joi, 17 ianuarie 2013












eterna si fascinanta alina mungiu pippidi









"Cine face şi ţine agenda este, indiscutabil, premierul, omul nostru politic care a evoluat cel mai mult în ultimul an, cu trista paranteză de peste vară şi cu handicapurile mari ale începutului (Stănoiu, Năstase, plagiat). Orb să fie cineva să nu bage de seamă că, indiferent de motive (arivism, ipocrizie, duşmanii nu s-au zgîrcit cu presupunerile), Ponta se descurcă bine ca prim ministru, radiază siguranţă, a învăţat enorm şi are reacţii de o promptitudine de invidiat. Linia pe care şi-a fixat-o ca personalitate e justă, şi exprimată prin cîteva formulări memorabile ( "eu sînt pentru includeri, nu excluderi", etc). Ponta şi-a pus partitura pe omul care se consultă, care cooperează, care e flexibil, omul raţiunii. Déjà pe aici sînt sigură că urlă îndignarea în unii din cei care citesc. Din păcate, vă înşelaţi cînd refuzaţi să vedeţi calităţile omului, care devine dintr-un talent o forţă. Îmi vine să spun că Năstase s-a orientat bine cînd l-a ales. Şi nu e vorba doar de calităţile de autopromovare ale lui Ponta, foarte vizibile la prezentarea bugetului (ce bună idee), ci şi de lucruri de fond. Deşi- sau tocmai pentru că a cîştigat cu 60%, Ponta a învăţat că e important să respecţi măcar liniile simbolice pe care le-ai fixat. De asta RAPPS e pus în situaţia de a publica în sfîrşit valorile chiriilor pe care i le cer eu aicea de trei ani, de asta parlamentarii ajung la Loganuri second hand şi garsoniere, de asta regula să pui oameni cît mai departe de domeniu ca să nu ajungă mafia la ei, de asta ideea de a debirocratiza şi de a unifica organismele de control, care operau mai mult ca un flagel pentru firme în interesul lor privat, decît al statului. Agenda e justă, culminînd cu numirea unui tehnocrat fără partid la buget. Şi tot pe ea se desenează şi liniile viitoare de conflict, între cei care au gîndit structura asta şi cei care vor încerca să aibă acces discriminatoriu la buget. Dacă luăm linia fundamentalistă că Ponta e un plagiator compromis pe viaţă şi îi lăsăm pe Voinea şi pe el singuri (cu ceva sprijin FMI, UE) să se lupte cu ăia, îmi e clar cine va fi mai tare. De asta, cu regretul că dezamăgesc pe toţi cei care au oroare de Ponta, inclusiv cultivată de mine ani de zile (nu am epurat De ce nu iau românii premiul Nobel de ce am scris despre el acum cîţiva ani, cînd era lătrătorul de serviciu al partidului), eu nu gîndesc aşa."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu