moartea lu' T-ipu* ferpar, bine tzintit, la gioale

pentru ca tot am prins o asa de grozava (ma contaminai si io de la "creatorii" de motziuni din parlament, indiferent de tabara; pacat c'o sa fim lipsitzi pe viitoru' apropiat de astfel de delicii, ca n'o sa mai prea avem opozitzie capabela sa depuna astfel de productziuni) găselnița de titlu, care sper sa fie si originala (gaselnitza, nu titlul), merita sa strecor si io un mic ferpar in legatura cu disparitzia celui mai mare cascador dintre regizorii de cinema lovit la operatzie ai romuniii si a celui mai figurant dintre conspiratorii care l'au dat jos pe ceaska la lobilutzia de caf(t)ea cu inlocuitori din decembrie opzecisinoo.

tocmai ce'o asemuiam,  eri dimineatza, pe stafida paula iacob, amfitrioana de rebelion ca la raion, c'o sergiu nicolaescu cu fusta, in privintza stafidelii, asa ca fu tare shoku' atunci cin' ciulii olecutza urechiusele auzind anuntzul decesului dat pe radio sport-total-efem p'in vocea inimitabilului pahontzu.

daca tot e pe comparatzii, pe sergiu nicolaescu po' sa'l mai compar acuma cu versificatoru' de partid si de state de plata de pork, adrian pasunescu, amindoi avind calitatzi de brinza de burduf in pămătuf de ciine, cu inceput navalnic, in cazu' bardului natzional fiind vorba si de niscai talent la mijloc, cel putzin asa pretind rauvoitorii, dar care au sfirsit ambii in productziune pe stoc supranormatiff si penibil absolut.

in privintza mitomaniei si a traitului in trecutu' prezumtiv glorios l'as asemui cu florinul cel persic, ei invocind, mai mult separat decit impreuna, mai de fieșcare data cind aveau ocazia - si aveau ocazia cam des - propuneri nematerializate din partea marilor casse de filme americane, singura nelamurire ce raminea mereu in ceatza fiind explicarea faptului cum drak de n'au dat ei curs acelor irezistibile propuneri daca tot au ajuns sa lucreze, cel putzin nicolaescu, mai apoi, cu niste casse de filme infinit mai obscure, da' tot occidentale, deci, carevasazica, interdictzia "de la partid" ar reiesi ca e aruncata completamente aiurea'n tramway, mai ales ca, pe vremea aia, rejimu' era in perioada gulash comunismului care nu explodeaza (dar care face plici) romunesc.

ajuns aproape mai mare ca oricare ministru al MFA, pentru ca nici un ministru nu cre' sa fi avut ocazia f'odata sa futa atita popo' de ostasi adunatzi laolalta asa cum facu', d'atitea ori, autodidactu' injiner, a avut si el perioada lui de gratzie di vina, di(n) vina colaboratorilor lui care erau mai priceputzi, intr'ale esteticii filmice (sotzii boruzescu) decit el, cum o fo' in cazu' singurului film nicolaescian care nu mi'o lasat gust accentuat de rumeguș in gura, e vorba de acel "cu miinile curate", din seria ras-stiuta, care ar fi putut fi o parodie excelenta dupa "the untouchables" daca n'ar fi aparut p'acolo si comisaru' comunist interpretat de ilarion, ala ce alunga orice sperantza, pe linga zimbetu' de pe buze, ca atunci cind apare partidu' pe ecrane se cam ingroasa gluma, ceea ce s'a vazut, din ce in ce mai strident, in episoadele care au urmat, din ce in ce mai triste spre sinistre.

ca mai totzi rejizerii mai cu scoala de film decit el si nicolaescu o avut mare noroc cu d'alde actorii romuni, aia care or reusit sa ne faca sa revedem a nu stiu cita oara inclusiv unele asa zise comedii, cum sint alea din seria bd-urilor - sau ala cu miliardaru' amza pelea - da' care actori se tot duuuuc si ei, saracii (mult mai saraci decit celuloidistii de partid), rind pe rind.

la fel cum injinerii romuni din vremea comunista au reusit sa eternizeze pe șoselele patriii si in constiintza publica celebrele imeseuri - transformate si mascate pe rind in aro-uri si "microbuze" tv - si la fel de celebrele buceaguri (bucegiuri) or, si mai si, carpatziuri ("merge kimble cu'n carpatzi, pe soseaua afumatzi"), acele mijloace de locomotzie si de transport care au ajutat la edificarea comunismului la orase si sate si care erau furate sau imprumutate de la rusi care la rindu' lor le furasera de la americani sau de la naiba stie cine, dar care injineri romuni, cu binecunoscuta lor genialitate protocronica popularizata inclusiv de mai sus amintitu' pasunescu, n'au fost in stare, mai apoi, sa schimbe mai nimic altceva la ele decit oarece elemente de tablaraie, la fel a facut si nicolaescu, a furat, destul de rezonabil, din retzetele filmelor de mare montare care erau la moda pe vremea aia, cind inca tehnologia nu intrase in fortza, asa ca, avind la dispozitzie, moca, ostasii cita frunza si iarba, fara numar, fara umar, caii inca nefacutzi salam cu soia si o mina de nebuni care nu'si precupetzeau nici un oscior pe altaru' cascadoriilor concepute n'am intzeles de catre cine (o fi fost nicolaescu? o fi fost szoby csech?), a putut sa se dee usor drept un orson wells de buftea gara, mult mai suplu, ce'i drept, ctitor de iepopee natzionala, cu ingrediente din discursurile diktatorului agramat si peltic pe post de tablaraie adaugata drept contributzie personala si originala la "retzeta".

aproape nici un gen cinematographic n'a prea scapat de aportu' ambitziosului uscatziv, ceea ce i'a cam fost fatal la prestij, si noo la vertij, ca alea in care a vrut sa para profund sint si cele mai rizibil de stupide, mai stupide decit alea cu activistii ce haladuiau p'in halele de productzie cu halatu' ("cit e halatu?") pe umeri, "osinda" si "ciuleandra" (p'asta nu stiu dac'am avut rabdarea sa'l vaz f'odata integral) parindu'mi'se cele mai elocvente exemple (nici nu vreau sa'mi imaginez cum or arata filmele lui post rebolutzionare...).

in seria asta se inscrie si acel "atunci i'am condamnat pe totzi la moarte", ceva mai curatzel, totusi, dupa cite'mi amintesc, facut dupa "moartea lui ipu" a lui titus popovici, scenaristu' "oficial" al regimului, membru ce ce al pecere, de la care "mi'am tras" si eu titlul atit de deosebit de inspirat.

despre rolu' pe care a vrut sa para ca l'a detzinut in declansarea ievenimentelor iepocale ale rebolutziii sandilist kaghebiste, ramine cum am stabilit, tot un mare mitoman.

a zis ca el a fost la originea celebrelor zgomote de șenile care cica s'ar fi auzit din difuzoarele radioficarii puse la dispozitzie de armata si care cica au declansat nebunia din ziua de 21 din piatza palatului, dar acelasi lucru'l pretindea si nica leon si altzii ca el, la fel de credibili, care pretindeau si ei ca le 'ntzepau pe cucoanele tovarasici cu acu'n fese ca sa le creasca adrenalina necesara unor tinere sau mai batrîioare viitoare elemente rebolutzionare, dupa care acelasi nicolaescu s'a confesat cum a vrut el sa'l omoare in zilele alea pe diktator (cica umbla cu grenade'n buzunare) ca s'aflam acuma, a posteriori, ca, dimpotriva, cica ar fi demascat p'unii, la un moment dat, care ar fi vrut si ei sa'l asasineze pe ceashka, nici nu m'a interesat in ce conditzii (am citit doar titlurile din presa).

eu atit po' sa zic: dac'ar fi fost cine stie ce scula pe bascula, atunci, nu vaz cum n'ar fi acces intr'un post "mai de raspundere", ca numa' cine n'o vrut n'o ajuns ceva atunci, nu un amarit de senatoras, fie el si sef de comisie parlamentara menita sa mușamalizeze ceea ce urma sa dezvăluie, daca a ajuns taika ilici sa'l pue pe claudiu iordache sef la fesene, pe voican voiculescu clitoridicu' sa'l pue vicepremier, iar pe caramitru' era cit p'aci sa'l vedem in fonctzia de sef de partid si de stat post comunist da' foarte iliescist, ceea ce l'o ferit dumniezau.

de lipsa de popularitate si neaderentza la massele largi popolare (ingrediente indispensabile, dupa cum se vede, unei careere politice "de subces") nu se putea plinge nici atunci nicolaescu cum nu s'ar mai putea plinge nici in zilele d'azz, daca ar mai putea, ca mai au putzin astia si'l sanctifica, cum or facutara si cu pasunescu si cum or sa faca si cu vadim, zamfir, puric si altzi pui de avramutzi iancu care s'or mai gindi, s'o mai nimeri, sa dee coltzu', cindva, undeva, asa ca ramine ca'n gara o mare enigma, anume: lipsa lui de "ambitzii politice".

ambitzii care i s'au canalizat insp'e cele mult prea culturale, care ne'au chinuit, chiar si'n absentza noastra din salile de cinematograph, pina mult prea tirziu, ajungind ipochimandritu pina aproape de a ne "regiza" - si anul ista - inca doo filme, cu flori pa pept, cu alocatzii corespunzatoare de la bujet.

din pun'tu' asta de vedere, nicolaescu o fo, 'ntr'adevar, un "tip" cit se poate de dedicacat profesiii

ps:

bine macar ca si'o ales o nevasta dasteapta - si simtzita - chiar daca mult mai tinara decit el, asa c'o sa'i ramiie posteritatea ușeoara, la fel de usoara precum cenusa ce urmeaza sa'i fie imprastiata in cele patru zari.

ps 2

remarc ca doar in problemele ce tzin de domeniu' hartistic cetepeaua se pune in răspăr cu massele si gusturile si pohtele messelor; o face si in cazu' de fatza, stiindu'se responzabel de tarla pe domeniu cinefiliei or cinefagiei, cum a mai facuse și cu pasunescu, daca'mi amintesc io bine, ceea ce'i absolumente ok, da' de ce n'o prea face'o el niciodata cind vine vorba de teme politico-ioconomico-sotziale, cind scarpina 'ntodeauna messele intre cornitze, ca ultimu' populac?

kaghebici, ș'ăsta, ce sa'i mai faci?!

ps 3

ma tot mir singur de cit de subtil poci fi, aproape egalindu'l de magistru' pre(a)matur disparut din filmele lui "de arta": abea acuma'm dau sama ca se mai pot face unele legaturi intre minunatu' titlu de mai sus si tancu' sovietic "T 34" pe care magistru' l'o calarit c'o placere ierotica, in variantele lui adaptate de catre injineri la fel ca dinsu', tot cu o tabla ici, alta colea (kolea kureliuk).

ps. 4

am uitat sa amintesc despre actorul (mult mai plauzibil decit regizorul) nicolaescu.
replicile lui rostite cu falcile scrijnind metalic si plat ramin memorabile nu numai din filmele lui (a se vedea "felix - alt "felix" - si otilia"!).