos nu stiu cum o cheama; initzial cautam o fotografie a vioricai costiniu, o alta podoaba de gen sindical a judecatorilor romani. n'am gasit'o, la repezeala, si cum nu ma interesa decit ilustrarea tipului uman al judecatorului roman dinozaur, mi'a parut nimerita poza asta ce insotzea un articol din evz despre veniturile de lux ale magistratzilor.

tipesa are o privire extraordinar de expresiva, si nu le'as dori nici dusmanilor mei cei mai mari, de a caror existentza, din fericire, nu prea am stiintza (da' orisicit !), sa aiba parte de momente in viatza in care sa ajunga sa le fie hotarit destinul de cineva cu uitatura asta.





amindoua madamele sint judecatoare pe care eu le incadrez, si daca cumva gresesc o sa'mi fac un mea culpa de n'o sa pot sa'l duc, la categoria reptilienilor cretacici, jurasici, ma rog, mezozoici, ce'ar fi trebuit sa dispara de mult. fiintze pe care o reforma a sistemului juridic, cum a fost cea pornita de Doamna Monica Macovei, le'ar fi ajutat sa intre'n istorie.

iata ca iluzia pe care ne'o faceam multzi dintre noi ca ar exista si o parte buna, recuperabila, in trista, mercantila, invulnerabila casta a judecatorilor, se spulbera cu o viteza direct proportzionala cu nesimtzirea de care dau dovada.







hipiotu' asta pletos, strabic, si rocker pe deasupra,este cristi daniletz, bloger de mare renume natzional, aflat in blogrollu' multor nume "bune", si, in timpu' liber, ceva judecator pe la judecatoria din oradea mare. de asemenea si el e ceva prin altceva, adica o alta asociatzie a magistratzilor, in aia pe care o credeam ca reprezinta parta sanatoasa a magistratzilor.

si fost consilier al monicai macovei !

iluziile mele, pe care le'am avut, nu mai e, incepind de, fix, eri, 08.09.2009, ora (circa )16,35 de cind l'am auzit pe simpaticu' strabic la postu' de radio a lu' vintu, realitatea fm, post pe care de regula'l evit, cum se degrada singur, progresiv, din pozitzia de "mare sperantza" a viitorului justitziei, si tzarii, intr'un pui de reptilian ce se fofileaza, si insinueaza, printre piciorele semenilor cu solzi mai mari. pina si colegu de emisiune, marius nitzu, de la ziaru' gindu', un individ, de regula,  la fel de libidinos ca orice chireac, sau ciutac, s'a simtzit deranjat de obstinatzia cu care se agatza, cu ghiare, dintzi, proteze, puterea judecatoreasca, ce'a de'a treia'n stat, cica, de ciozvirta trupului muribund al bujetului natzionale.

nu'i 'ntereseaza, dom'le, de unde bani !

bat din picior la fel ca un domnu' goe obez in fatza la mc donalds.

asa ca se'nscrie si daniletz in trista galerie de fize salbatice...

o sa'l vedem si pe el in dorobantzi, tirindu'si solzii intr'un lamborghini



--------------

la un moment dat daniletz a amintit ca, tontusi, ar egzista si magistratzi coruptzi deja in puscarie; raportu' fiind de cam 0,5 la mie.

deci, statistic, coruptzie nu exista in justitzie !

si ca scopu justitziei nu e sa bage politicieni la puscarie ci sa nu mai fie coruptzie, si toata lumea sa prospere...

baaaai prapaditzilor, vedetzi ca va fac de rusine amicii mei bulgarii, ce deja au inceput sa 'i cam scuture pe fostii lor ministri socialisti.

sa nu mai amintesc de fostu' prim ministru din macedonia.

acolo unde a fost macovei consiliera pe anticorupzie !