mi'a scapat, ca d'obicei, care'i shpilu' cu pistilu' lu' gionel, cel mai bun preten al americanilor din comuna dabuleni, de vor astia sa'l shchimbe acu' (nu'l mai lasa nici
sa ude
canapeua din birou' presedintelui senatului???), fapt ce'mi demonstreaza ca refuzu' meu obstinat d'a ma informa "corrrect" (pentru a beneficia de respekttt la kill), de la canalele cu spuma colorata politic roz bombon, 'mbraca anumite aspecte, pe linga ca prezinta diferite umflaturi (si vinatai), pentru ca n'am aflat nici macar daca stirea 'nceputului de mileniu, aia cu vizita in vastele apartamente prezidentziale ale lu' milica a premierului rossiei, urmata de promisiunea ferma a shafului armatii romune cu cai de lemn ca va permite survolaju' avioanelor ramase sovietice spre yugoslavia atacata misheleshte de otan a stirnit vreun interes, pe ce'am mai interes daca mintz, mai ales unor "(c)analisti" militari & de politica essterna de mic litraj, primii care'm vin in minte fiind, si de data asta, pieile de curca plooata radu tudor end bogdan chireac puiule sa nu cazi, cel din urma auto-declarat purtator al ordinului chelea pulii cu grad de cavaler al tristii figuri.
in schimb (avantaju' calaretzului!) l'am putut vedea/auzi, la postu' popo'ului, la ore mici in noapte, mai spre dimineatza, pe philosophu' psihopupu spin al firului de praz altoit pe mladitza veshteda a cazului si cazutului elodiaei, si ferar metodist de felu' lui, facin' si el o dezvaluire care ne mai lumineaza asupra tenebrelor postrebolutzionare, si anume cum putea el sa shchimbe soarta tzarishoarii, da' n'a fost lasat de oamenii rai ai pesedelei care, cica, in felu' asta i'au frint gitzii dabuleanului prostangioglu in confruntarea finala cu diktachioru', aia "modelata" de turcesqiu.
si, daca stai sa'l crezi, cam are dreptate, pentru ca zicea ca venise la bucale impreuna cu ingineru' manucu, cel care incercase pe 13 iunie 1990 sa opreasca ajungerea trenurilor cu mineri la bucale, prin oprirea curentului elektrik in retzea, si care a avut de suportat persecutzii de pe urma demersului sau din partea directorului de pe vremea aia al regionalii cfr craiova, leguminosu' dobre, "mina dreapta", si moarta, a lu' base care pe vremea aia era ceva secretar de stat in minister, omu' de care baselu "a avut grije" haaaat, toooocmai cind a ajuns prezidente, in 2005, puindu'l ministru al domeniului mult iubit, de altfel, reusind performantza sa fie cel mai habauc si habacuc ministru evar din domeniu', ceea ce reprezinta o performantza in sine.
deci, manucu era adus expre' pentru a fi postat in tabara sustzinatorilor gionieni, pentru ca, la momentu' potrivit, sa'i fie scos basescului pa nas gitzi si urechi, ca o contralovitura la episodu' cu spa-u' de la vintu din hogeac, lucru care nu s'o mai 'ntimplat din cauza de (o)punere a nu se stie cui, da', cel mai probabel, tot de la taikutzu-cutzu ilici li s'o tras, ca nu se ezista sa (i) se aduca vorba de mineriada taman lui, in cassa mortului dupa putere, chit ca s'ar fi lovit astfel decisiv, in buba-buba.
ce ma mira pe mine e cum de baselu, "cel mai informat om al tzearii", dupa un astfel de episod, care e imposibil sa nu'i fi ajuns la urechile'i blege, si dupa ce i'a trecut glontele manucu pe la ureche, odata ajuns prezidente a insistat sa'l numeasca pe sinistru' dobre ministru, ceea ce reprezinta in acceptziunea mea prope si personala un autodenuntz in toata regula, pe care l'am privit si atunci si'l privesc si acum cu profunda scirba.
despre jocurile de putere din cadru' pesedelii care demonstreaza ca
tot
tatucu ilici e la comenzi si nu'i iarta in veci prostanacului ca l'a deposedat atunci de partid (faza care a facut'o pe madam pippidi sa'l considere "reformist" - da' io'l crez doar un trist!) , io nu poci pentru ca sa zic decit ca ma lasa din ce in ce mai nesimtzitor si rece, 'mpingundu'ma spre disonantza cognitiva si discromatopsie, pentru ca la negru' tuci al useleului imi e din ce in ce mai greu sa'i opun griu' din ce in ce mai murdar al pedeleului-uneperizat, cu un diktatore resemnat in a ne trece criza cu ei, pentru ei, buni, da' rai, cum or fi, de te apuca furia pina si pe nooa respublica care'i repeta papagaliceste ideile no(n)vatoare, de pus in practica intr'o lume mai buna si mai dreapta, cu flori pa pept.
revenind la paru' des al lu' spinu de la craiova, e haios d'observat cum a devenit el activist antimineriada, acuma, dupa ce el insusi a fost autoru' a cel putzin a inca uneia babane, daca le cuplez pe cele mici si dese duse 'mpotriva lu' plesu si liiceanu cu cea delicat aplicata cu toiaga otevizda pa spinarea translucida a lu' don quichotte patapievitch si a rozinantei lui roz, ca un demn reprezentant al natzional-comunismului tirliu si dilimandriu, cu accente pe-pe-de-de-de-istice dobindite, de ultima hora.
noaptea de vineri spre simbata s'a'ntimplat s'o petrec in compania antenei trei !
o spun cu aeru' ca si cum as fi facut'o cu freo fimee focoasa...
n'am idee cum d'am ajuns in halu' asta.
sa fi fost f'un semn ?
sau doar am adormit cu telecomada sub mine si restu' s'a petrecut cu largu' concurs al hazardului ?
cert e c'am traversat o noapte a existentzii, si o buna parte din dimineatza (pina spre prinz, c'asa sint io, felin, in vichend !), intr'o stare semi-onirica, acompaniat de vocile unui post pe care eram absolut convins ca'l scosesem din meniu meu personal.
mai ceva ca in proza fantastica a lu' eliade...
asa ca n'o sa poci sa'mi dau sama prea curind daca totu' n'a fost doar vis sau cruda realitate, decit daca m'as apuca sa caut in arhivele (video) ale lu' jupin felics, ceea ce'mi depaseste momentan capacitatzile moral volitive.
se facea ca cititorii de prompter de la antena trei nu erau atit de nesuferitzi ca aia de pe realitatea, cel putzin nu aia de serviciu la orele alea. si nu cred sa'mi aduc aminte de ceva legat in freun fel de pastoru' si echipa lui sin(es)tezista, mai putzin, parca, de unu', radu tudor ii zice, fost analist militar, actual isteric de serviciu, si care, imi pare, n'a avut nici o umbra de malitziozitate in glas atunci cind s'a referit, pe larg, la scutu' lu' basecobama.
ba din contra !
cica'i de ghine, si'i si moca !
mai avea putzin si'si dadea drumu' in pantaloni...
se poa' asa ceva ? se poa' sa se ieziste asa o situatziune absurdissima ?
----------------------------------
si se mai poa' ca sa nu mi'l amintesc io pe mirciulica badea ?
si multiplele lui reluari ?
sa am io un subconstient atit de selectiv incit sa mi'l fi sters de pe "hard" fara urma ?
sau asta nu presteaza vinerea spre simbata ?
----------------------------------
ca tot era vorba de televizii, si scut, iata mai jos o emisie unde avetzi ocazia sa'l revedetzi, daca va tzin nervii, pe celebru' paunescu, cel cu espectoratzii 'n freza, cintind partitura lu' ilici iliescu, si tot la balalaica, pe tema scutului.
vedem aci directziile de atac ale moskowich-ilor pe aceasta tema, ca doara ei nu sint, doamne feri, antiamericanoi, da'i frige grija de jumara saracului, sula voinicului, etc., si pina nu s'or rezolva toante astea, plus handicapurile endemice lasate mostenire de burghezo-mosierime, s'o lasam mai moale pe tema asta...
in studio s'a mai aflat si dan dungaciu, un specialist in politica estica, ce nu s'a last deloc intimidat de suinul autocaracterizat, demontindu'i, rind pe rind, minciunicile
de-zbaterea a avut loc la ciudatu' post de televizie vox, unde, mai tirziu in seara, l'am revazut si pe puric, la fel de antipatic, si anti tot ce vine dinspre vest.
era, printre altele, scandalizat ca operatoru' de la una din camere nu cazuse pe spate de admiratzie, si vorbea, nesimtzitu', la telefon, in vreme ce el isi debita panselutzele...
a apucat'o pe urma lu' mirciulica si dialogurile lui cu aia din off !
----------------------------
opinia mea preferata la tema, ca de obicei cea a "pupinului" tapalaga
Opozitia, televiziunile de stiri si cateva ziare au ratat magistral un moment istoric. Romania a adoptat poate cea mai importanta decizie de securitate din ultima jumatate de secol, dar o parte insemnata din elita ei pare total depasita de vremuri. Decizia adoptata joi, 4 februarie, de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, de a accepta invitatia presedintelui american Barack Obama ca Romania sa gazduiasca elemente ale scutului antiracheta, a avut parte de minimalizari si trivializari din partea unor jurnalisti si politicieni. In mod semnificativ, multi si-au manifestat grija fata de reactia Rusiei, in loc sa-si bata capul, in primul rand, cu semnificatia deciziei. Pe de alta parte, de la Washington si Bucuresti am aflat putine detalii. Secretomania a dat frau liber imaginatiei.
Stupefiant ramane totusi modul in care presa a tratat un episod crucial din politica externa a Romaniei, cu semnificatii uriase si intindere pe cateva generatii. La televiziunile de stiri, Consiliul National al PSD, adica o tema interna de o importanta relativa, a ramas subiectul principal pe tot parcursul zilei de joi. Vineri, au ingropat subiectul, preferand vaste dezbateri despre divorturi, caini maidanezi sau femeile din PSD.
Razboiul dintre Geoana, Nastase, Mitrea, Vanghelie si Pandele a ciuruit scutul american-antiracheta. Apoi, televiziunile de stiri s-au raportat la decizia CSAT de pe pozitii ultra-populiste. Atat Realitatea TV, cat si Antena 3 au pus subiectul in oglinda cu drama din spitale: in Romania oamenii mor cu zile asteptand ambulanta, dar avem scut antiracheta. Unghiul de abordare la ambele televiziuni de stiri a incorporat urmatorul mesaj: de scut ne arde nou acum?
Antena 3 a avansat voioasa pe taramul manipularii, iar la Sinteza Zilei de joi seara sugera ca Romania ar putea suporta o parte semnificativa din cele 4 miliarde de euro, costul estimat al scutului-antiracheta. Nu exista nici o baza solida pentru a discuta in acest moment despre un eventual efort financiar din partea Romaniei. Cu toate acestea, televiziunile de stiri prefera sa sugereze insistent ca Romania va fi impovarata financiar cu un scut care nu-i foloseste direct, nefiind amenintata, ba mai mult, va scoate bani de la buget in timp ce oamenii mor cu zile prin spitale. Procedand astfel, televiziunile au trivializat o decizie istorica, ingropata intr-o mare de populism si subiecte minore.
Doar doua ziare (Romania Libera si Gandul) au valorificat corect subiectul si au deschis editiile tiparite cu decizia CSAT de a aproba invitatia presedintelui Barak Obama, ca Romania sa gazduiasca elemente ale scutului anti-racheta. Evenimentul Zilei si Jurnalul National s-au concentrat intens pe nimicurile cotidiene. In plan politic, se remarca liderul PNL, Crin Antonescu, printr-o tacere totala. Pe langa istoricul din el tocmai a trecut un moment istoric, fara sa-i trezeasca vajnicului liberal nici cea mai mica atentie. Antonescu tace. Vitupereaza, in compensatie, Ion Iliescu, singurul politician roman uitat parca in transeele URSS intr-o lupta eternca contra imperialismului american.
Inca n-am vazut pozitionari clare din partea partidelor romanesti de opozitie: sustin fara rezerve amplasarea elementelor scutului american pe teritoriul Romaniei? Il conditioneaza de costuri, de riscuri, de un eventual referendum, cum propune Iliescu? Doar Emil Boc, Adrian Nastase si Theodor Melescanu s-au pronuntat clar, in sprijinul deciziei CSAT. Ar fi de preferat ca toate partidele romanesti sa-si formuleze cat mai rapid, in mod oficial, pozitia de principiu fata de o decizie majora care urmeaza sa fie adoptata in Parlament, la fel cum ar fi de dorit ca detaliile oficiale ale proiectului american anti-racheta sa nu intarzie foarte mult.
Stim ca nu stim mai nimic
Premierul Emil Boc a declarat la HotNews.ro, la scurt timp dupa decizia CSAT, ca negocierile sunt inca in curs si, prin urmare, nu putem afla detalii suplimentare. Nici Casa Alba n-a oferit prea multe informatii legate de costuri. Stim doar ca Romania va gazdui, probabil, din 2015, elemente terestre ale scutului american antiracheta si ca el va acoperi intreg teritoriul Romaniei, nu doar vestul tarii. Mai stim ca un moment cheie a fost vizita vicepresedintelui american, Joe Biden, la Bucuresti, in toamna lui 2009.
Nu stim daca proiectul se va extinde si in spatiul maritim al Romaniei. Nu stim, pe scurt, mai nimic relevant referitor la detaliile tehnice si de costuri ale scutului american antiracheta. Din acest motiv, orice informatie despre costuri sau logistica e simpla speculatie. Secretomania de la Washington si Bucuresti a lasat spatii largi de manevra si manipulare.
Vedem apoi cum reactia Rusiei, prin ministrul ei de externe, este infinit mai slaba si prudenta si, in orice caz, foarte departe de apocalipsa profetita de catre unii politicieni de la PSD si PNL. Serghei Lavrov s-a limitat la cateva declaratii aproape complezente ("asteptam ca Statele Unite sa ofere o explicatie exhaustiva"), ceea ce poate indica o negociere prealabila inclusiv cu Moscova. Comparata cu declaratiile belicoase impotriva Poloniei si Cehiei din 2007, reactia Rusiei de astazi indica un acord prealabil luat de administratia Obama.
Arta manipularii
In Romania, avem armate de experti in arta minimalizarii, priceputi sa deplaseze accentul pe detalii neimportante sau piste false. Te intrebi cat costa, ce primim la schimb, te ingrijorezi ca se supara rusii, ca vin rachetele iranienilor peste noi, schimbi, pe scurt, unghiul de abordare in asa fel incat sa nu discuti esenta deciziei.
Cea mai comica reactie vine din zona ecologist-pacifista: nu armelor, nu razboiului, vrem pace si mai multi copaci verzi. Unii sunt doar naivi, altii manevrati politic. Cea mai enervanta reactie vine din partea celor care ar vrea ca Romania sa stea deoparte, sa nu se bage, daca se poate sa joace la doua capete, dar sa beneficieze la o adica de toate garantiile de securitate fara sa-si asume nici un risc. Sa vina, cum ar veni, americanii, dar numai cand ii chemam noi sau cand ne plictisim de rusi.
In dezbaterea foarte romaneasca despre amplasarea elementelor scutului american pe teritoriul Romaniei, mutarea accentelor, apetenta pentru zvonistica in detrimentul informatiei verificate s-ar putea explica in mai multe feluri: avem de-a face cu o presa superficiala si politicieni provinciali, pierduti in subiecte minore si nerelevante; avem de-a face cu o actiune deliberata de minimalizare si ocultare al unui suces inregistrat de administratia Basescu; avem de-a face cu un anti-americanism latent, bine camuflat sub masca unui discurs aparent pro-occidental.
Intrebarile legate de costuri si detalii tehnice sunt perfect legitime. Ele sunt obligatorii, dar nu acum. In acest moment, ne gasim in faza acceptarii sau neacceptarii de principiu a sctului american antiracheta pe teritoriul Romaniei. Opinia publica romaneasca si clasa politica trebuie sa se pozitioneze mai intai in mod neechivoc, si abia apoi sa se ocupe de detalii. In opinia mea, decizia CSAT este corecta si ea trebuia luata rapid, fara dezbateri publice prealabile, pentru ca ar fi ridicol si stupid sa credem ca deciziile strategice ale Romaniei in materie de securitate se iau in piata publica, intreband poporul din poarta in poarta.
Romania nu putea refuza oferta americanilor, este perfect adevarat. Dar asta nu-i diminueaza cu nimic succesul militar, politic si diplomatic. Putea sa-si dezamageasca masiv partenerii strategici, asa cum s-ar fi intamplat daca, in 2006, si-ar fi retras trupele din Irak, cum propunea Guvernul Tariceanu. Putea sa-i dezamageasca prin vizite secrete la Moscova. Daca asa ar fi aratat politica Bucurestiului, e greu de crezut ca Romania mai era astazi aleasa sa participe la programul american antiracheta.
Iar esential in ce priveste Romania este ca a intrat, dupa decenii de ambiguitate si dublu discurs in politica externa, pe harta marilor decizii strategice, semn ca este privita ca un partener consecvent si de incredere al Statelor Unite. Este si meritul lui Traian Basescu? Indiscutabil, da. A pariat corect in primul mandat pe o relatie privilegiata cu Statele Unite, iar astazi Romania are de castigat, nu alte state din Balcani sau Europa Centrala, si ele membre NATO.
Astazi, ca tot vorbim de ambiguitate si dublu discurs, putem citi, cred, in alta cheie vizitele secrete pe care Mircea Geoana, vicepresedinte CSAT in aprilie 2009, le facea la Moscova.
