Home » Ultrascurte » B1 TV se muta pe pozitia 404 in grila UPC
B1 TV se muta pe pozitia 404 in grila UPC
De luni, 25 noiembrie 2013, B1 TV se va muta de pe poziţia 7 doar pentru abonaţii serviciului de cablu digital UPC.
Abonaţii serviciului de cablu digital UPC vor putea viziona postul B1 TV pe poziţia 404, alături de celelalte programe de ştiri: Realitatea TV (401), Antena 3 (402) si Romania Tv (403).
urmează radu banciu!
Băsescu: despre (i)moralitatea unui preşedinte
21 Noiembrie 2013
de SABINA FATI
În cei nouă ani de când conduce România, Traian Băsescu a părut că învaţă să fie deasupra combinaţiilor de interese în care se încurcă îndeobşte politicienii balcanici, mânaţi adesea mai mult de dorinţa de a avea decât de cea de a fi dedicaţi celor mulţi.
Înconjurat de simpatia unor intelectuali cunoscuţi, în primii săi ani la Cotroceni, Traian Băsescu a lăsat impresia că se transformă ireversibil, din fostul primar care-şi dăduse singur o casă în centrul Bucureştiului, în liderul complex care ştie să se lupte cu mafia transpartinică, să-i demaşte pe securiştii regimului comunist, dar şi să construiască pe scheletele unui partid mic afiliat la Internaţionala Socialistă, la fel ca PSD, o formaţiune mare care să joace împotriva vechilor aliaţi ai comuniştilor europeni, de partea Partidului Popular European.
La final de mandat, preşedintele vrea să redevină omul unidimensional, al propriului interes, la fel ca cei mai mulţi politicieni autohtoni care tind să se căpătuiască atunci când sunt la putere, de frică să nu piardă ocaziile cele mai favorabile. De ce n-a aşteptat Traian Băsescu să plece din funcţie înainte de a cumpăra 300 de hectare de teren agricol? De ce nu a negociat cu o bancă privată creditul de 1 milion de euro, luat pe numele fiicei sale? De ce, după ce a obţinut de la CEC banii care îl vor transforma într-un mare fermier, a încercat să-i conserve poziţia chiar şefului băncii de unde a luat creditul? S-a gândit, oare, că face trafic de influenţă atunci când l-a sunat pe ministrul Finanţelor pentru a pune o vorbă bună pentru preşedintele CEC?
Dacă toate aceste întrebări – care ţin, poate, mai puţin de legalitate, dar care pun sub semnul întrebării moralitatea – sunt inutile pentru un lider crescut în cultura politicii dâmboviţene, tacticianul Traian Băsescu ar fi putut cel puţin să prevadă scandalul uriaş pe care îl fac acum adversarii lui şi anchetele în care va fi terfelit. Dar preşedintele îşi pierde tot mai mult intuiţia, una dintre marile sale calităţi politice, care l-a ajutat să joace roluri onorabile şi interesante nu doar în interior, ci şi în exterior. Calculele şi mişcările pe care le face în ultima perioadă ne arată un Băsescu la fel de sigur pe sine, cum era până acum, dar anesteziat şi incapabil să se raporteze la realitate.
Preşedintele crede că în politică totul este permis, urmând sfaturile lui Machiavelli aşa cum le-au înţeles unii dintre consilierii săi, dar chiar şi cel mai cinic teoretician al politicii spune că un lider „nu trebuie să aibă toate însuşirile“, dar „trebuie neapărat să pară că le are“.
Traian Băsescu uită acum să joace rolul solidarităţii cu cei mulţi, care abia răzbesc prin criză, şi se laudă cu cele 300 de hectare cumpărate pentru a se face fermier. Poate fi un semnal pentru cei care au bani, dar în acelaşi timp este şi o sfidare pentru ceilalţi. De aceea lipsa lui de modestie s-ar putea să aibă costuri multiple, fiindcă, aşa cum constata pe propria-i piele cardinalul Richelieu (prim-ministru al Franţei, 1624-1642), „îngâmfarea este unul dintre marile vicii pe care le poate avea cineva în exerciţiul funcţiilor publice, iar dacă umilinţa nu îi este necesară celui menit să conducă statul, de modestie are în schimb nevoie, fiindcă fără modestie marile spirite îşi iubesc atât de mult propriile opinii încât le condamnă pe toate celelalte, deşi sunt mai bune, iar orgoliul constituţiei lor naturale, îmbinat cu autoritatea de care dispun, îi face să devină absolut insuportabili“ (Testament politic, I, VIII, 2).
(I)moralitatea preşedintelui poate fi măsurată nu doar prin felul în care şi-a cumpărat pământ, dar şi prin felul în care şi-a implicat propria fiică într-un scandal de proporţii. (I)moralitatea lui se poate măsura, însă, şi în dezbinarea formaţiunilor „de dreapta“, în lupta îndreptată nu doar spre PSD, ci poate chiar mai mult împotriva PDL, cu scopul aproape declarat de a o aduce pe favorita sa, Elena Udrea, în fruntea democrat-liberalilor. (I)moralitatea lui Traian Băsescu ar putea avea legătură şi cu reabilitarea lui Crin Antonescu, pe care ar vrea să-l înveţe cum să câştige prezidenţialele, sau chiar cu acceptarea declaraţiei consilierului său politic, Sebastian Lăzăroiu, de a aspira spre modelul Putin printr-un eventual mandat de premier, ca şi cum democraţia nu înseamnă, printre altele, „alternarea la putere“. (...)
ps:
am eliminat ultimele doua propozitzii ale sabinei fati, pentru ca eu nu vreau ca d-l basescu sa se reabiliteze, din nou - a cita oara? - ca mi s'a cam aplecat!
ps doi:
antipatica doamna AMP, are iarasi dreptate:
20 Noiembrie 2013
Povestea mult discutată a creditului luat de Ioana Băsescu pentru a-i cumpăra tatălui ei teren agricol e cunoscută de toată lumea. Mai puţin clar este ce nu e în regulă cu această afacere şi dacă Parlamentul este îndreptăţit sau nu să pornească o anchetă. Răspund separat la cele două.
1. E imoral să profiţi de pe urma accesului la informaţie privilegiată pe care ţi-l dă funcţia publică, şi acest gen de informaţie a fost la baza acestui caz, consilierul pe agricultură Adrian Rădulescu fiind cel care a recomandat afacerea. Dl. Rădulescu nu este plătit de contribuabili pentru a folosi informaţia obţinută prin munca sa publică în folos privat.
2. E imoral să îţi foloseşti relaţiile publice pentru a asigura unui obscur notariat periferic mari tranzacţii aducătoare de venituri. Nici un om de afaceri nu are de ce să se abată din drum pe la notariatul drei Băsscu decît în speranţa că aducînd profit acesteia îşi crează o relaţie privilegiată cu tatăl ei. Investigate separat, aceste tranzacţii pot deschide alte probleme, dat fiind că temeiul lor este intenţia de a face un favor preşedintelui cu aşteptarea rezonabilă a unui gest de reciprocitate. Acesta e mecanismul corupţiei şi nu altul.
3. E imoral şi incorect ca şef al statului să soliciţi un credit de la singura bancă aflată încă sub controlul statului şi să intervii folosindu-ţi funcţia în procesul de demitere/numire a conducerii băncii cu care faci afaceri.
4. E incorect să soliciţi şi să obţii un credit la stat în regim de favoare, care se abate de la regulile care s-ar fi aplicat unor persoane private, şi cu toate acestea asta s-a întînplat în materia acestui credit CEC.
Publicarea creditului nu rezolvă în nici un fel aceste probleme, care arată o gravă discrepanţă între ce predică şi ce practică Traian Băsescu în materie de corectitudine publică. Ar trebui publicată şi lista clienţilor notariatului, dar simpla alegere a acestei profesii privilegiate arată intenţia de stabilire a unei rente de care să profite dra Băsescu şi pe viitor chiar tatăl ei. Nu e o întîmplare că fiii, soţiile sau oamenii politici direct au aşa o mare preferinţă pentru profesiunea de notar, pentru că e cheia spre traficul de influenţă legalizat. Ştiu un om politic din România care şi-a făcut toate fostele neveste notar, ca să le lase prospere şi în bună rînduială şi să nu-şi mai bată capul cu pensia alimentară. Multe notariate muncesc din greu şi colectează onorarii minore, dar prin toate cele politice marile contracte trec să lase comisionul cuvenit, de la fiul lui Tărăcilă la fiica lui Băsescu. Aşa funcţionează ţara.
Argumentele contra deschiderii unei anchete în această nouă situaţie, ca şi la casa din Mihăileanu, în care şeful statului a profitat de pe urma poziţiei lui publice cu mare tupeu sînt următoarele: nu e nimic ilegal în această situaţie, poate doar imoral; Năstase şi Voiculescu au făcut mult mai rău; e o afacere privată în care publicul nu are de ce interveni.
Toate aceste argumente sînt penibile. Băsescu nu are de ce să aibă statut special, fiind principalul profitor politic al efortului nostru pentru stat de drept (acest efort l-a patronat pe alocuri, dar e greşit să fie perceput el ca lider şi Macovei sau Morar ca agenţii lui; să nu uităm că a fost furios că Morar se manifestă ca un om cu voinţă proprie şi nu o creatură, aşa de furios că a vrut să-i revoce numirea la Curtea Constituţională şi nu a făcut-o că nu a mai putut). Încălcarea separaţiei public-privat prin utilizarea unei bănci de stat şi a unui consilier prezidenţial e evidentă şi incorectă, şi dacă măcar asta e spus e un pas spre clarificarea a ce înseamnă corupţie, şi anume folosirea autorităţii publice în folos privat. Ce au făcut Năstase sau Voiculescu e irelevant, fiecare răspunde separat, mai ales cineva care ţine discursuri despre cît de imorali sînt alţii şi pozează în campionul statului de drept. Năstase a fost la puşcărie pentru ce a făcut (a pus nişte firme să cotizeze pentru partid, ceea ce face toată lumea, inclusiv prin comisioanele la notariate: poate şi el oricînd ţine teoria că de ce doar el a trebuit să plătească), Voiculescu e scufundat în anchete la DNA, unele care nu ar fi existat dacă nu era în poziţia politică de adversar al lui Băsescu (ce alt om de afaceri din România, ca şeful RCS a mai fost îndemnat să depună la DNA o plîngere pentru şantaj într-un litigiu implicînd două părţi private: nici măcar în Anglia, campioana redefinirii corupţiei ca să includă şi relaţia privat-privat nu auzi de aşa ceva, asta era evident treaba procuraturii, nu a DNA). Nimic comparabil nu s-a propus pentru Traian Băsescu, doar o anchetă parlamentară.
Din păcate, la cum au fost la noi relaţiile Parlament-preşedinte comisia parlamentară nu se va bucura de mare credibilitate, deşi o comisie de acest gen este vehiculul tradiţional istoric prin care cercetezi la înalt nivel, de la Congresul american la Parlamentul britanic, care a curăţat politica şi frauda electorală prin 150 de ani de comisii parlamentare. Noi vorbim însă de un Parlament care votează regulat, sau prea des ca să îşi protejeze membrii de justiţie, mai exact să îi plaseze deasupra legii, cum a fost cu cazul Vosganian cel mai recent. Senatorul Voicu, şeful unei reţele de trafic de influenţă care manipula sentinţe în Înalta Curte a votat a doua suspendare a lui Traian Băsescu cu mîna sus, discreditînd grav instituţia şi partidul din care provine. De ce ar crede un cetăţean că parlamentarii sînt brusc cuprinşi de apetitul pentru justiţie de data asta şi numai în ce-l priveşte pe şeful statului? Sfătuiesc pe şefii USL dacă vor continua pe calea asta cu ancheta să adune mai întîi majoritatea să rezolve cu parlamentarii care se ascund de lege prin tufişurile Senatului. După ce elimini infractorii din rîndurile proprii sau, acolo unde cazul e încă în curs, măcar laşi justiţia să decidă în cursul ei normal, ca pentru orice cetăţean, ai de ce să te ocupi şi de alţii. Compoziţia comisiei e iarăşi o discuţie, la cea cu Roşia Montană au curs perlele şi antepronunţările, unele ridicole (mai multă cianură în migdale decît la minerit), discreditînd iarăşi Parlamentul. Profit de această ocazie pentru a mulţumi preşedintelui acestei comisii, dl. Vâlcov (nu-l cunosc), pentru trimiterea la Parchet a raportului integral, mimim gest de justiţie într-un caz de coruţie în care singurii anchetaţi pînă azi sînt protestarii (în aplauzele presei corupte). Am declinat să particip la lucrări, nefiind expert pe tema menţionată, dar apreciez faptul că Parchetului i se dă în sfîrşit undă verde să cerceteze şirul istoric de ilegalităţi din această chestiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu