Nu ma intereseaza trompetele lor. Nu am avut si nu am pretentii sau asteptari de la ei. Mint asa cum respira, articuleaza cuvintele pe masura inapoierii lor morale si desfid adevaruri clare si distincte printr-o exuberanta logoreica complet irationala. Incoerenta si falsul sunt dovada loialitatii fata de partid si combustibilul carierei politice. Sova, Frunda, Voicu, Voiculescu, Chiuariu si alti 99% din gasca se incadreaza in profil.
Dublati de moderatori de talk-show-uri vulgari si duplicitari, de analisti - santajisti de presa pe post de borne etice si sindicalisti dezarticulati, creeaza o atmosfera ranceda si sufocanta. Țața cu maini in solduri este noul logo al majoritatii media romanesti. Din pacate, galceava nespalata la care suntem expusi emana mirosuri imputite care ne patrund in gesturi cotidiene, in sperante sleite, in limbaj si in propria noastra intelegere a vietii in comun. Oricat te-ai spala, ele raman acolo. Te urmaresc si te (de)formeaza.
Aceasta este atmosfera pe care o respiram. Ce poti face? Te enervezi, injuri in gand si schimbi pe Discovery. Iei o carte in mana sau te uiti la un film, si ala piratat.
Ce ne facem, insa, cu trompetele noastre? Cum reactionezi? Eu, pe langa enervare, simt o mare rusine si umilinta. Rusine pentru penibilul si propria lor lipsa de rusine, umilinta pentru ca ei, teoretic, ma reprezinta si vorbesc in numele meu. Acum cateva zile, o doamna de la PDL, pusa in fata imaginilor cu votul de la legea pensiilor, sustinea ca nu are ochelari si nu poate vedea pana la ecranul tv!!! Ca atare, nu se putea pronunta. Dumnezeule! Cere-ti iertare si o sa ti-o acordam; daca pana acum ai facut dovada si de acum incolo ne vei convinge de buna ta credinta. Dar nu ne sfida. Mincinos, ipocrit si nedemn.
Am crezut ca experienta Hoara a invatat acest partid ceva. Il mai tineti minte, nu? Plapand, usurel de minte si de caracter, debita nemestecat si cu verva impersonala, la orice ora si la orice televiziune, pe orice subiect si cu orice parteneri de talk-show, punctajul media pe care il faceau cei de la biroul de presa. Devenise icoana PR-ului pedelist. Delirul mediatic al distinsului a sfarsit pe masura penibilului personajului: cu ceva oua, rosii si sticle aruncate in cap pe la un miting sindicalist. Nu ma simt confortabil cu sentimentul; dar m-am bucurat. Am crezut ca se va invata ceva: ticalosiei si minciunii repetate ale celorlalte partide sau institutii media nu le opui tot falsul si ignobilul. Ci verbul asezat, adevarul si prestanta unor caractere puternice si oneste.
Astazi, insa, vad cum PDL-ul, ajuns la 3 metri in groapa, in vecinatatea PNTCD-ului, incepe sa-si toarne singur tarana in cap. Deunazi, ma uitam cu mila la un domn din PDL caruia i-a intrat demult, dar nu i-a mai iesit, broasca in gat. In aceeasi propozitie sasaita si balbaita, domnul in cauza era perfect confortabil, desi se plasa caragialesc intr-un fel de dilema tragica, si cu principiul egalizarii si cu principiul discriminator relativ la varsta de pensionare. Un alt domn, tiz al unui celebru penal, urmareste asiduu sa reaprinda steaua apusa a lui Hoara. Gandeste enorm si turuie agramat. Tot ieri l-am vazut fastacindu-se comic, in mistoul generalizat al ticalosilor din studioul TV, cand, cu justificarile debitate (bani contra furt de voturi), tocmai il plasase pe premier in postura demisionarului din perspectiva prezidentiala.
Nu mai continuu. Ca ei sunt multi altii. Ne zgarie auzul cu bazaitul de vuvuzela. Zi de zi se fac de ras in studiouri tv, imping partidul dincolo de limitele suportabile ale penibilului si, ce-i mai rau, compromit idealuri isi promisiuni in care oamenii au crezut atunci cand au votat cu acest partid si cu presedintele tarii. Nu stiu unde si cum se vor opri. Sper sa mai existe vreo minte lucida prin Modrogan. Daca nu, la o adica, vor ramane tot ei. Singuri, injunghiindu-se intre ei pentru puterea intr-un partid neparlamentar.
Mihai Polițeanu este asistent al europarlamentarei Monica Macovei (Riddick, nu da !)
