Se afișează postările cu eticheta rares bogdan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rares bogdan. Afișați toate postările

joi, 5 martie 2015

fratzii petreuș
(doi la pungă),
fratzii grigoriu,
precum și multzi
altzi fratzi și surori,
care atentează,
și ei, la statutu', stătut,
al pastorului gîdea,
cînd cu sula'n cur,
cînd cu sufletu'n rai,
da' buni


desi n'aveam nici un chef sa ma pozitzionez si eu, ca ateu practicant, in plictisitoarea controversa dusa si sedusa pe tema predarii religiii in scoli, nu de alta, dar, de cind ma stiu, n'am prea frecventat nici bisericile nici scolile, totusi, aseara, in pauza dintre doua zigari, am vizionat, "fortuit", citeva secventze tragi-comice dintr'o emisie a celebrului rares "ala" bogdan, de la cluuuuuj, zuzerul si trimisul special al lui cosmin guse pe pamint.

o grupare de mujahedini orto docsi, care o cuprindea, pina o dadea p'afara, inclusiv pe doamna "caty" andronescu, aceasta elena ceausescu/alexandrina gainuse/aneta spornic/lina ciobanu a invatzamintului romunesc, dar avindu'l in frunte pe marele aparator al statului de dreptzi de pe vremea domnului fost presedinte basescu, in calitate de atvocat al poporului, gheorghe iancu pre numele lui de fata mare, se lupta aprig, cu zbierate si ragete ca mijloc principal de intimidare, cu doi dubiosi generici, dintre care unul cu barba si coada de cal, care mai avea si neajunsul ca raspundea la numele de remus cernea, iar celalalt era nu mai putzin celebrul emil moise, alt ciudat care a avut nebunia sa se lupte cu icoanele din scoli si cu obligativitatea predarii religiei in aceleasi asezaminte ale pierzaniei.

ce sa spun?

daca n'as fi fost, deja, ateu, in mod sigur as fi devenit, in urma vizionarii acestor secventze disparate, din doar una din multele emisiuni care tot bat apa'n piua pe tema asta.

a fost un dezmatz al violentzii deloc retzinute, manifestate plenar de catre to(n)tzi acei propovadaitori ai iubirii aproapelui, din toate pozitziile, dintre care cel mai "benign", dar deloc pasnic, a fost reprezentantul "oficial" al bisericii (ortodoxe) din plato, un popa tinar, barbos si el, care desi'si propusese, vizibil, sa pozeze in chip de intrupare a linistii si bunatatzii pe pamint, ca sa nu'si sparie vrabioii, nu s'a putut abtzine si a inceput si el sa zbiere, ca un dezaxat, la ciripoii aia doi.

totusi, cel mai socat am fost de acel stimabil fost advocat al popo'ului, un ionel blanculescu al dreptului, care facea mare caz de faptul ca este profesor la universitatea din bucuresti, acolo unde ii invatza pe studentzi cum sa nu respecte deciziile cc, dar, din pacate, nu al cc al pecere (pentru ca, pe vremea aia, pun ramasag ca nu facea dizidentza), pentru ca, pardon, componentzii acelui sinistru organ al statului de dreptzi actoal sint mai prosti decit el, ceea ce mie mi se pare o contradictzie'n termen si foarte greu de imaginat, pe motiv ca gheorghe iancu mi s'a parut intotdeauna foarte prost(pampflet).

un alt personagiu care m'a speriat, de'a dreptul, a fost un ins pe care ma'sa'l cheama, dar el vad ca nu vrea sa se duca, george grigoriu, pe care'l vaz pentru primas data'n viatza mea, dar care, zicea fiul raresoaiei, are o emisiune religioasa, in uichend, pe realitatea, si care mi'a evocat un gidea "în nuce", daca'si mai aminteste cineva cit de b(o)lind si aparent inofensiv era gidele, pe vremuri, la tele7abc, or pe unde mai facea el evanghelizari televizate.

bai, io zic ca p'asta sa nu'l mai ratatzi si sa'l omoritzi, acum, cit inca mai e mic!


pastorul gîdea'n mare pericol




fratele george grigoriu si sora remus cernea



cerul văzut prin labiilă
ca sa nu se supere gidele, bag ceva si cu parte'ai'lalta,
ceva tot legat cu cerul, pastele si 'mniezaii mamii lor


luni, 15 decembrie 2014

NASOL!
rezistentza prin coprocultura:
antena trei, ultima reduta!












bine ca nu s'a interzis, inca, antena trei, c'altfel io n'aflam ca niculae e finantzator la realitatea, si, parca, nu numai (dupa cum se vede din poze), nu amaritu ala de gusha.

daca se bat ticalosii intre ei, asta nu 'nseamna ca pluralitatea mijloacelor d'expresie care le stau la indemina nu ne mai ajuta si pe noi, din gind in gind, sa 'ntzelegem pe ce lume, sanchi, traim...



Sunt tot mai sigur că Udrea îl va trage după ea pe Băsescu, făcând dezvăluiri despre circuitul banilor în lumea politică. Îl consider în continuare șeful de stat care s-a întâmplat să aibă cel mai pozitiv impact de după Ferdinand. A fost mai curând norocul și talentul lui în a specula o conjunctură internațională favorabilă. Acestea fiind zise, voi saluta arestarea lui când va fi cerută de DNA, ca pe încă un pas înainte pentru societate. Ba chiar sunt cumva nerăbdător s-o văd și pe-asta.

joi, 23 octombrie 2014

stiu,
avem încredere în justitzie
și n'o comentăm,
odată ce s'a pronuntzat.
dar care justitzie?
aia acoperită
sau ai'laltă?
plus:
totuși,
cît se mai sucește
canutză ăsta de jac cristoa?

in noaptea mintzii, ca tot ne'ajuta ora de iarna, cum o procedam daca "ni'l" declara incompatibil pe iohannis?


si pentru ca tot ziceam eu ca nu ma uit zero teveuri, aseara mi'a scapat picioru si m'am uitat vreo zece minutzele, in timpu' carora l'am vazut pe jac negru de suparare.

am auzit c'a zis c'ar vota cu iohannis (nu l'am vazut zicind'o), dar aseara a fost mai pesedist "decit" stimata doamna producatoare de copii, purtatoarea de cuvinte a copylotului, gabiela pandele, zisa firea (si ea, dupa cite se poate observa, se conformeaza).

e convins ca iohannis o sa fie declarat incompatibil, si erea revoltat ca nu se pronuntza justitzia inainte d'alegeri, lucru care a fost corijat intre timp (breichin niuz).

se poate pronuntza si inainte de alegeri.

sau poate nu?

cristoa era la fel de negru aseara, pe cit erea colegul lui de platou, acel raresh, alta data cind nu m'am uitat la teve, si cind tocmai fusese condamnat nasul lui, fara ghilimele, sorin rosca.

raresh o uraste pe monika.

cristoa o uraste pe kovesi.

las ca esim noi in strada!

sa ne loam tzigari

marți, 10 iunie 2014

VIVA ZAPATA:
andreea pora, această simona halep a giurnalisticii, a rămas ultima bărbată în anumite studiouri

am zapat in seara asta intre doua nu te ploo asa zise canale de dreapta
si am vazut un singur giurnalizd, andreea pora,
care nu si'a pierdut definitiv barbatzia

ceilaltzi castratzi din poza de mai sus fiind ocupatzi,
care sa faca higiena intima a udroaii, unii,
sau care sa se joace cu noile new balls 
aruncate pe teren de banciu
(care o desfiintzase anterior pe simona halep) 
sau gioana (care se vrea din nou "mihaela dragostea mea"), altzii


Politica | Editie online
09.06.2014

Efectul Udrea. Goodbye, PMP! Adio, Băsescu!

de Andreea Pora
1547 afisari | 29 comentarii
Prin alegerea Elenei Udrea și evacuarea figurilor „reformiste“, care îi puteau reda credibilitatea în zona civic-intelectuală, PMP și-a ratat, a doua oară, șansa de a reprezenta o alternativă pe scena politică.
Dând fericit din codiță, partidul lui Bă­ses­cu a executat aport și a depus la picioarele Stăpânei mingiuța de cauciuc ins­crip­țio­na­tă cu 6%. A privit-o dispărând în poșetă printre alte ţificuri de uz fe­minin. S-a așezat pe la­bele din spate, privind ușor temător în ochii adoratei - nu or fi prea multe cele 200 de voturi îndesate în bu­zu­narul „reformiștilor“, nu cumva s-a supărat? -, aș­teptând noi ordine. N-a du­rat mult, nici cât să roadă co­toarele merelor rămase pe scenă, că a fost pus să fa­că tumbe, să sară prin cerc și să se avân­te în spinarea poneiului scos în arenă pen­tru numărul de final, deși spectacolul se cam terminase. Regizorul, al cărui nume nu apărea pe afiș, a vrut însă altfel, a spus-o chiar ea: Cristian Diaconescu, can­didatul nostru la prezidențiale. Alte lă­tră­turi fericite, lins de pantofi, tumbe. În sfâr­șit, cortina. Cu lesa în dinți, PMP a ple­cat din politica mare, târându-și victorios impotența și slugărnicia. S-a terminat.
Ce-ar mai fi de spus? Mai nimic. Partidul „altfel“ a înscăunat-o oficial pe Elena Udrea, cu tot cu eșecuri, parașute și învârteli, cu­metrii și compromisuri, vulgarități și am­bi­ții de divă și mărire nesusținute de vreun proiect remarcabil, validând astfel exact tipul de politică pe care îl condamnă la alții. În conducerea partidului „altfel“ (leitmotivul congresului), nu vezi nici pi­cior de autentic intelectual reformist (cu ex­cepția, previzibilă însă, a lui Cristi Pre­da) - Papahagi, Funeriu, Baconschi etc., fiind expediați fără fasoane într-un decor de mucava, unde aparatnicii le pun cu pixul mustăți și coarne. Scorul, 209 vo­turi, obținut de Funeriu & Papahagi, este, amară ironie, supremă umilință, identic cu cel al echipei Macovei (tot 209) de la con­gresul PDL. Dar la ce te puteai aștepta? Peste trei sferturi dintre delegați păreau ex­trași din fostele structuri ale partidului-mamă, doar că acum veniseră cu mutarea în­tr-un singur plic. Ca dovadă, echipa Ele­nei Udrea, de la vice­pr­e­șe­dinți la secretari, este for­mată 100% din foști PDL-iști, destule nume con­tro­versate, demonstrând astfel că unii, ca Marin Anton (vi­cepreședinte pe politici pu­blice, aterizat în PMP di­rect de la PNL, după ce vo­tase în „marțea neagră“ mo­dificările la Codul Pe­nal), Cristian Petrescu (se­cretar general, contracte cu ministerul con­dus de Udrea de peste 1 milion de eu­ro) sau Gelu Vișan (secretar general ad­junct, în 2012 a candidat la alegeri din partea PP-DD) nu au fost niște accidente ale începutului de drum.
Rar mi-a fost dat să văd la vreun congres un sindrom de turmă atât de pregnant, atâ­ția „căcăcioși“, vorba lui Papahagi, adu­nați la un loc. Blegoșenie, cheiţă în­toarsă, butaforie, o imensă capacitate de autominciună. Nu doar că nu a existat vreo analiză cât de cât obiectivă a scorului de la alegeri, împachetat frumos în hârtia cu inimioare a așa-zisei victorii în urban, dar nimeni nu a cutezat să ridice „ches­tiunea Udrea“, fie măcar și pentru că a ți­nut capul de afiș al presei, doar pe la col­țuri se mai șoptea temător „să stea în spate, să se ocupe de structuri“. Până și candidatura la prezidențiale a lui Cristian Diaconescu, iepuraș ivit la spartul târgului din manșeta Elenei Udrea, nu a reușit să rupă aliniamentul, nicio voce nu s-a ri­dicat să spună: dar pe noi ne-a întrebat ca­reva, nu ar fi trebuit validat de con­gre­sul la care tocmai am participat, chit că ieșea unanimitate. Cu duhul lui Băsescu in­vocat până la saturație, de te așteptai să-l vezi ieșind din lampă direct pe scenă și făcând complice cu ochiul, „proiectul Bă­sescu“ suna nu doar fals, dar părea golit de conținut. Desigur, justiție inde­pen­den­tă, stat de drept, instituții puternice, re­for­mă dau bine din coadă, dar care era le­gătura motivațională, de credință și vi­ziu­ne, dintre PMP­ - tot mai pregnant o clonă nereușită a PDL - și toate astea nu era deloc clar. Cine ar putea duce mai departe „proiectul Băsescu“, altfel decât prin vor­be înșirate pe sârmă, cine ar putea avea determinarea asta? Marin Anton și ceilalți ca el? E de râsu´-plânsu´.
Prin alegerea Elenei Udrea și evacuarea fi­gurilor „reformiste“, care îi puteau reda credibilitatea în zona civic-intelectuală, im­portantă din punct de vedere al sus­ți­nerii „proiectului Băsescu“, PMP și-a ra­tat, a doua oară, șansa de a reprezenta o al­ternativă pe scena politică. Înaintea con­gresului a existat o imensă așteptare, mai ales în contextul anunțatei fuziuni dintre PDL și PNL. Exista posibilitatea reală ca electoratul băsist, cel care a dat bir cu fu­giții la europarlamentare, să se recoa­gu­leze în jurul PMP. Așa însă, partidul și Tra­ian Băsescu vor rămâne izolați. Cristian Dia­conescu, dincolo de unele calități in­discutabile, rămâne un personaj cu mare parte din carieră - cu destule puncte ne­clare - ancorată în PSD, fiind puțin pro­ba­bil să reușească să contrabalanseze efectul Udrea și alianța forțelor de dreapta.
Ne întrebăm care a fost până la urmă miza acestor mișcări: ruperea PDL în an elec­to­ral, confecționarea unui partid pentru Ele­na Udrea (lucru pe care președintele l-a negat mereu în fața reformiștilor speriați de perspectivă), refuzul unificării dreptei.După cum arată acum lu­crurile, există o singură explicație. Dorind să rămână pe scenă, Băsescu și-a asigurat un partid-plasă de siguranță. Un par­ti­du­leț-balama pe care să îl preia după. Crede că îl poate folosi pentru negocierile din turul doi de scrutin, speră că va putea im­pune niște oameni într-un ipotetic guvern de dreapta, poate, chiar pe el însuși. Pu­țin, mult prea puțin la ieșirea din scenă. Pentru asta și-a negat parte din propriul proiect, e adevărat, nu partea esențială. Deocamdată, căci Udrea are potențial în rolul de colivăreasă. Și a PMP, și a lui Bă­sescu.

Cuvinte cheie: pmp.udreareformistipapahagibasescudreapta


Ivan Zubeldian a distribuit starea postată de Mihaela Cartis.
Dur, dar lămurește foarte bine gradul de frustrare la care și-a adus Băsescu simpatizanții. Toată lumea o gândește, prea puțini au curajul s-o spună:

"Mi-am dat în sfâşit seama că nu sunteţi decât un mascul ajuns la andropauză care este în stare să arunce la coş propria sa carieră politică clădită cu trudă şi efort, precum şi mai binele României de mâine pentru o p---ă frumoasă şi proastă."
SCRISOARE DESCHISĂ pentru... mine (ca să am o supapă de detensionare psihică şi nervoasă)

Domnule Preşedinte Traian Basescu,

Ar fi trebuit să îmi dau seama încă din clipa în care v-aţi împins fiica, pe EBA, să candideze pentru Parlamentul European, scontând pe spiritul de turmă al fanilor dv. că va fi votată.

Atunci v-am găsit circumstanţe atentuante zicându-mi să sunteţi tată şi că un tată face aproape ORICE pentru copilul lui. În fond, mi-am mai zis, EBA nu era cu nimic mai nepotrivită pentru Parlamentul European decât un oier ca Gigi Becali, el însuşi parlamentar european.

Apoi, ar fi trebuit să îmi dau seama încă din clipa în care, la alegerile de acum doi ani care au avut loc în PDL, v-aţi luat public adio de la PDL pentru că nu a ieşit la vot preşedintă Elena Udrea.

Ar mai fi trebuit să îmi dau seama când aţi rupt PDL-ul şi aţi creat PMP-ul, în condiţiile în care unii comentatori politici de prestigiu susţineau deja maliţios că aţi făcut asta tocmai pentru a crea un vehicul politic pentru ascensiunea politică a aceleaşi Elena Udrea.

Ar fi trebuit să îmi dau seama până şi atunci când am văzut umilinţa la care au fost supuşi, imediat după înrolarea Elenei Udrea în PMP, minţi luminate şi politicieni sobri precum Daniel P. Funeriu, Adrian Papahagi, Teodor Baconschi şi alţii.

Atunci v-am găsit circumstanţe atenuante zicându-mi că v-aţi bazat pe procentul de încredere de care se bucură Elena Udrea în rândul electoratului. Ulterior însă, la alegerile europarlamentare din 25 mai a.c., aveam să constat că regimul preferenţial de care a beneficiat Elena Udrea în PMP nu i-a adus partidului nici pe departe acel 10% scontat de dv.

Ei bine, iată că în sfâşit am reuşit să îmi dau seama la congresul de ieri al PMP, la care un candidat eminent precum Daniel Funeriu a pierdut şefia partidului în favoarea protejatei dv. Elena Udrea.

Domnule preşedinte Traian Băsescu, îmi asum vina de a fi supralicitat pe imaginea dv. atunci când am declarat că sunteţi primul mare om politic din România ultimilor 25 de ani.

Mi-am dat în sfârşit seama că nu sunteţi decât un mascul ajuns la andropauză care este în stare să arunce la coş propria sa carieră politică clădită cu trudă şi efort, precum şi mai binele României de mâine pentru o p---ă frumoasă şi proastă.

Mi-am dat în sfârşit seama că în faţa unei asemenea creaturi de sex opus, dv. - pe care până mai ieri vă denumeam, flatându-vă, un animal politic - nu sunteţi decât un animal oarecare care, în loc să gândească cu capul de sus, gândeşte cu capul de jos.

O imbecilă care nu a reuşit să înveţe nicio lecţie pe care i-a dat-o viaţa politică în ultimii 25 de ani în România,
Mihaela Carţiş.