vazusem unele nervozitatzi pe cele citeva bloguri pe care le stiam ca erau cel putzin "binevoitoare" cu cei care pornisera'n "temerara" intreprindere, da' eram in ceatza in privintza motivelor care au declansat acea irascibilitate.
unii se declarau contrariatzi ca nu exista destul "basescianism" in docomentele fondatoare si luarile de atitudine ale "celulii de baza", in frunte cu tinara sperantza mihail neamtzu, desi mie mi se parea ca'i taman invers!.
d-l neamtzu, care numa' de prostie nu poate fi banuit, si'a dat repede seama ca e inutil sa incerce sa construiasca un pedele paralel, mai mititel, pozind in lider anti sistem, folosindu'se pina la virgula de vorbele diktatorului, cind marea lui dificultate e sa se sustraga prezumtziei c'ar fi teleghidat tocmai de la cotroceni, prin intermediu' infatigabilului si inavuabilului lazaroa.
dupa citeva aparitzii atent raspindite in timp si spatziu, mai ales la posturile "prietene", in care era obositor de "pe linie", a inceput sa muste naravas din zabala oricum existenta, cu atacuri "neprincipiale" in principal la adresa "rasuflatului" basescu si'a acolitei lui blonde, dar si a altor baronasi si balonasi pedele (cele la adresa fostei opozitzii reactzionare" - cu, si fara, ghilimele! - erau de la sine intzelese), dar nu si impotriva co-orasanului sau falca, cu care, s'a vazut, intr'una din emisii, se intzelegea excelent (ba chiar planuiau sa se intilneasca in interioru' "unei mari constructzii de dreapta", cit se poate de iminent!).
n'am bagat de seama daca atacurile la adresa lui s'au intensificat odata cu aceste acte de "lesmajestate" sau nu, da' am citit ca, p'in atitudinea lui, si daca reuseste sa se inscrie in cursa electorala de la toamna, ar pune in pericol, prin intermediul celor citeva procente "ciupite" pedeleului, maretzele planuri prezidentziale de a incropi si dupa novembre o gubernare boc-899,2.
acuma, sincer sa fiu, in halu' in care a ajuns pedeleu', in pericol mortal de a nu mai prinde parlamentu', nu stiu ce rost mai au astfel de comentarii.
amanunte, neesentiale, de la un insider:
"Există o vreme pentru orice. Acum e vremea detaşării şi a despărţirii.
Din punctul meu de vedere experimentul politic al Noii Republici eşuează banal într-o firavă construcţie politică de lider. Un lider incapabil să aşeze ethosul în faţa patosului şi a logosului. Un demagog extrem de inteligent şi erudit ce-i drept, nu însă doar lipsit de o viziune politică coerentă ci sclav al propriei personalităţi.
Am crezut că ideile generoase care au condus la apariţia mişcării Noua Republică vor atrage oameni generoşi, capabili să urmărească un ţel mai presus de ei înşişi.
Nu m-am înşelat. Am întâlnit în ultimele luni oameni minunaţi, cărora le pasă nu doar de ei, ci şi de noi, de soarta noastră. Oameni activi, dispuşi să facă un efort pentru a putea peste ani să-şi poată privi copiii în ochi. Lor celor care au venit alături de noi le sunt dator cu o scuză şi nişte explicaţii.
Am „armat” împreună cu Dacian Ţolea „bomba” care a explodat în inima lui Mihail Neamţu. Îmi pare nespus de rău. Regret că am declanşat ceea ce voi cunoaşteţi ca fiind mişcare Noua Republică. Am făcut-o din dorinţa de a construi o lume ceva mai bună, animat de credinţa că ne putem salva prin politică. Am greşit. Am greşit pentru că nu am făcut decât să-i ofer unui singur om „super puterea” care-i lipsea. Am greşit pentru că am continuat să sper că, în ciuda evidenţelor, Mihail va învăţa alături de noi toţi, cum să construim o mişcare politică, organizată democratic şi transparent. Am greşit când am pus pe seama temperamentului atitudini şi comportamente care ţin mai degrabă de caracter. Ori de lipsa acestuia. Trebuie să recunosc că, aparent, Mihail Neamţu avea toate datele unui politician excepţional, deosebit de ceea ce vedeam pe scena politică. Cultivat, bun comunicator, carismatic. Vorbele sale însă nu au fost însoţite de fapte pe măsură.
Lipsit de smerenia, de generozitatea şi de disponibilitatea la dialog, pe care greşit le-am presupus ca fiind trăsăturile unei persoane cu pregătire teologică, Mihail Neamţu este excesiv de indignat, suspicios, nemulţumit şi dojenitor. Se doreşte un factotum, sabotează voit orice încercare raţională de coagulare şi de organizare eficientă dintr-o dorinţă patologică de control absolut. Împărăţeşte o curte plină de oameni orbiţi de magia liderului sau de oameni interesaţi de un vehicul electoral, oricare ar fi el. Nu are nevoie de colegi, de echipă, ci doar de supuşi, de soldaţi dispuşi să înainteze în cadenţă. Cei din jurul său sunt pentru el doar nişte instrumente oricând dispensabile, necesare doar pentru a-şi atinge obiectivele personale aflate pe o agendă ascunsă.
Am greşit crezând că cineva care nu a ridicat o casă, nu a făcut un copil şi nu a sădit un pom poate fi un apărător credibil al valorilor familiei, ale comunităţii, ale cetăţeniei active.
Nu mai sunt dispus să cauţionez o construcţie politică care, dacă printr-o minune, reuşeşte să devină partid, nu va fi decât o jucărie aflată în mâinile unei singure persoane. Total iresponsabilă. Un copil îmbătrânit înainte de vreme care, împins de un egocentrism funciar, nu va face decât să ducă în derizoriu conceptul generos al unei Noi Republici. Un nou Vadim nu este ceea ce îmi doresc.
Mă aştept să fiu etichetat ca „infiltrat”, ca „frustrat”, să fiu considerat ca fiind lipsit de orice legitimitate, să mi se spună că sunt un om care, pentru că nu a reuşit nimic în viaţă, încearcă să parvină prin politică. Că nici una dintre aceste acuzaţii nu stau în picioare aproape că nu mai contează. Recunosc un singur lucru. Am fost un prost.
update: Că m-am minţit singur.
Pentru ca răul să triumfe e suficient ca oamenii de bună credinţă să urmeze un fals profet.
(Matei 7): Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori."
6 decembrie 2011
recitindu'l pe d'l aldea, constat c'am fost inacceptabil de blind cu d'l neamtzu, desi, dintre noi doi, doar d'l aldea il cunoaste personal pe "viitorul vadim"!
