Monica Macovei nu "face umbra" degeaba

Hoara redivivus - trompeta de partid
Nu ma intereseaza trompetele lor. Nu am avut si nu am pretentii sau asteptari de la ei. Mint asa cum respira, articuleaza cuvintele pe masura inapoierii lor morale si desfid adevaruri clare si distincte printr-o exuberanta logoreica complet irationala. Incoerenta si falsul sunt dovada loialitatii fata de partid si combustibilul carierei politice. Sova, Frunda, Voicu, Voiculescu, Chiuariu si alti 99% din gasca se incadreaza in profil.


Dublati de moderatori de talk-show-uri vulgari si duplicitari, de analisti - santajisti de presa pe post de borne etice si sindicalisti dezarticulati, creeaza o atmosfera ranceda si sufocanta. Țața cu maini in solduri este noul logo al majoritatii media romanesti. Din pacate, galceava nespalata la care suntem expusi emana mirosuri imputite care ne patrund in gesturi cotidiene, in sperante sleite, in limbaj si in propria noastra intelegere a vietii in comun. Oricat te-ai spala, ele raman acolo. Te urmaresc si te (de)formeaza.


Aceasta este atmosfera pe care o respiram. Ce poti face? Te enervezi, injuri in gand si schimbi pe Discovery. Iei o carte in mana sau te uiti la un film, si ala piratat.


Ce ne facem, insa, cu trompetele noastre? Cum reactionezi? Eu, pe langa enervare, simt o mare rusine si umilinta. Rusine pentru penibilul si propria lor lipsa de rusine, umilinta pentru ca ei, teoretic, ma reprezinta si vorbesc in numele meu. Acum cateva zile, o doamna de la PDL, pusa in fata imaginilor cu votul de la legea pensiilor, sustinea ca nu are ochelari si nu poate vedea pana la ecranul tv!!! Ca atare, nu se putea pronunta. Dumnezeule! Cere-ti iertare si o sa ti-o acordam; daca pana acum ai facut dovada si de acum incolo ne vei convinge de buna ta credinta. Dar nu ne sfida. Mincinos, ipocrit si nedemn.


Am crezut ca experienta Hoara a invatat acest partid ceva. Il mai tineti minte, nu? Plapand, usurel de minte si de caracter, debita nemestecat si cu verva impersonala, la orice ora si la orice televiziune, pe orice subiect si cu orice parteneri de talk-show, punctajul media pe care il faceau cei de la biroul de presa. Devenise icoana PR-ului pedelist. Delirul mediatic al distinsului a sfarsit pe masura penibilului personajului: cu ceva oua, rosii si sticle aruncate in cap pe la un miting sindicalist. Nu ma simt confortabil cu sentimentul; dar m-am bucurat. Am crezut ca se va invata ceva: ticalosiei si minciunii repetate ale celorlalte partide sau institutii media nu le opui tot falsul si ignobilul. Ci verbul asezat, adevarul si prestanta unor caractere puternice si oneste.


Astazi, insa, vad cum PDL-ul, ajuns la 3 metri in groapa, in vecinatatea PNTCD-ului, incepe sa-si toarne singur tarana in cap. Deunazi, ma uitam cu mila la un domn din PDL caruia i-a intrat demult, dar nu i-a mai iesit, broasca in gat. In aceeasi propozitie sasaita si balbaita, domnul in cauza era perfect confortabil, desi se plasa caragialesc intr-un fel de dilema tragica, si cu principiul egalizarii si cu principiul discriminator relativ la varsta de pensionare. Un alt domn, tiz al unui celebru penal, urmareste asiduu sa reaprinda steaua apusa a lui Hoara. Gandeste enorm si turuie agramat. Tot ieri l-am vazut fastacindu-se comic, in mistoul generalizat al ticalosilor din studioul TV, cand, cu justificarile debitate (bani contra furt de voturi), tocmai il plasase pe premier in postura demisionarului din perspectiva prezidentiala.


Nu mai continuu. Ca ei sunt multi altii. Ne zgarie auzul cu bazaitul de vuvuzela. Zi de zi se fac de ras in studiouri tv, imping partidul dincolo de limitele suportabile ale penibilului si, ce-i mai rau, compromit idealuri isi promisiuni in care oamenii au crezut atunci cand au votat cu acest partid si cu presedintele tarii. Nu stiu unde si cum se vor opri. Sper sa mai existe vreo minte lucida prin Modrogan. Daca nu, la o adica, vor ramane tot ei. Singuri, injunghiindu-se intre ei pentru puterea intr-un partid neparlamentar.

Mihai Polițeanu este asistent al europarlamentarei Monica Macovei (Riddick, nu da !)

MONICA !

Prin votul contra ANI, PDL şi-a trădat electoratul

Monica Macovei

Interviu realizat de Andreea Pora


Care este explicaţia că, în pofida declaraţiilor oficiale de susţinere a Legii ANI, majoritatea politicienilor a votat pentru varianta care face din ANI o formă fără fond?

Explicaţia este simplă. Declaraţiile publice ale politicienilor care au susţinut reexaminarea Legii ANI, dar au votat invers, au fost mincinoase, aşa cum a dovedit decizia aceloraşi politicieni, la Senat, prin vot. Avem, în România, corupţie politică şi, prin urmare, măsurile anticorupţie sunt omorâte exact de politicienii care ar trebui să le adopte. Vor să fure şi să continue practicile corupte care i-au îmbogăţit în ultimii 20 ani şi să nu fie pedepsiţi sau expuşi public niciodată. Asta a arătat votul din Senat.

Vinovatul principal a fost György Frunda, sunt însă vinovaţi în aceeaşi măsură şi senatorii PDL care i s-au alăturat la vot, aceasta în pofida amendamentelor semnalate de preşedinte în cererea de reexaminare? A cui este responsabilitatea principală?

D-l Frunda a dus steagul acestei decizii ruşinoase şi are o mare responsabilitate. Reamintesc, în acest context, şi faptul că în 2005, când s-a adoptat în guvern proiectul acestor declaraţii de avere, d-l Markó Béla s-a opus şi chiar a părăsit şedinţa de guvern. Iar în parlament, PSD a votat împotriva acestor declaraţii şi în 2005, nu numai acum. Presupun că nici cei din PD şi PNL nu le-au vrut, dar în 2005 le-a fost teamă de aplicarea clauzei (pe corupţia la nivel înalt), care putea amâna intrarea României în UE. Acum nu mai au această teamă, aşa că şi-au dat mâna pentru a-şi satisface interesul personal de protecţie împotriva interesului public. Averile, veniturile şi cheltuielile din timpul mandatului trebuie să fie publice, mai ales într-o ţară în care avem corupţie politică şi furt din banii publici la tot pasul.

Responsabilitatea este transpartinică, este a clasei politice. Pentru că m-aţi întrebat explicit de senatorii PDL, care s-au alăturat acestui vot, voi spune clar că sunt la fel de vinovaţi ca şi cei din celelalte partide. Iar conducerea partidului este şi ea vinovată. Constat că singurul partid care a avut un mesaj public anticorupţie nu se mai deosebeşte cu nimic, atunci când ia decizii (cum a fost acest vot din Senat), de restul clasei politice. Am citit în presă că şedinţa de guvern a fost întreruptă, pentru ca senatorii PDL, care sunt şi membri ai guvernului, să meargă să voteze cererea de reexaminare a preşedintelui pe această lege. Mă întreb acum de ce? Ca să fie siguri că este omorâtă? Ca să fie siguri că scapă de controlul averilor şi al conflictelor de interese? Ca să fie siguri că electoratul nu mai poate vedea ce sume de bani, imobile, obiecte de artă, bijuterii, maşini, acţiuni au dobândit? Mă întreb şi dacă a fost o decizie în BPN pentru acest vot. Desigur, aceleaşi întrebări se ridică şi cu privire la PSD, PNL, UDMR, dar, cum am mai spus, de mult nu mai am aşteptări de la aceste partide.

Dar faţă de PDL ce aşteptări mai aveţi?

Pentru că sunt în PDL, vreau ca acest partid să se cureţe. Şi voi continua să fac tot ce depinde de mine (aşa cum am făcut şi prin propunerile pentru modificarea statutului partidului) şi să cer asta public. Nu îmi pasă de „consecinţe de partid“. La alegerile europarlamentare, eu am făcut o campanie axată pe anticorupţie şi împotriva furtului din banii publici (fie ele fonduri naţionale sau europene), iar conducerea partidului era lângă mine, pe diverse scene, şi nu am auzit că ar avea obiecţii. Eu nu sunt şi nu voi fi solidară cu cei care trădează electoratul şi pe membrii de partid care au crezut şi cred în anticorupţie, transparenţă, stat de drept şi responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă a da socoteală pentru deciziile politice proaste, pentru averea făcută în timpul mandatului şi mai înseamnă că trebuie să te duci la închisoare când încalci legea şi când furi din banii publici, indiferent din ce partid eşti, la guvernare ori în opoziţie. Îmi amintesc că şi d-l Tăriceanu îmi reproşa că nu sunt solidară cu anumite decizii ale guvernului pe care le-am considerat ilegale. Şi nu voi fi nici acum.

Poate fi un semnal că Traian Băsescu pierde autoritate în partid?


Este un semnal că cei din conducerea partidului, şi în acest caz e vorba de senatori, nu mai ţin seamă de nimic, atunci când vor să îşi protejeze interesele personale opuse interesului public. Le aduc aminte că sunt la guvernare pentru că Traian Băsescu - care a retrimis această lege în parlament - a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi reamintesc PNL că, în decembrie 2004, tot datorită preşedintelui a ajuns la guvernare. UDMR nu îi reamintesc nimic, pentru că, în opinia mea, actuala conducere se dă cu oricine este la guvernare şi la butonul banilor publici.

Mai este vreo soluţie legislativă de salvare a legii?

Legislativ, mai este o soluţie. Un parlamentar sau ministrul Justiţiei poate să iniţieze un proiect de lege prin care să readucă declaraţiile de avere în sfera publică, în aria de cenzură a electoratului şi a presei şi să restabilească un mecanism de verificare şi sancţionare. Dar asta nu ajunge. Trebuie voinţă politică majoritară în guvern şi parlament, pentru ca o astfel de iniţiativă să fie adoptată. Dar să nu uităm că ministrul Justiţiei a fost, în mare parte, absent din dezbaterea publică (cum este de mult timp), iar proiectul Legii ANI, după decizia Curţii Constituţionale, plecat de la Ministerul Justiţiei, a fost pe gustul politicienilor.
În practică, mai este soluţia ca şefii de partid să dea dispoziţie tuturor membrilor de partid numiţi sau susţinuţi în funcţii publice să îşi publice declaraţiile de avere şi de interese, indiferent de ce prevede legea. Pot să o facă, prin decizia lor.
De altfel, într-o discuţie cu d-l Boc (la întâlnirea de la Snagov), i-am cerut să dea o astfel de dispoziţie pentru cei din PDL. Mi-a spus că o va face. Încă o dată, de data aceasta public, îi spun: domnule prim ministru şi preşedinte al PDL, Emil Boc, vă cer să daţi această dispoziţie şi să îi excludeţi din partid şi din guvern pe cei care nu o respectă, într-un termen de 5 zile. Şi vă mai cer să luaţi măsuri împotriva miniştrilor care nu şi-au actualizat declaraţiile de avere până la 15 iunie 2010. Adică, să propuneţi schimbarea lor. O astfel de decizie clară va aduce credibilitate dvs., partidului şi guvernului. Coaliţii de guvernare care se bazează pe interese private, imorale şi oculte nu pot face ceva bun pentru ţară.

Cum vedeţi reacţia societăţii civile, a opiniei publice faţă de ceea ce s-a întâmplat? În afară de protestul câtorva ONG-uri faţă de Frunda, nu am văzut alte luări de poziţie.


Felicit organizaţiile neguvernamentale şi pe ziariştii care au protestat şi au cerut partidelor să „şi-i ia acasă“ pe aceşti politicieni, pentru că ei nu reprezintă interesul public şi votează pentru acoperirea corupţiei şi a furtului din bani publici. Şi mă alătur lor.
Dar nu sunt alături de acei ziarişti şi de acele organizaţii neguvernamentale care au trecut „uşor“ peste votul din Senat. Dincolo de orice înclinaţii politice, secretizarea declaraţiilor de avere a redus semnificativ puterea jurnalismului de investigaţie şi a făcut mult mai grea misiunea societăţii civile de a controla puterea.

Credeţi că raportul CE va fi mai dur decât de obicei? Ar trebui să fie?


În opinia mea, acest raport trebuie să fie foarte dur şi să sancţioneze încă o dată lipsa voinţei politice majoritare pentru anticorupţie şi nerespectarea promisiunilor făcute la intrarea în UE. Cu orice preţ, ca să oprim minciuna de lobby politic şi să acţionăm în interesul ţării. Îmi amintesc ce mi-a spus de mult un politician olandez: fiecare ţară cu onoarea ei. Hai să avem şi noi onoare.

* * *

Ambiguitatea abţinerii

Nu înţeleg decizia de abţinere la acest vot (toţi senatorii au votat împotrivă, cu excepţia a doi senatori PDL, care s-au abţinut).
Ar fi fost de lăudat dacă cei doi ar fi votat împotrivă. Ce să înţelegem din abţinere? Eu înţeleg numai o atitudine ambiguă, chiar dacă uşor (dar prea uşor) curajoasă, în condiţiile când ceilalţi senatori au votat pentru omorârea legii. Ambiguitatea nu schimbă ţara asta în bine.

TI-România şi anticorupţia

Am văzut cu mare tristeţe cum Transparency International – filiera din România şi-a sărbătorit 10 ani de existenţă, invitându-l pe d-l Frunda să modereze una dintre dezbaterile organizate cu acest prilej. Despre ce vorbim? Pe cine promovăm? TI-România a arătat că, de fapt, nu promovează anticorupţia. Eu sunt membru fondator, dar ideile în care am crezut acum 10 ani au ajuns să fie batjocorite de conducerea executivă.

* * *

violentza legitima

un "domn" !
ALO ! genia ingroapa rumunia...

in timp ce "tatutzu" nost tatar sta paralizat in patu lu' bleen de la balotesti !

pai da !

asta ziceam si io mai hacana,

miscindu'ma mai far' de talent !

SENATUL EVZ: Anti-anticorupţia în România

Autor: Sorin Ioniţă

Dacă dv. aţi fi judecător la Curtea Constituţională, numit acolo pe termen fix prin intermedierea unui partid politic şi aţi afla că inspectorii ANI se pregătesc să se uite în declaraţia dv. de avere şi interese, care pare a avea unele problemuţe, ce aţi face? Păi, dacă aţi putea, n-aţi desfiinţa ANI?


Asta fiind România, sigur că asta sar întâmpla - sau chiar s-a întâmplat. Motivele invocate de Curte, din câte a înţeles mintea mea profană, sunt pericolul amestecului în viaţa privată a demnitarilor, plus acela, mult mai subtil, ca inspectorii ANI să nu facă cumva o justiţie paralelă, ceea ce ar fi întradevăr neconstituţional.

Chiar şi aşa, le-a luat judecătorilor Curţii câteva zile ca să pună motivaţia pe hârtie. Nu e de mirare că unii dintre ei nici nu sunt de fapt judecători, ceea ce face toată frumuseţea sistemului românesc. De exemplu, omul UDMR-ului, Zoltan Puskas, a fost jurist la o asociaţie cooperatistă, apoi (oficial) senator şi (neoficial) intermediar de terenuri în zona Sf. Gheorghe, după cum a documentat amplu presa locală de limbă maghiară. Cu aşa ocupaţii care te absorb complet, n-a apucat să practice vreodată efectiv ca avocat sau judecător în vreun tribunal. Deci, numai bun pentru o instanţă supremă a statului.


Nu e singurul: după cum aţi auzit recent, dl senator Meleşcanu şi-a declarat interesul pentru instituţie, deci alergarea continuă. Şi în fond, de ce ne formalizăm noi în privinţa Curţii Constituţionale, care oficial nici măcar nu este parte a sistemului de justiţie, când aţi văzut că şi la instanţa cu adevărat supremă, adică Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se intră pe bază de interviu la CSM gen Marius Chicoş Rostogan: iaşte că astrul care răsare ziua pe firmamentul naţiunii se cheamă Constituţiunea? Iaşte, domnule, răspunde diligent dl judecător Jipa, şi iacaşa mai promovează o clasă, dacă se cere.

Revenind la constituţionalişti, rămâne să ne lămurească Domniile Lor câteva dileme. Unu: care anume date din declaraţiile de avere încalcă dreptul la viaţă privată şi care nu. Pentru că degeaba se munceşte acum guvernul ca să facă respiraţie artificială lui ANI, degeaba dau declaraţii neobişnuit de transparente Barroso şi ambasadorul american: orice s-ar include acum în noile declaraţii, poate fi găsit peste un an, doi sau şapte din nou neconstituţional. Mai bine să ne spună dânşii dinainte ce e voie şi ce nu, ca să ştim pe ce picior jucăm (ştiu că nu e procedural, dar pun cazul).

Doi: de ce anume ANI ar fi o justiţie paralelă, din moment ce inspectorul de integritate face verificările de rigoare, iar dacă găseşte falsuri în declaraţii sau venituri neexplicate trimite mai departe dosarul la procuratură sau Curţii? Mai pe înţelesul dlui Zoltan Puskas, de la cooperaţie, e ca la legarea bateriilor cu sârme: nu-s în paralel, onorată instanţă, ci în serie, deoarece vin una după alta, şi dacă se întrerupe întrun loc, se stinge lumina şi nu mai merge nimic. Adică exact situaţia dinainte de crearea ANI în 2007, când nimeni nu verifica şi toată lumea dormea liniştită.

Dar decizia Curţii este suverană, aşa legată cu sârmă cum e, deci trebuie respectată. Nu mi-e clar cum va reuşi guvernul să scoată lucrurile la o culoare, deoarece orice se va face, va trebui să se ajungă în parlament, care, din ce se aude, era supus în această perioadă verificărilor în procent de 25%. Aici opoziţia se va opune, UDMR va scoate la înaintare pe marii stegari ai luptei cu ANI şi DNA, Frunda şi Marton, iar de independenţi ce să mai vorbim, de vreme ce-l au în rândurile lor pe Nicolicea.

Observând ce gaşcă numeroasă de PDL-işti erau căutaţi recent la avere şi ce zâmbet satisfăcut avea Berceanu când s-a anunţat decizia Curţii Constituţionale, e clar că nici în partidul lui Boc anticorupţia nu mai are sprijin majoritar, dacă a avut-o vreodată. Aşa-i când vrei să faci reformă cu instituţii populate de oameni ce trebuiau să fie ei înşişi primii reformaţi.