Se afișează postările cu eticheta mona pivniceru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mona pivniceru. Afișați toate postările

joi, 5 martie 2015

fratzii petreuș
(doi la pungă),
fratzii grigoriu,
precum și multzi
altzi fratzi și surori,
care atentează,
și ei, la statutu', stătut,
al pastorului gîdea,
cînd cu sula'n cur,
cînd cu sufletu'n rai,
da' buni


desi n'aveam nici un chef sa ma pozitzionez si eu, ca ateu practicant, in plictisitoarea controversa dusa si sedusa pe tema predarii religiii in scoli, nu de alta, dar, de cind ma stiu, n'am prea frecventat nici bisericile nici scolile, totusi, aseara, in pauza dintre doua zigari, am vizionat, "fortuit", citeva secventze tragi-comice dintr'o emisie a celebrului rares "ala" bogdan, de la cluuuuuj, zuzerul si trimisul special al lui cosmin guse pe pamint.

o grupare de mujahedini orto docsi, care o cuprindea, pina o dadea p'afara, inclusiv pe doamna "caty" andronescu, aceasta elena ceausescu/alexandrina gainuse/aneta spornic/lina ciobanu a invatzamintului romunesc, dar avindu'l in frunte pe marele aparator al statului de dreptzi de pe vremea domnului fost presedinte basescu, in calitate de atvocat al poporului, gheorghe iancu pre numele lui de fata mare, se lupta aprig, cu zbierate si ragete ca mijloc principal de intimidare, cu doi dubiosi generici, dintre care unul cu barba si coada de cal, care mai avea si neajunsul ca raspundea la numele de remus cernea, iar celalalt era nu mai putzin celebrul emil moise, alt ciudat care a avut nebunia sa se lupte cu icoanele din scoli si cu obligativitatea predarii religiei in aceleasi asezaminte ale pierzaniei.

ce sa spun?

daca n'as fi fost, deja, ateu, in mod sigur as fi devenit, in urma vizionarii acestor secventze disparate, din doar una din multele emisiuni care tot bat apa'n piua pe tema asta.

a fost un dezmatz al violentzii deloc retzinute, manifestate plenar de catre to(n)tzi acei propovadaitori ai iubirii aproapelui, din toate pozitziile, dintre care cel mai "benign", dar deloc pasnic, a fost reprezentantul "oficial" al bisericii (ortodoxe) din plato, un popa tinar, barbos si el, care desi'si propusese, vizibil, sa pozeze in chip de intrupare a linistii si bunatatzii pe pamint, ca sa nu'si sparie vrabioii, nu s'a putut abtzine si a inceput si el sa zbiere, ca un dezaxat, la ciripoii aia doi.

totusi, cel mai socat am fost de acel stimabil fost advocat al popo'ului, un ionel blanculescu al dreptului, care facea mare caz de faptul ca este profesor la universitatea din bucuresti, acolo unde ii invatza pe studentzi cum sa nu respecte deciziile cc, dar, din pacate, nu al cc al pecere (pentru ca, pe vremea aia, pun ramasag ca nu facea dizidentza), pentru ca, pardon, componentzii acelui sinistru organ al statului de dreptzi actoal sint mai prosti decit el, ceea ce mie mi se pare o contradictzie'n termen si foarte greu de imaginat, pe motiv ca gheorghe iancu mi s'a parut intotdeauna foarte prost(pampflet).

un alt personagiu care m'a speriat, de'a dreptul, a fost un ins pe care ma'sa'l cheama, dar el vad ca nu vrea sa se duca, george grigoriu, pe care'l vaz pentru primas data'n viatza mea, dar care, zicea fiul raresoaiei, are o emisiune religioasa, in uichend, pe realitatea, si care mi'a evocat un gidea "în nuce", daca'si mai aminteste cineva cit de b(o)lind si aparent inofensiv era gidele, pe vremuri, la tele7abc, or pe unde mai facea el evanghelizari televizate.

bai, io zic ca p'asta sa nu'l mai ratatzi si sa'l omoritzi, acum, cit inca mai e mic!


pastorul gîdea'n mare pericol




fratele george grigoriu si sora remus cernea



cerul văzut prin labiilă
ca sa nu se supere gidele, bag ceva si cu parte'ai'lalta,
ceva tot legat cu cerul, pastele si 'mniezaii mamii lor


marți, 22 ianuarie 2013






culmea
photoshopului




















ce te faci dacă, atunci cînd îtzi arunci ochiu' asupra operelor eșite de supt penelu' pixelat și jucăuș al magiștrilor hultanu


și eugen baricadatu',

dacă ai ochelarii sufitzient de aburitzi de la atîta alchoool, ajungi să ai erectzii mici da' vesele la madama timniceriu și la subreta elektrifikată dana grecu???

hai, 'ntzeleg karikatură, politică or nu, pamphlet graphic or cum le'o mai zice, da' să le faci un așa hatîr arătărilor ăstora cu chip de comisăroae sovietike încit să easa aproape feminine e ceva de nu se poa' să mai fi visat mamitzichile lor vreodată?!?!


cîn' colo, ordinea zilii'i cu creonu' la testicole




vineri, 17 septembrie 2010

scurta istorie

la noi, unde's codri verzi de brad, muierile's barbate iar barbatzii's muieri, suma astor doo genuri da un amestec exploziv de blegeala, prostie, siretenie autodistructiva, si, nu in cele din urma, hotzie, numit, mai pe scurt, neutru, ca la circuitele helectrice.
neutru ca ruminu'.
adica nimic.
un nimic fara car' nu se poate, deci nu'i pericol de disparitzie a nimicului.
cu aceste grozave insusiri am reusit sa compromitem absolut toate orinduirile sociale ce au avut nesabuintza sa treaca pe la noi, din timpuri imemoriale pin' acu'.
am fuserit antichitatea prin "cei mai viteji și mai drepți dintre traci" de la care ne'or ramas doar ceva brindza, un viezure, o barza, precum si recordu' neomologat d'a'ş fi perdut limba in o suta si ceva de ani, dupa care, obositzi d'asa o mare performantza, ne'am hodinit fo mie si ceva de ani, rastimp sufitzient ca sa ne hotarim sa formam popo'u' rumin, impreuna cu un cocteil de gepizi stupizi, precum si cu o suma de dezertori din armata romana, si aia de origini incerte, carora nu le'a functzionat desteptatoru' ca sa se prezinte la locu' faptei retragerii aureliene.
pai, cu asa adunatura de repetentzi, puteai sa te apuci sa construiesti catindrale, ca vecinii nosti situatzi doar citeva sute de leghe distantza, insp'e nord si vest, sau, macar, simulacre de imperii ca aia de la sud si est ?
noi am inventat civilizatzia mamaligii, inca din'nainte sa se fi descoperit ca exista porumb pe lumea asta, cea a chirpiciului, ca batatura bordeiului subpamintean era plina de noroi, paie: cacalau, baligi asijderea, iar codru, care 'ntre timp, devenise frate cu ruminu' proaspat procreat, ce, eventual, ar fi putut fi 'nnobilat in neste hogiacuri locuibile rezonabile, necesita un efort disproportzionat de mare ca sa fie pus jos, taiat, fasonat, etece, plus ca numitu' codru trebuia prezervat pentru viitorimea vereshtoy-iana; ca sa nu mai vorbesc de piatra car' avea si ea ca principale dezavantaje ca era sus, la munte, sus, si cu ce drak s'o transportzi (ca roata era patent 'nregistrat al altor natzii), si pe ce drumuri s'o faci, ca accesarea fondurilor comunitare era dificila si pe vremea aia, apoi cum sa te dai jos de pe cuptior daca inca nu se inventasera nici shlapii de plastik?
asa ca am ramas cu principalele cai de comunicare rutiera, fara roata, construite, in parteneriat public-privat, pe vremea 'mparatzilor romani, pina la venirea la putere a dinastiei de hohenzollern ce, pe perioada scurtei prezentze pe plaiu' mioritic, au lasat mostenire, in mare, cam tot ce vedetzi cu ochii cin' va uitatzi p'imprejur: orase, drumuri, cai ferate, poduri, palate administrative, cartiere in care se foloseste, in sfirsit, caramida ca material de constructzie, scoli, toate fiind, pe vremea aia, 'ntr'o conditzie mult mai buna decit ce vedem noi azz, ca, 'ntre timp, venit'au la putere niste factori ai progresului social, car' au demolat, social- demolat, tot ce'au putut pentru a face loc bidoane-villeurilor pe verticala, prezente si viitoare, zamislind totodata si o subspecie de sub-rumini, ruminu' de la bloc, mai las, mai ticalos, mai fricos, daca se poate 'nchipui asa ceva, decit ruminu' generic.
justitzie de muieri, pentru "muieri"
pai, 'ntr'o astfel de tzara, si cu'n asa popo', ce justitzie vretz, bre, s'avetz ?
ca sa renasca, precum pasarea felix (!), n'ar fi trebuit, mai intii, sa fi existat 'nainte ?
pe vremea boierilor (neevocatzi in historioara de mai sus din lipsa de spatziu), ce la rindu' lor pupau cu spor papucu' domnitoresc (niste insi, cu mandat limitat, atribuit in urma concursurilor, de 'mprejurari - tot de pupat papuci, da' de sultani otomani -  ajunsi la conducere pentru a'si completa veniturile printr'o a doua, sau a treia, slujba, la bisericutzele proliferante si pe vremea aia), acestia, boierii, aveau drept de viatza si de moarte asupra supusilor, iobagi, n'o bagi, tot p'un krak, tzinind loc si de juzi locali, avin' ei chiar si un asa numit "drept al primei noptzi", prin care puteau sa benefecieze de fecioria acestora, indiferent de secs, si rasa, d'aci nascindu'se relativitatea morala a urmasilor.
c'asa'i dac' ala de te essploateaza, intre doi pui de somon fume, cu ochii inca cirpitzi fiin', te mai si bate (ca d'aia erau vechili in organigrama, si nu faceau greva !) mai aveau si atributziunea 'nscrisa'n constitutzia fragila, da' putzin bortzoasa, d'a te si giudeca in micile ori marile litigii cu altzi somnorosi, pentru ca'n  finis coronat opus sa'tzi si ia tot neamu' la mataringa.
drept hurmare, madam pibniceru, madam costiniu, madam mera, madam barbulescu, precum si alte doamne, si domni cu fusta, au tot dreptu' cutumiar, sa'si ia drepu', si sa ne futza, fara putza, sau cu ia'ndoita

dom' giuvara "sa ne mai lase"...
stim noi mai bine ! 
(asta se cheama ca'i o gluma...)

joi, 8 aprilie 2010

la trebonal, birjar !


spanac cu oo incinse pe plita sfiriinda a justitzichi in asteptarea marelui transport de combustibil solid, cit se poate de solid, din toamna cin' cu alegerile pentru csm.
c(e)s(a)m(ai) ma'ntreb cum o sa le iasa ochii corpului magistratzilor romani, aia care fac diverse forme de incetare a lucrului fara sa declare greva, ca nici n'ar avea voie, pentru zecimalele ce vin dupa suta (sutele) de bulioane vechi salar.
o sa le iasa ochii sa se benocleze in toata respublika pin' or sa gaseasca-clonele monei pivnicerese sa le cocoatze in jiltzurile inobilate pin' acu' de madam barbuleasca si compania.
si nici nu'i de mirare ca'i asa, pen' ca asa e croit homu' ruman, sa'i hie mai aproape camesa proprie decit pufoaica ponosita a bizonului mioritic, si sa procedeze in consecintza indiferentzi la urmari.
daca si febletzea mea banciu, un hom pentru care bag mina'n foc in legatura cu alte aspecte (a rezistat cintecelor de sirena ale lu' jiji becali ce dorea sa'l vampirizeze si pe el) a sarit ca ars atunci cin' s'a pus problema pensioarelor magistratzilor, alea nerusinate !
dintr'un singur motiv: ta'su'i ceva jude pe la tirgu mures !
musiu e in stare sa deie cu barda'n dumnezeu, da' atunci cin' se pune proglema sa'l atinga cineva pina si c'o floare pe tacsu, pai, atunci, si numai atunci, ii cam sare mustaru' de simtzi stropii de saliva pina si aflindu'te in fatza difuzorului ce'i emite programele.
si nu pentru c'ar fi un ahtiat dupa averi nemeritate, dovada'n acest sens e ca prefera sa steie in continuare pe un salar de citeva sute de ioroi pe luna desi are oferte precum cea pomenita mai sus.
nu stiu de ce s'ar manifesta altfel spiritul de casta in urmatoarea perioada, mai ales ca avem si exemplu' lu' daniletz, ce'tzi intoarce matzele pe dos !
s'asta o fo' o vreme si'n echipa monicai macovei...
--------------------------------------------
titlu' (nereusit, altfel) preluat din alte articole de pe net

miercuri, 30 septembrie 2009

ce'nseamna sa'tzi arza comunistii, din opozitzie, o revulutzie





sarmani fratzi moldoveni, credeatzi c'atzi scapat ?

asa de usor ?

avetzi de tras, bratzilor !

chiar ma miram ca kaghebistii au fost mai blinzi la voi decit aici la romanika...

n'atzi avut voi nici macar o mineriada a gagauzilor, rusofonilor, cazahilor, etcetera, in afara de scurtu' vostru razbel transnistrean ?!

incepetzi, vad, cu revolutzia pensionarilor, demni urmasi ai amazoancelor care ocupau calea ferata in transnistria acu' citziva ani.

mai avetzi de mincat multa pita cu slana pina sa ne ajungetzi din urma.







ce che guevara ?

voronin frate, calare pe turela tancului monument



















am senzatzia ca am zarit'o, p'acolo printre cratitzi, si pe mona pivniceru

marți, 15 septembrie 2009

doo paie la muuultzi magari

SENATUL EVZ: Partidul Magistraţilor (PM) intră la guvernare

Sorin Ioniţă Marţi, 15 Septembrie 2009


S-a născut o nouă stea politică în România. Odată cu arta pe nedrept ignorată a rujului goth, dna Mona Pivniceru, şefa de sindicat a judecătorilor, a dat la desprăfuit şi gustul pentru exprimare publică în rândul unei profesii care până acum se distingea mai curând prin anticharismă şi prunele din gură.

La dânsa, aplombul, energia şi forţa polemică sunt mult superioare faţă de cele ale precedenţilor purtători de stindard (Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu), ale diverselor Anete Spornic aciuate la Înalta Curte sau ale generaţiei tinere, ce pare să se tragă, vorba lui Gârleanu, din lumea celor care nu cuvântă.

Or fi în justiţia română (sperăm) oameni cu echilibru, inteligenţă, cuplaţi la circuitul profesional occidental şi poate chiar cu o doză din acel umor blând şi elitist pe care ţi-l dă înţelegerea profundă a vieţii, la care se presupune că accede un judecător.

Dar a cui e vina dacă reprezentarea instituţională este veşnic asigurată de oratori de Hyde Park, gata să bată cu tigaia în târgul de precupeţe care este politica românească? Pentru că lipiciul la ecran, demagogia fluentă şi abilitatea de a îngropa orice subiect în văicăreală sunt, dacă nu v-aţi prins încă, stofă politică de cea mai înaltă calitate.

N-ar fi surprinzător ca dna Pivniceru, ca mulţi alţi lideri sindicali, să facă în viitor o frumoasă carieră publică. Capacitatea de a organiza o grevă naţională pentru salarii atestă calităţi reale de lider. Iar utilizarea de elemente geniale de personal branding pentru notorietate şi recunoaştere instantanee (precum intonaţia urcătoare, interogativă, în fraze afirmative, clişeu verbal recent şi cool din limbajul de stradă al adolescenţilor), pe o piaţă alt fel aglomerată cu figuri excentrice, a produs una din cele mai spectaculoase ascensiuni în spaţiul public din ultimii ani.

Drept e că şi situaţia din justiţie se preta la a fi exploatată mediatic, fiind o încurcă tură de toată frumuseţea creată de o succesiune de guvernări incoerente. Adică exact mediul în care un jurist clonţos se simte ca peştele în apă. Pe fond, lucrurile sunt simple: discuţia de zilele astea n-are nicio legătură cu noile grile de salarizare. E vorba de istoria antică a sporurilor de 65% din salariu (stres şi confidenţialitate, dar le puteţi zice oricum, sporuri să fie) pe care magistraţii le obţinuseră în anii ’90, în contrapartidă pentru salariile lor mici de atunci.

Măsura a fost una stângace şi cu consecinţe juridice pe care nimeni nu le anticipa, dar uşor de aplicat. În 2000, guvernul, în calitatea lui firească de unic angajator în sectorul bugetar, a decis să nu se mai scarpine cu mâna stângă la urechea dreaptă şi să procedeze logic, eliminând nominal aceste sporuri prin includerea lor în salariul de bază, pentru că oricum le lua toată lumea.

Pe timpul guvernării Năstase n-a mârâit nimeni, că era riscant, dar odată cu lărgirea atribuţiilor CSM în 2004 s-a pornit avalanşa proceselor de revendicare retroactivă a sporurilor care, nu-i aşa, fuseseră abuziv suprimate prin ordonanţă cu patru ani în urmă. (De fapt, incluse în leafă, dar, ca în cazul marilor dosare, cui mama naibii îi pasă de fondul problemei în România, când procedura e totul?) Aşa că, în frunte cu CSM, ajuns rapid un fel de confederaţie sindicală, magistraţii au iniţiat procese în care unii şi-au obţinut sporurile a doua oară, iar alţii nu.

A apărut ciudata situaţie ca în aceeaşi instituţie plăţile să varieze de la simplu la dublu, în funcţie de cât de abil şi-a susţinut fiecare cauza. Ca totul să capete un aer decadent şi baroc, s-au introdus apoi (şi s-au câştigat) acţiuni pentru decontarea asigurărilor CASCO (?!), pentru a obţine bonuri de creşă sau celebrul litru de lapte gratuit pe zi, forme tipice de asistenţă pentru săraci în statele occidentale.

Că un judecător, chiar caz izolat, revendică în gura mare un litru de lapte pe zi (echivalent a 25-30 de euro pe lună), aşezându-se la coadă cu văduvele şi orfanii, spune mai mult despre demnitatea magistraturii “în republică” (cu un alt clişeu verbal memorabil) decât orice raport european sau calomnie răuvoitoare. Dar aici, asociaţiile şi CSM au tăcut mâlc.

Bulibăşeala creată cu salariile a determinat procurorul general să ceară Înaltei Curţi o decizie clară aplicabilă: trebuie sau nu să fie acordate (din nou) sporurile suprimate (prin includere în leafă) în 2000? Nu vă ţin în suspans cu finalul previzibil: ÎCCJ a zis că da, trebuie plătite, fiindcă şi alţi bugetari le au, existând astfel pericol de discriminare (?!).

Aşa că magistraţii le-au cerut şi obţinut în justiţie. Dar ce să vezi: sesizată de preşedintele ţării, Curtea Constituţională trădează brusc cauza şi decide în 2009 că ÎCCJ şi tribunalele nu aveau voie să se pronunţe pe propriile salarii, acţiunile fiind pe alăturea cu legea.

Prea târziu însă: într-o nouă dovadă de triumf al formei asupra conţinutului, se interpretează că ce spune CC se aplică doar pe viitor, tot ce s-a decis până acum fiind bun decis. Cu alte cuvinte, am făcut-o haiduceşte cu salariile, dar rămâne cum am stabilit - iar contribuabilul cu banii luaţi şi cu decizia CC în braţe să se bucure de ea pe viitor, platonic.

Inabilitatea guvernelor, prin contrast cu cea a magistraţilor, care au găsit calea legală să-şi acorde de două ori acelaşi spor, inclusiv retroactiv, costă azi cam jumătate de miliard de euro. Diverşi comentatori justiţiabili - ei sau partenerii lor de afaceri - sau neinformaţi întreţin acum confuzia, amestecând această dilemă care vine din trecut cu dezbaterea pe noua grilă de salarizare, ca să se pună bine cu cine trebuie.

Iar guvernul dă semne că e dispus să cedeze şi să facă blat pe sporuri cu justiţia (dar nu şi cu alte sectoare), consfinţind astfel cooptarea la guvernare a puternicului Partid al Magistraţilor.

Mineriada magistraţilor sub conducerea lui Miron Cozma în robă

de Ion Cristoiu
15/09/2009


Prin aprilie, dacă nu mă înşel, când a încolţit şi înflorit afacerea Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu, pentru că o judecătoare de la Sectorul 1 îndrăznise să accepte cererea procurorilor de arestare preventivă a latifundiarului, televiziunile mogulilor s-au năpustit, cu toate armele din dotare, nu numai asupra bietei judecătoare, dar şi asupra breslei magistraţilor. Judecătorii şi procurorii erau denunţaţi zilnic, în cel mai pur stil stalinist, ca fiind corupţi, papă-lapte şi, mai ales, ireverenţioşi cu idolul Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu. Mona Pivniceru, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, devenise oaia neagră a presei mogulizate pentru îndrăzneala de a avertiza că procesele se judecă în instanţă, şi nu la televizor.

Începând cu 31 august 2009, magistraţii din România desfăşoară o grevă pe şest. Pentru că legea le interzice să facă grevă, judecătorii au decis să boicoteze actul de justiţie. Judecătorii amână în prostie procesele de pe rol. Procurorii instrumentează doar ceea ce ei numesc cauzele urgente. Dat fiind că, sub conducerea Monei Pivniceru, Asociaţia Magistraţilor din România s-a implicat în campania electorală împotriva lui Traian Băsescu, televiziunile mogulilor au identificat rapid un nou mijloc prin care preşedintelui i se mai poate administra un ciomag. În consecinţă, greva magistraţilor e ridicată în slăvi, iar Mona Pivniceru e tratată ca o Jeanne d'Arc din Dulcele Târg al Ieşilor.

Avem astfel o nouă şi serioasă confirmare a avertismentelor din Raportul Oxford Analytica despre compromiterea statului de drept prin implicarea presei mogulilor în campania electorală.

Avându-şi temeiul în nemulţumirea faţă de banii care le vor reveni prin Legea unică a salarizării, greva magistraţilor e pitită de liderii sindicali din Justiţie sub un nor de obiective pe cât de generale, pe atât de confuze. Devenită un soi de Costiniu, Bărbulescu, Lupașcua televizunilor mogulizate, Mona Pivniceru vorbeşte de subfinanţarea sistemului judiciar, dar mai ales de credibilitatea Justiţiei.

Într-o solicitare adresată preşedintelui României, Asociaţiile profesionale din Magistratură - Asociaţia Magistraţilor din România, Asociaţia Procurorilor din România şi Reţeaua Naţională a Adunărilor Generale - cer încheierea unui "Pact între cele trei puteri ale statului, prin care acestea să se oblige, potrivit unui calendar stabilit de comun acord", la "restabilirea încrederii populaţiei în Justiţie".

Dacă nu se încheie acest Pact, magistraţii îşi vor continua greva lor ilegală. Indiscutabil, situaţia Justiţiei în România e proastă: de la înzestrarea materială până la imaginea în ochii populaţiei. S-a ajuns la această situaţie în urma unui proces care durează de vreo două decenii. A condiţiona renunţarea la boicotarea actului de Justiţie de rezolvarea unor probleme acumulate timp de două decenii mi se pare o şmecherie ieftină, prin care revendicările de salarii sunt mascate de revendicări generoase. Dându-şi seama că afectarea a 3 milioane de români implicaţi în procese sporeşte antipatia faţă de magistraţi, asociaţiile profesionale

s-au gândit să dea niţel cu fard şi ruj peste revendicările de salarii. Oricât ar încerca liderii sindicali ai magistraţilor, sprijiniţi de televiziunile mogulilor, să justifice mişcarea de protest, prin fel de fel de tertipuri, esenţa ei rămâne aceeaşi. E vorba de o mineriadă prin nimic deosebită de cele ale ortacilor lui Miron Cozma în 1990, 1991 şi 1999. Între cele patru acţiuni ale minerilor şi acţiunea magistraţilor sunt multe note comune:

1) Şi mineriadele ortacilor, şi mineriada magistraţilor s-au constituit într-o lovitură dură dată statului de drept. La fiecare descindere a minerilor în Bucureşti, cetăţenii ţării s-au întrebat de ce nu se intervine pentru a fi opriţi. Şi, cum întrebarea lor a rămas fără răspuns, cetăţenii României au tras concluzia că vinovată era democraţia. În cazul protestelor magistraţilor, cetăţenii României se întreabă de ce nu se intervine pentru a-i readuce pe magistraţi în sălile de judecată. Altfel spus, de ce nu se aplică legea. Pentru că, dincolo de pagubele uriaşe produse economiei şi Justiţiabililor, protestul magistraţilor şi procurilor încalcă grosolan legea. Pentru că nu au putut declara grevă, magistraţii au apelat la amânarea proceselor de pe rol. Decizia de amânare a unui proces e însă o decizie juridică motivată. Dacă în loc să judece o cauză magistratul o amână pentru şedinţa următoare înseamnă că dosarului îi lipseşte ceva din punct de vedere juridic. Amânând însă un proces în semn de protest, judecătorul ia o decizie incorectă în raport cu dosarul. La fel şi în cazul procurorilor. A nu efectua activităţi de urmărire penală înseamnă a favoriza infractorul. În paranteză fie spus, la mişcarea de protest participă şi procurorii DNA. Cei cântaţi de domnul preşedinte ca fiind corectitudinea întruchipată!

2) Ca şi în cazul mineriadelor celor din Valea Jiului, mineriada magistraţilor a putut fi posibilă în contextul politicianismului românesc. La vremea mineriadelor, Opoziţia n-a luat atitudine fermă faţă de acţiunile ilegale ale ortacilor, deoarece vedeau în ele acţiuni împotriva lui Ion Iliescu şi a FSN. În cazul mineriadei magistraţilor, PSD şi PNL nu iau atitudine, deoarece văd în acţiunea magistraţilor o lovitură dată lui Traian Băsescu şi PD-L.

Un politician responsabil se bazează pe principii. Când principiile sunt încălcate, pentru politician n-are importanţă că ţinta e adversarul său politic. Ar fi fost normal ca Mircea Geoană şi Crin Antonescu să fi luat poziţie faţă de greva ilegală a magistraţilor. N-au făcut-o. Au socotit că mişcarea magistraţilor, având drept lideri magistraţi vădit anti-Băsescu, le va ajuta să ajungă la Cotroceni. Rămâne însă întrebarea: Dacă vor ajunge la Cotroceni, le-ar conveni să se confrunte cu o mişcare de protest asemănătoare?

3) Ca şi minerii, magistraţii ies boţiţi din această tărăşenie. Îndârjirea revoluţionară cu care Mona Pivniceru apără salariile magistraţilor îi sporeşte gloria în ochii breslei. Pentru a-i spori însă gloria şi în ochii populaţiei, Mona Pivniceru ar trebui să se angajeze că, în cazul descoperirii unui magistrat corupt, Asociaţia Magistraţilor va lua atitudine.

miercuri, 9 septembrie 2009

galeria de fitza salbatica

 

 ce legatura poa' sa existe intre cucoanele astea doo, dintre care p'asta din poza mica am mai asemuit'o cindva cu o trupesa femeie comisar sovietica din filmele si piesele anilor de glorie '50 - '60, a carei intrupare ideala era actritza marcela rusu, sotzia lui aurel baranga, un dramaturg de mare trecere in vremea aia. pentru ca n'am cautat prea tare pe internet, am gasit doar pozutza asta, din care, datorita rezolutziei mici, ai putea crede ca individa e chiar sexi, ceea ce e aproape exclus, desi nu se stie niciodata, in ceea o priveste pe persoana in roba de mai jos.

pe comisarca o cheama mona pivniceru si e ceva sefa la o asociatzie a magistratzilor, judecatori, un fel de sindicat, sau cam asa ceva.

pe cea de jos nu stiu cum o cheama; initzial cautam o fotografie a vioricai costiniu, o alta podoaba de gen sindical a judecatorilor romani. n'am gasit'o, la repezeala, si cum nu ma interesa decit ilustrarea tipului uman al judecatorului roman dinozaur, mi'a parut nimerita poza asta ce insotzea un articol din evz despre veniturile de lux ale magistratzilor.

tipesa are o privire extraordinar de expresiva, si nu le'as dori nici dusmanilor mei cei mai mari, de a caror existentza, din fericire, nu prea am stiintza (da' orisicit !), sa aiba parte de momente in viatza in care sa ajunga sa le fie hotarit destinul de cineva cu uitatura asta.





amindoua madamele sint judecatoare pe care eu le incadrez, si daca cumva gresesc o sa'mi fac un mea culpa de n'o sa pot sa'l duc, la categoria reptilienilor cretacici, jurasici, ma rog, mezozoici, ce'ar fi trebuit sa dispara de mult. fiintze pe care o reforma a sistemului juridic, cum a fost cea pornita de Doamna Monica Macovei, le'ar fi ajutat sa intre'n istorie.

iata ca iluzia pe care ne'o faceam multzi dintre noi ca ar exista si o parte buna, recuperabila, in trista, mercantila, invulnerabila casta a judecatorilor, se spulbera cu o viteza direct proportzionala cu nesimtzirea de care dau dovada.







hipiotu' asta pletos, strabic, si rocker pe deasupra,este cristi daniletz, bloger de mare renume natzional, aflat in blogrollu' multor nume "bune", si, in timpu' liber, ceva judecator pe la judecatoria din oradea mare. de asemenea si el e ceva prin altceva, adica o alta asociatzie a magistratzilor, in aia pe care o credeam ca reprezinta parta sanatoasa a magistratzilor.

si fost consilier al monicai macovei !

iluziile mele, pe care le'am avut, nu mai e, incepind de, fix, eri, 08.09.2009, ora (circa )16,35 de cind l'am auzit pe simpaticu' strabic la postu' de radio a lu' vintu, realitatea fm, post pe care de regula'l evit, cum se degrada singur, progresiv, din pozitzia de "mare sperantza" a viitorului justitziei, si tzarii, intr'un pui de reptilian ce se fofileaza, si insinueaza, printre piciorele semenilor cu solzi mai mari. pina si colegu de emisiune, marius nitzu, de la ziaru' gindu', un individ, de regula,  la fel de libidinos ca orice chireac, sau ciutac, s'a simtzit deranjat de obstinatzia cu care se agatza, cu ghiare, dintzi, proteze, puterea judecatoreasca, ce'a de'a treia'n stat, cica, de ciozvirta trupului muribund al bujetului natzionale.

nu'i 'ntereseaza, dom'le, de unde bani !

bat din picior la fel ca un domnu' goe obez in fatza la mc donalds.

asa ca se'nscrie si daniletz in trista galerie de fize salbatice...

o sa'l vedem si pe el in dorobantzi, tirindu'si solzii intr'un lamborghini



--------------

la un moment dat daniletz a amintit ca, tontusi, ar egzista si magistratzi coruptzi deja in puscarie; raportu' fiind de cam 0,5 la mie.

deci, statistic, coruptzie nu exista in justitzie !

si ca scopu justitziei nu e sa bage politicieni la puscarie ci sa nu mai fie coruptzie, si toata lumea sa prospere...

baaaai prapaditzilor, vedetzi ca va fac de rusine amicii mei bulgarii, ce deja au inceput sa 'i cam scuture pe fostii lor ministri socialisti.

sa nu mai amintesc de fostu' prim ministru din macedonia.

acolo unde a fost macovei consiliera pe anticorupzie !