după un an în care am mai făcut înc'un rînd de alegeri care ne doare
("te doare, mă, te doare?" "mă doare, mă, mă doare'n cur!")
a venit vremea unui alt
("te doare, mă, te doare?" "mă doare, mă, mă doare'n cur!")
a venit vremea unui alt
rebelion, tot fără nea ion.
rebelionu' meu!
rebelionu' meu!
în care am constatat, fără surprindere că parabolele alegorice abundente ale fascistului von trier cad în freză în fatza celor ale melopoicului florian de transilvania, cel ce ne tot îndeamnă, zadarnic, de niste zeci de ani, să ne facem curat, alături de isterica madam butterfly, nu blogary.
**********
într'o mică
pauză
luată, pe la orele trei si citeva minutzele trecute fix, de la rebelionu' meu, am dat cu nasu'
într'unu' din rebelioanele lor
cu marele muzicant natzionalist romuno-clingorian gheorghe zamfir producindu'se pe post de lăutar jam session la curtea marii doamne, de aceeasi etnie, a ceausismului lăutăresc romun tîrziu, pola iacov, această sergiu nicolaescu cu fustă a studiourilor si tribunalelor romunesti.
(între timp "nea" sergiu a dat coltzu', văduvindu'ne de
încă cel putzin doo-trei capodopere decrepite pentru care deja avea asigurata
finantzarea anu' ăsta)
**********
n'am mai avut fortza sa constat singur daca a existat si un becalion, dupa cum ne anuntza un insert graphic pe ecranele labartzate ale tot mai romuniei teve.
in schimb, am aflat ca a inceput marea fraternizare, labe unu,
prin intermediu' vanghelionului, ca si el e om.
**********
a fost un rebelion pe care (unii) nu'l vor uita toata veatza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu