doi oameni "rai la suflet" din romunia, inca, libera

un "malai mare" de oenge, care n'are de lucru si se ia d'armata popo'ului, pe linga multe alte lucruri:
Anticorupţia e inumană
de CRISTIAN GHINEA 
RL 2 Februarie 2011

Cam asta deduci din corul bocitoarelor formate din politicieni, avocaţi şi moderatori TV. Un om păţeşte ceva la tribunal, leşin, atac de cord sau atac cerebral, nu e deloc limpede pentru că avem declaraţii contradictorii de la medici. Îmi pare rău pentru sănătatea sa şi îi urez cele bune, dar păţania nu schimbă faptul că avem un verdict judecătoresc de reţinere. Sau care ar fi concluzia atâtor dezbateri lacrimogene şi breaking news emoţionante? Nu îi mai arestăm pe cei care au probleme cu inima? Sau poate concluzia corectă a fost trasă de apoliticul şef al Curţii de Conturi, onorabilul domn Nicolae Văcăroiu, care în seara incidentului s-a prezentat la spital şi a declarat în direct la televiziuni că oamenii nevinovaţi sunt şocaţi de arestare, deci e clar că preşedintele Consiliului Judeţean Argeş e nevinovat. Păi, nu? Nu spune Victor Ponta că Daniel Morar e pătat de sânge în acest caz? E clar deci, trebuie să ne comportăm uman, corupţii sensibili nu trebuie judecaţi.

Am de mai mulţi ani senzaţia că noi, aştia care ne agităm cu anticorupţia - oricum puţini, câţiva jurnalişti, procurori şi chiar mai puţini politicieni -, suntem trataţi ca nişte cyborgi fără inimă care deranjează buna umanitate a poporului român. Să nu fim prea răi, prea haini, mai ia omul câte o şpagă, un contract, nu aşa facem toţi? Doar nu o să ne tratăm acum cu procurorii, nu? Că doar oameni, suntem, nu? Cam asta e placa.

Nu zicea Rodica Stănoiu despre Monica Macovei că e un om fără inimă? Sigur că zicea. Adrian Năstase protesta la televizor că sechestrul procurorilor pe blocul construit prin şpagă îl deranjează de la lecţii pe băiatul ăl mic. Ce procurori haini putem să avem! Iar Ridzi a scăpat de urmărire prin votul colegilor din PDL, emoţionaţi pentru că avut o naştere grea şi are probleme de sănătate. Cum să lăsăm procurorii să se atingă de o mamă bolnavă? Oameni suntem, nu?

Deplasat de urgenţă la Argeş pentru contraofensiva de partid, Viorel Hrebenciuc zice: „Adică, acum îl acuză de fondurile PHARE. Ce dacă a mai încălcat un articol de lege? Nu a dus acasă, ci a făcut pentru oamenii din judeţ". Deci nici măcar nu mai pretindem că X-ulescu e nevinovat. Nu, umanitatea noastră profundă şi românească ne spune că oamenii nu ar trebui acuzaţi pentru corupţie pentru că pot leşina sau face atac de cord şi oricum fură din banii europenilor şi îi fură pentru oamenii din judeţ, deci de fapt nu sunt corupţi, ci un fel de haiduci moderni care iau de la europenii bogaţi pentru a da argeşenilor săraci. Şi ne trezim noi, ăştia care umblăm cu anticorupţia în gură, vorba lui Năstase, să stricăm buna orânduire şi umanitatea de partid şi de stat.

Pe mine mă întreabă colegii de prin ONG-uri ce am eu de îl critic pe Victor Alistar, un băiat aşa drăguţ şi bun vorbitor. Adevărul e că nu am nimic cu el, dar mi se pare ridicol ca tocmai societatea civilă să fie reprezentată în CSM de un om care pe când lucra la primărie şi-a dat casă de acolo sărind peste rând, când lucra la stat apăra public politizarea administraţiei şi când lucra la ONG falsifica semnături. Agenţia Naţională de Integritate l-a declarat incompatibil pentru că a fost simultan şef de ONG şi funcţionar public, motiv pentru care alegerea sa în CSM a fost invalidată. Motiv pentru care Alistar spune că i se încalcă dreptul de a fi ales. Dar exact în asta constă pedeapsa pentru incompatibilitate: stai o vreme pe bară. Şi oricum nu există dreptul omului de a fi membru în CSM. Dar Alistar e şi el om, cu toate relele umanităţii subînţelese pe la noi, deci nu e de mirare că oamenii din Senat l-au preferat în defavoarea altora mai morali şi cu educaţie mai solidă, propuşi de alte ONG-uri (printre care şi cel pe care îl conduc) atunci când s-au votat reprezentanţii societăţii civile în CSM.

După ce am scris săptămâna trecută despre pensiile vecinilor, militari cu pensii mari, s-au prezentat la mama la gard, convinşi că am ceva personal cu ei. Chiar nu am, chiar îmi sunt simpatici pentru că foştii militari ţin hoţii la distanţă şi sper că nu am stricat buna vecinătate (e drept că m-am bazat greşit pe bîrfele altor vecini privind pensia unui fost ofiţer SPP, omul are pensie mai mică decât am scris, motiv pentru care îmi cer scuze). Problema mea nu e cu militarii ca oameni, ci cu un sistem de pensii ilegitim care recompensează disproporţionat militarii faţă de alte categorii sociale şi nu putem funcţiona ca societate normală cu nedreptăţi structurale de acest gen. Din acest motiv am criticat la vremea lor şi pensiile magistraţilor şi ale diplomaţilor, şi privilegiile academicienilor, şi chiar şi măririle nesustenabile ale tuturor pensiilor, care ne-au dus în deficitul bugetului de pensii de acum. La fiecare dintre aceste articole câte una dintre categorii - magistraţi, militari, academicieni, pensionari pur şi simplu - a luat-o personal şi m-a făcut ba vândut, ba idiot, ba inuman.

Ideea de reguli pur şi simplu, care să se aplice pentru toţi, ne e străină. La Iaşi, tocmai a fost arestată o judecătoare care a luat 2.500 de lei de la o avocată care aştepta ca judecătoarea să semneze motivarea unei decizii. Judecătoarea nu neagă că a luat bani de la cineva care aştepta ceva de la ea, dar spune că era doar un împrumut. Din nou, procurorii sunt haini, inumani: ce mare scofală, era un împrumut! Că un ditamai judecătorul nu ar trebui să ceară bani, nici cu împrumut (deşi e ridicol să crezi că mai dădea banii înapoi), de la una dintre părţile unui proces nu pare a-i trece prin cap împricinatei. Că doar oameni suntem!

Iar din emisiunile TV nu prea poţi să pricepi care e pricina cazului, adică de ce este acuzat omul respectiv. Şeful PSD de la Argeş pare că nu poate fi corupt pur şi simplu pentru că a) e un om bun, familist, iubit de alegători; b) e un bun coleg de partid sau c) e bun prieten cu Nicolae Văcăroiu. Plus că, evident, nu poate fi vinovat pentru că în judeţul său a avut loc recent un miting la Mioveni legat de schimbarea Codului Muncii. Aş vrea să aud şi ceva amănunte legate de acuzaţii, dar despre astea ştim doar că sunt legate de ceva petrecut în 2006 şi ţin de fondurile PHARE (pe care oricum poţi să le furi dacă aduci ceva şi în judeţ, lecţie de la domnul Hrebenciuc). Faptele pentru care e acuzat par a fi amănunte nesemnificative, importantă e calitatea sa de om, de prieten şi de coleg. Iar un om, un prieten şi un coleg nu poate fi corupt, asta e clar. Numai noi, anticorupţii, ne-am putea gândi la aşa ceva. Pentru că suntem răi la suflet, d-aia!

************************************* 
iar doamna AMP are una din zilele in care nu'i mai admira 'nteligentza lu' geoana si cultura lu' nastasa, or vicevercea:
Cum se scufundă opoziţia
de ALINA MUNGIU-PIPPIDI
RL 3 Februarie 2011 
"Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară."

De câteva săptămâni încoace, marşul triumfal al opoziţiei spre guvernare s-a oprit. Nu din cauză că Guvernul a căpătat peste noapte capacitatea să se consulte cu lumea vizavi de planurile sale, nici că Băsescu a priceput finalmente că s-ar putea să nu existe o suprapunere chiar perfectă între aspiraţiile Elenei Udrea şi binele ţării, ci din cauză că şefii opoziţiei s-au angajat pe o pantă care îi duce îna-poi de unde vin. Opoziţia noastră socialistă, europeană, căreia Dumnezeu îi dăduse ca mană cerească un guvern cu un discurs despre virtuţile tăierii spitalelor şi adăugării la bugetul jandarmilor, s-a plasat treptat, dar aproape ireversibil, pe terenul statului de drept, acela unde e cea mai slabă, şi pe care a pierdut regulat alegeri. Şi a ridicat nu orice steag, ci exact acela pe care a pierdut în alegerile din 2004 şi 2008, ca şi la referendumul din 2007, steagul utilizării legii în mod discriminativ de către Traian Băsescu contra opoziţiei politice.

Povestea nu a început cu arestarea tov. Niculescu, deşi pe asta se face vâlva cea mai mare, ci cu târgul făcut între PSD şi acei membri din CSM cărora le expira mandatul şi au călcat legea candidând a doua oară. Aşa cum instanţele au posibilitatea de a cenzura legile, şi Parlamentul are posibilitatea constituţională de a controla Justiţia, prin aprobarea pe care Senatul trebuie să o dea pentru validarea membrilor CSM. Dacă Senatul ar fi transmis semnalul clar şi neechivoc că nu va tolera sfidarea legii şi că în CSM trebuie să candideze numai oamenii care au dreptul, Lupaşcu şi compania nu s-ar mai fi prezentat la vot. Dar ei au avut, dimpotrivă, asigurări că o să le meargă (şi spre ruşinea impotentei coaliţii de guvernare, chiar le-a mers, au trecut şi doar Curtea Constituţională i-a oprit). De ce a făcut PSD asta? Pentru că le-a fost frică de alegeri libere în sânul magistraţilor. Aceştia nu sunt chiar aşa conservatori cum ne sunt prezentaţi, sau toate judecătoriile din ţară nu l-ar fi ales pe Cristi Danileţ, un băiat care acum câţiva ani umbla cu coadă de cal şi scria un blog nonconformist despre justiţie (şi care merită adăugat la lista de lideri adevăraţi!). PSD putea uşor însă, după părerea mea, găsi alţi candidaţi care să-i convină, poate cu şanse mai mici, dar cât de cât acoperiţi, nu chiar capii pe faţă ai mafiei din justiţie. Nu a făcut-o însă, preferând să adopte tactica Stănoiu, solidarizarea pe faţă cu magistratura comunistă reconvertită în capitalistă, aripa cea mai veche şi mai rea. De ce? Păi, pentru că la Curtea Supremă, secţia penal, aceştia controlează încă situaţia, şi acolo se îndreaptă dosarele de mare corupţie. Cu alte cuvinte, o eroare strategică şi un sacrificiu de imagine pentru profitul câtorva inculpaţi penal - e drept, unii şefi ai opoziţiei.

Arestarea lui Nicolescu a dus la valul doi de erori, mult mai catastrofale. Până şi foştii membri ai staff-ului PSD plasaţi prin televiziunile private încercau zilele astea să ascundă ameninţările la adresa magistraţilor, în primul rând la Ioana Mihaela Neacşa - cinste ei că şi-a făcut datoria, normal, cum şi-o fac sute de magistraţi fără să-i remarce nimeni, dar a tuturor celor care s-au ocupat şi se vor ocupa de PSD. Deja declaraţiile astea au apărut în presa străină şi or să mai apară şi fiecare citare independentă valorează o mie de scrisori penibile scrise la foruri europene de cei direct interesaţi (şi PNL, şi PSD excelează în asemenea literatură de coş de gunoi). M-aş fi aşteptat de la alde Titus Corlăţean sau Adina Vălean să se fi prins până acum că astea sunt erori, dar ori nu s-au prins, ori nu se uită nimeni la ei. Avem un cor ipocrit de regrete că suntem amânaţi la Schengen, dar facem ce putem să dăm semnale catastrofale în exterior. Degeaba critică opoziţia pe cei de la putere, nici ei nu sunt mai breji.

Şi cum, să-l lăsăm pe Băsescu să ne aresteze fără să zicem nimic? Întrebarea este cine mai crede că Băsescu vă arestează pe voi, măi băieţi? Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară. Aproape nimeni nu şi-l mai aminteşte pe procurorul Burduşan, şeful Serviciului de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate din Parchetul General sub Emil Constantinescu, dat afară şi din Parchet, nu doar din funcţie, la întoarcerea PSD la putere, în tăcerea asurzitoare a colegilor lui solidari, pentru că îndrăznise să ancheteze Bancorex. Când au fost luaţi cu cătuşe şi şefi PDL, când grupul PDL s-a compromis public apărând-o pe Ridzi tocmai că sunt siguri că DNA nu o va proteja, cine să creadă în mitul persecuţiei voastre de către justiţie? Am lansat o provocare la Realitatea, o menţin: cine are indicii că există în continuare în România oameni deasupra legii (alţii decât cei pe faţă ocrotiţi de Parlament), că alde Blaga, Udrea, familia Băsescu au fost reclamaţi la Parchet, care a îngropat chestiunea, să ne aducă nouă la romaniacurata.ro documentele şi promit că facem noi vâlvă internă şi externă cu altă credibilitate. Dar câtă vreme ştiu ce spaţiu de desfacere enorm la televiziuni au opozanţii acestor persoane, parcă mă tem că nu o să apară nici un fel de dosare sau probe mai de Doamne-ajută. Oricum, eu nu mă antepronunţ şi vă aştept. Dar, dacă nu veniţi, mai uşor cu persecuţia pe scări, că vă faceţi de râs pe voi, iar pe noi ne plictisiţi. Cine are mult spaţiu la TV nu e musai să şi convingă lumea cu el, credeam că v-a ajuns să câştigaţi alegeri la TV şi aspiraţi şi la vreo victorie în viaţa reală.
Am zis doar de PSD, dar e de ajuns să îl auzi pe dl liberal Voicu luând partea deputatului PDL Păsat, un băiat care reiese din rechizitoriul DNA drept şef de crimă organizată, ce corupţie sau alte fleacuri, contra lui Traian Băsescu. Ei da, mafioţi din toate partidele, uniţi-vă! Dl Voicu are degeaba aerul unui băiat civilizat, vezi frica pe el. De ce îi e frică, când justiţia, vorba aia, nu a condamnat mai pe nimeni pentru corupţie până acum fără mari verificări şi ezitări (şi de asta majoritatea încă aşteaptă pronunţări definitive)? Răspuns: ştie el, chiar dacă noi nu ştim.

O să iasă populaţia în stradă în urma propagandei comice de la televiziuni cu insurecţii anti-FMI ca să vă apere pe voi de justiţie? Watch my lips: n-o să iasă. Cine ştie, dacă vă ducea capul să nu arătaţi încă o dată că miza e asta, poate ieşea. Aşa, cu poziţiile voastre anti-Justiţie, cu alianţa voastră perfect inutilă la acest moment, cu suspendarea lui Băsescu drept unică strategie dinainte perdantă, că n-o să aveţi cvorum nici presupunând că o să aveţi altceva, cu greutatea pusă pe un contracandidat la preşedinţie, când ce urmează sunt alegeri legislative, nu faceţi decât să irosiţi avantajul natural pe care vi l-au dat politicile de austeritate şi aroganţa regimului actual, spre disperarea milioanelor de oameni care aşteaptă de la schimbare un pas spre viitor, nu unul spre trecut.

MONICA !

Prin votul contra ANI, PDL şi-a trădat electoratul

Monica Macovei

Interviu realizat de Andreea Pora


Care este explicaţia că, în pofida declaraţiilor oficiale de susţinere a Legii ANI, majoritatea politicienilor a votat pentru varianta care face din ANI o formă fără fond?

Explicaţia este simplă. Declaraţiile publice ale politicienilor care au susţinut reexaminarea Legii ANI, dar au votat invers, au fost mincinoase, aşa cum a dovedit decizia aceloraşi politicieni, la Senat, prin vot. Avem, în România, corupţie politică şi, prin urmare, măsurile anticorupţie sunt omorâte exact de politicienii care ar trebui să le adopte. Vor să fure şi să continue practicile corupte care i-au îmbogăţit în ultimii 20 ani şi să nu fie pedepsiţi sau expuşi public niciodată. Asta a arătat votul din Senat.

Vinovatul principal a fost György Frunda, sunt însă vinovaţi în aceeaşi măsură şi senatorii PDL care i s-au alăturat la vot, aceasta în pofida amendamentelor semnalate de preşedinte în cererea de reexaminare? A cui este responsabilitatea principală?

D-l Frunda a dus steagul acestei decizii ruşinoase şi are o mare responsabilitate. Reamintesc, în acest context, şi faptul că în 2005, când s-a adoptat în guvern proiectul acestor declaraţii de avere, d-l Markó Béla s-a opus şi chiar a părăsit şedinţa de guvern. Iar în parlament, PSD a votat împotriva acestor declaraţii şi în 2005, nu numai acum. Presupun că nici cei din PD şi PNL nu le-au vrut, dar în 2005 le-a fost teamă de aplicarea clauzei (pe corupţia la nivel înalt), care putea amâna intrarea României în UE. Acum nu mai au această teamă, aşa că şi-au dat mâna pentru a-şi satisface interesul personal de protecţie împotriva interesului public. Averile, veniturile şi cheltuielile din timpul mandatului trebuie să fie publice, mai ales într-o ţară în care avem corupţie politică şi furt din banii publici la tot pasul.

Responsabilitatea este transpartinică, este a clasei politice. Pentru că m-aţi întrebat explicit de senatorii PDL, care s-au alăturat acestui vot, voi spune clar că sunt la fel de vinovaţi ca şi cei din celelalte partide. Iar conducerea partidului este şi ea vinovată. Constat că singurul partid care a avut un mesaj public anticorupţie nu se mai deosebeşte cu nimic, atunci când ia decizii (cum a fost acest vot din Senat), de restul clasei politice. Am citit în presă că şedinţa de guvern a fost întreruptă, pentru ca senatorii PDL, care sunt şi membri ai guvernului, să meargă să voteze cererea de reexaminare a preşedintelui pe această lege. Mă întreb acum de ce? Ca să fie siguri că este omorâtă? Ca să fie siguri că scapă de controlul averilor şi al conflictelor de interese? Ca să fie siguri că electoratul nu mai poate vedea ce sume de bani, imobile, obiecte de artă, bijuterii, maşini, acţiuni au dobândit? Mă întreb şi dacă a fost o decizie în BPN pentru acest vot. Desigur, aceleaşi întrebări se ridică şi cu privire la PSD, PNL, UDMR, dar, cum am mai spus, de mult nu mai am aşteptări de la aceste partide.

Dar faţă de PDL ce aşteptări mai aveţi?

Pentru că sunt în PDL, vreau ca acest partid să se cureţe. Şi voi continua să fac tot ce depinde de mine (aşa cum am făcut şi prin propunerile pentru modificarea statutului partidului) şi să cer asta public. Nu îmi pasă de „consecinţe de partid“. La alegerile europarlamentare, eu am făcut o campanie axată pe anticorupţie şi împotriva furtului din banii publici (fie ele fonduri naţionale sau europene), iar conducerea partidului era lângă mine, pe diverse scene, şi nu am auzit că ar avea obiecţii. Eu nu sunt şi nu voi fi solidară cu cei care trădează electoratul şi pe membrii de partid care au crezut şi cred în anticorupţie, transparenţă, stat de drept şi responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă a da socoteală pentru deciziile politice proaste, pentru averea făcută în timpul mandatului şi mai înseamnă că trebuie să te duci la închisoare când încalci legea şi când furi din banii publici, indiferent din ce partid eşti, la guvernare ori în opoziţie. Îmi amintesc că şi d-l Tăriceanu îmi reproşa că nu sunt solidară cu anumite decizii ale guvernului pe care le-am considerat ilegale. Şi nu voi fi nici acum.

Poate fi un semnal că Traian Băsescu pierde autoritate în partid?


Este un semnal că cei din conducerea partidului, şi în acest caz e vorba de senatori, nu mai ţin seamă de nimic, atunci când vor să îşi protejeze interesele personale opuse interesului public. Le aduc aminte că sunt la guvernare pentru că Traian Băsescu - care a retrimis această lege în parlament - a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi reamintesc PNL că, în decembrie 2004, tot datorită preşedintelui a ajuns la guvernare. UDMR nu îi reamintesc nimic, pentru că, în opinia mea, actuala conducere se dă cu oricine este la guvernare şi la butonul banilor publici.

Mai este vreo soluţie legislativă de salvare a legii?

Legislativ, mai este o soluţie. Un parlamentar sau ministrul Justiţiei poate să iniţieze un proiect de lege prin care să readucă declaraţiile de avere în sfera publică, în aria de cenzură a electoratului şi a presei şi să restabilească un mecanism de verificare şi sancţionare. Dar asta nu ajunge. Trebuie voinţă politică majoritară în guvern şi parlament, pentru ca o astfel de iniţiativă să fie adoptată. Dar să nu uităm că ministrul Justiţiei a fost, în mare parte, absent din dezbaterea publică (cum este de mult timp), iar proiectul Legii ANI, după decizia Curţii Constituţionale, plecat de la Ministerul Justiţiei, a fost pe gustul politicienilor.
În practică, mai este soluţia ca şefii de partid să dea dispoziţie tuturor membrilor de partid numiţi sau susţinuţi în funcţii publice să îşi publice declaraţiile de avere şi de interese, indiferent de ce prevede legea. Pot să o facă, prin decizia lor.
De altfel, într-o discuţie cu d-l Boc (la întâlnirea de la Snagov), i-am cerut să dea o astfel de dispoziţie pentru cei din PDL. Mi-a spus că o va face. Încă o dată, de data aceasta public, îi spun: domnule prim ministru şi preşedinte al PDL, Emil Boc, vă cer să daţi această dispoziţie şi să îi excludeţi din partid şi din guvern pe cei care nu o respectă, într-un termen de 5 zile. Şi vă mai cer să luaţi măsuri împotriva miniştrilor care nu şi-au actualizat declaraţiile de avere până la 15 iunie 2010. Adică, să propuneţi schimbarea lor. O astfel de decizie clară va aduce credibilitate dvs., partidului şi guvernului. Coaliţii de guvernare care se bazează pe interese private, imorale şi oculte nu pot face ceva bun pentru ţară.

Cum vedeţi reacţia societăţii civile, a opiniei publice faţă de ceea ce s-a întâmplat? În afară de protestul câtorva ONG-uri faţă de Frunda, nu am văzut alte luări de poziţie.


Felicit organizaţiile neguvernamentale şi pe ziariştii care au protestat şi au cerut partidelor să „şi-i ia acasă“ pe aceşti politicieni, pentru că ei nu reprezintă interesul public şi votează pentru acoperirea corupţiei şi a furtului din bani publici. Şi mă alătur lor.
Dar nu sunt alături de acei ziarişti şi de acele organizaţii neguvernamentale care au trecut „uşor“ peste votul din Senat. Dincolo de orice înclinaţii politice, secretizarea declaraţiilor de avere a redus semnificativ puterea jurnalismului de investigaţie şi a făcut mult mai grea misiunea societăţii civile de a controla puterea.

Credeţi că raportul CE va fi mai dur decât de obicei? Ar trebui să fie?


În opinia mea, acest raport trebuie să fie foarte dur şi să sancţioneze încă o dată lipsa voinţei politice majoritare pentru anticorupţie şi nerespectarea promisiunilor făcute la intrarea în UE. Cu orice preţ, ca să oprim minciuna de lobby politic şi să acţionăm în interesul ţării. Îmi amintesc ce mi-a spus de mult un politician olandez: fiecare ţară cu onoarea ei. Hai să avem şi noi onoare.

* * *

Ambiguitatea abţinerii

Nu înţeleg decizia de abţinere la acest vot (toţi senatorii au votat împotrivă, cu excepţia a doi senatori PDL, care s-au abţinut).
Ar fi fost de lăudat dacă cei doi ar fi votat împotrivă. Ce să înţelegem din abţinere? Eu înţeleg numai o atitudine ambiguă, chiar dacă uşor (dar prea uşor) curajoasă, în condiţiile când ceilalţi senatori au votat pentru omorârea legii. Ambiguitatea nu schimbă ţara asta în bine.

TI-România şi anticorupţia

Am văzut cu mare tristeţe cum Transparency International – filiera din România şi-a sărbătorit 10 ani de existenţă, invitându-l pe d-l Frunda să modereze una dintre dezbaterile organizate cu acest prilej. Despre ce vorbim? Pe cine promovăm? TI-România a arătat că, de fapt, nu promovează anticorupţia. Eu sunt membru fondator, dar ideile în care am crezut acum 10 ani au ajuns să fie batjocorite de conducerea executivă.

* * *

MONICA MACOVEI la NASU 26.10.09