de-veselie cit incape, cu cei mai prosti oameni, care, se stie, sint americanii

a fost o saptamina luminata, cu becu' ars, cu o conjunctzie "astrala" ce'a facut tot ce i'a stat in putirintza pentru a alinia casapirea lu' ben loden ala cu praporii americani ce, cica, urmeaza a fi instalatzi pa pamintu' fagaduintzii niciodata 'nfaptuite si'a prazului de larg consum.

sa te 'nfurii ca faci parte dintr'un popo' manelistic pina la ultima fibra a ajuns la fel de evident si de necesarmente util cu a te revolta pe marginea shantzului de laturi pe care'l torni in capu' aliatului strategic american pentru lipsa de deferentza si nerespectarea standardelor democracice in cazu' nemuririi fratelui de sinje harap, ocazie de a'tzi etala shalvarii 'ncrustatzi genetic pa supt pielea napirlita instantaneu la aparitzia excitantului eveniment.

iau drept marturie legalismu' deshantzat pe care nu ma mai satur sa'l tot constat la fratele rockar bogdan nicolescu, zis de mine duvaz, cel ce ne tot caina d'o buna bucata de vreme, ca natzie, pentru ce'o sa patzim pentru c'am indraznit sa'l tzinem la tzuhaus pe senatoru' melcilor catalin voicu, care acuma, cu ocazia faradelegii comise de americoi, si'a dat drumu', la modu' aproape fizic si prop'iu al cuvintelor, pe post, reprosindu'le astora ca nu i'au asigurat teroristului de bine, si renume mondial, un procest echitabil, daca nu chiar echitatziabil, lipsindu'l pe el d'ocazia d'a juisa pa sama impotentzei democreciei in general, si'a celei americane in mod special, la fel cum face si cu fiecare clipita pe care si'o petrece in fatza microfoanlor unui anume post de radio de care am ramas lipit, inca, inexplicabil (ca banciu s'a carat, provizoriu, ca n'o sa'i tzina, spre o felie de cozonac tabloidal).

da' nu pentru multa vreme, c'am remarcat, dupa o scurta trecere razanta peste frecventza postului realitatea fîmî (chiar, l'o fi vindut si p'asta vintu lu' shwartzan in egari ala?), postu' la care presta bogdanel pina de curind, si mi'a parut mult mai tonomatziabil ca 'nainte, in sensu' c'a lasat'o, dracului, mai usheur cu politica lor editoriala de pe vremurile bune, atunci cu echipa "de aur" a lu' turcescu (unde, pe linga bogdanel, practica si striblea-post-be(r)bece, si altzi "veseli").

altfel, m'am cam lipsit de placerea d'a ma delecta cu alte "surse" d'anti-americani coclitzi, ce banui c'au facut clabuc la gura zilele astea, ca mie'm ajunge nicolescu, ca'i relevant, si 'shantion reprezentativ.

aferim!

urme de sinje ungur-bungur pe peretzi

un nene ungur, am intzeles, spinzura o momiie din cirpa p'in ungurime.
altzi neni, de aceeasi conditzie etnica, isi reitereaza doina de jele pe tema ardealului "lor" pe veci perdut.
neste neni aprigi, si repede varsatori de motz(a)iuni, se indigneaza pe ecranele patriei, si gura nu le mai tace.

nu stiu, n'am urmarit!

doar asara, jucindu'ma la botoanele de la mobel, am dat, din gresala, peste o tanti ce emitea neste sunete rezboinice ascutzite, pe frecventza unui post de radio ce retransmite, de la o anumita ora in jos, emisiile unui anumit post teve de a carui existentza aproape ca uitasem, si care nu e cosmos teve, sau cum dracu' se numea postu' ala al lu' vadimachis.

azz am  observat ca ne'am  procopsit cu inc'un post, si care nu'i postu' pastelui ma'sii, ce a 'mbracat camesha mortzilor ma'sii, si toaca de ore bune tema ungurului bun, adeca: unguru' mort.

e vechiu', si blajinu', post, fost sport total efem, si cu care tot aveam io traba, ca sa fug de "realitatea" imediata, care s'a transformat, si el, tot 'ntr'o "realitate".

ca sa  nu mai ai un' sa fugi d'acasa.

scenariu  radiofonic si regia artistica: dan puican.

singura mea dilema e ce rol a interpretat unguru'...

relatari delaepicentru

nivelu' de genuntzii broastii al presii romune iese in relief, ca o buba purulenta p'o fatza proaspat pomadata, cu fiecare ocaziune in care se produc diverse nenorociri, si nu numa', locale or planetare. acuma, cin' cu cutremuru' din japonia, scuzatz cucufonismu', s'or repezit ca neshte shacali stirbi sp'e oricine le'ar putea livra "esclusivitatzi" de la fatza locului, ca doar mogulu' rumun n'o sa planteze nevar corespondentzi prop'ii in principalele capitale ale lumii, nu numai "trimisi" (or "ramasi") spetziali cu ocazia dezastrelor, ca doar practica, asemeni alora ce'si contempla buricu', o adinca implicare in i-realitatea interna, preferind sa finantzeze cu 'j de mii de ieuroi diversi "pareristi" de renume raional, pa sama beshinilor trase de diktatore.
asa se bucura si marius delaepicentru de o notorietate meritata din cu totu' alte motive decit pentru ca locuieste 'ntr'o zona apropiata de locu' cu pricina, fiind el "abordat" d'o sumedenie de ziarijdi ce'si "faceau doar meseria", de la botoanele tastaturii, din confortabelele biurouri puse la dispozitzie de "patronat", transpiratzi de emotzia d'a fi aproape, macar virtual, de gramada de cadavre.
l'au preluat, de altfel, si majoritatea ziarelor (nu stiu daca au si acordu' lui formal!) romunesti, ca nici astia nu "servesc" altceva.
in asteptarea unor dezastre autohtone, eventual insotzite de gramezi cit mai mari de cadavre, si inainte de a ma arunca eu insumi pe geam cu groaza de a trebui sa suport relatarile de la fatza locului ale presii romune, ii transmit lu' marius delaepicentru: MARIUS esti bun si fara cutremur!