în șchimb, constat cu satesfactzie că crește debordant număru' admiratorilor lu' patapie
curu' lu' felics văzut prin lentilă
Se afișează postările cu eticheta cartarescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cartarescu. Afișați toate postările
vineri, 16 august 2013
remarcabila evolutzie de la unu' într-o ureche la unii într-o lentilă, sau vitzavercea
nu știu dacă nea ceașcă o fi apucat, așa într'o ureche cum erea, să'l citească pă căldărescu, precum cultu' actoal diktator...
în șchimb, constat cu satesfactzie că crește debordant număru' admiratorilor lu' patapie
în șchimb, constat cu satesfactzie că crește debordant număru' admiratorilor lu' patapie
luni, 22 octombrie 2012
levantul
duminica seara, in pauza pe care mi'am permis sa mi'o iau de la parcurgerea a doua pasagii din levantu' lu' caldarescu, pe care nici eu, la fel ca si prezidentele basescu sau ca razvan ioan boanchis, nu am reusit sa'l termin inca, m'am refugiat spre revizionarea unui film cu robert de niro (care semana aici frapant cu medelin voicu) si cu inca unu' care imi parea mie ca semana foarte bine cu un florin chilian tinar, ocazie de a petrece o obisnuita duminica seara in sinu' fameglionului, in care steoa berbecrinica facea inc'un blat nesimtzit p'altaru' victoriei finale in fatza popo'ului de stelisti (care o sa se 'ntimple, negresit, in seara de 9 decemvrie 2012), asa ca un mic evazionism protevist nu'mi putea fi in nici un fel daunator, ba dimpotriva.
ce m'a distrat cel mai tare la film, pe linga c'am reusit sa urmaresc, inc'o data, metoda de spart seifuri cu explozibil scufundat in apa, metoda care fusese, intre timp, demontata de mythbusters, a fost faptu' ca mi'a prilejuit sa observ cum se strofoaca marii gangsteri, interpretatzi de acei magnifici actori (era si un marlon brando de vreo 250 de kile p'acolo), la fel ca'n alte filme de aceeasi natura, hollywoodiene sau nu, pentru niste sume pentru care mai totzi aia pe care ii vedem noi la televizoare in fiecare seara (nu in filme), politicieni sau "giurnalisti", nici nu s'ar da jos din pat.
pai, mai are rost sa te chinui sa'l buchisesti pe caldarescu?
mai ales ca d('ald)e niro avem si la noi, la romunia?
pai, mai are rost sa te chinui sa'l buchisesti pe caldarescu?
mai ales ca d('ald)e niro avem si la noi, la romunia?
marți, 16 octombrie 2012
între sexu' oral al lu' patapievich și caloriferu' lu' marga:
mărirea și decăderea rejimului securisto-piratobasesc,
pe fundal de
talanga-balanga natzional-sotzialiszt-liberală
ale naibii coincidentze:
in seara zilii in care era consfintzita hirotonosirea drept Mare Pastor Liberal-Sotzialiszt deplin a Mielului BerBecaliot al Domnului nostru Iisus Hristos, devenit, drept consecintza, Dulau de Paza si Protectzie al Domnilor nostri, Mult Prea Plecatzi de Acassa, Ponta&Antonescu, are loc si operatziunea de rupere apisdicii tacerii autoimpuse, de aproape 4 (patru - lungi) luni (tacere adoptata dupa seria nesfirsita de subcese 'nregistrate in activitatea de budoar de partid si de stat), de catre Fecioara noastra din Plescoi/ca la niminea'i la noi, adica, acea Delicata Fi'ntza care, si Dinsa, ratase, la musteatza, dupa lungi sfortzari (si proteste scincite ale 'telectoalilor poblici nerecunoscatori si ultra-principialisti-pupincuristi) ocazia unica d'a'i pune, asta vara, capastru Democrat Liniutza Liberal Mielului, cu coarne de djavol, jawohl, din pipera.
asta, una la mina.
a doua la mina:
tot aseara, tot labe unu, ceva mai devreme de Duduka, cea (auto) invitata de cristoa, fura prezentzi, la turcesqiu, (aproape) toata dascalimea Dumnealui, Diktatorelui, in par, plingindu'si in pumni(i antenii trei si realitatzii), pe sama cadavrului sotzietatzii moftologice a dumnealor (icr).
patapievich, liicheanu si caldarescu, adica multe zeci la suta din rezerva natzionala de ura care mai ramasese neconsumata dupa ce l'am urit pe basescu si pedeleprele lui, plesu, tisminentzky si mihaies lipsind nemotivat.
a asistat, din tribuna (telephonic), andrei serban, care'i si 'ntrecea, sporind, prin inadecvare la cerintzilii pietzii (cind, pe celelalte "canale", se desfasurau adevarate chilotziade politice umede) atmosphera fleshcaita din studio, acolo unde caldarescu miorlaia lacrimogen ranit in aripa de injer proaspat jumulit de nobel esti, nobel ramii, iar patapie isi numara, fara sa'l asculte nime' (nici macar turcesqiu), steagurile cartzilor traduse si poblicate in essterior pe spezele icr-ului, precum un pristanda dezabuzat.
cit de caraghioji pot deveni 'telectoalii nostri crème de la crème, la contactu' cu realitatea cea cruda si nedreapta, se poate vedea din cea de'a doua coincidentza pe care vreau s'o semnalizez (cu mina stinga intinsa in plan orizontal), adica cea legata de aparitzia, in aceeasi seara, pe blogu' lu' dom' tudoran, a unui post care se dorea unu' in care sa se empatizeze cu situatzia poietului prozaic caldarescu, cel ajuns cu nervii la pamint in urma campagniilor de 'nfierare stalinist-fasciste din ultima vreme, da' care'i iese d-lui tudoran tot o chelfaneala strasnica la adresa 'mpricinatului, in genu' bataitzelor primite, de la parintzi, de catre strengareii care vin acasa deja batutzi de coledgii "de joaca", in care cea mai suava palmutza la funduletz fu aia legata de presupusa replica aruncata'n eter de proaspat ne-nobelizatu' caldaresc, care recunoaste, pismas, ca n'a citit, nici n'a auzit, de chinezoiu' mo yan laureat, la fel cum i se 'ntimpla si altui nobelizat, cu alta ocazie.
pina sa se'ntoarca dom' tudoran din lungu'i conced, ca sa vedem care'i chestia cu trestia cu ultimele ievenimente iepocale la ordinea zilii, cu reorientarea strategico-stratragica a trebilor din interioru', ramas (li)vid, al tzearii, in care musika funambulesk funésta, care ne cam gidila, pruritic, urechile (si alte organe), s'executa acuma la duba, marimba si cimpoi, cine plateste lautarii tocmeste si musika, la noi, iata c'armonika, tezaur natzional-transilvanean, turnata'n in fonta, degeaba'l mai asteapta p'auctorele sa fie promovata, ea armonika kalorika, la new yorkezu' icereic margaiot, ca noi, la lomunia, am ajuns sa'l regretam pa barbu, cu vadim cu tot.
UPDATA TIRZIE:
mi'am adus, ulterior, aminte d'o ventuza simpatetica si lipicioasa aplicata, apasat, p'obraza caldaresciana pe care tot popo'u', in frunte cu mare parte a 'telectoalitatzii creatoare, era invitat sa scuipe ("scuipatzi aici!"), venita din partea unuia de la care te'ai fi asteptat mai putzin, razvan ioan boanchis, un ins care scrie la gazeta tabloida, pe teme mai mult sau mai putzin folbalistice, dar care se crede. in general, indreptatzit sa se pronuntze si pe alea care tzin de cultura, in virtutea lungilor discutzii spir'tuale sau, mai ales, șprițuale, purtate, pe terasele de la mogosoaia sau neptun, cu floarea neinsetatei scriitorimi romune, de la baiesu la fanus neagu, plus, marele beletrist oral boemic, cornel dinu.
e cu atit mai surprinzatoare aceasta pupatura streasnica cu cit cercu' respectiv de pretini era banuit de simpatii mai curind protocronice si natzionalizde, detectabile si'n textu' de fatza, insa, foarte putzin...
Cartarescu. Nobelul lui Cartarescu
2012-10-14 · 21:46:13 | Autor: Razvan Ioan Boanchis
Cartarescu nu-i vedeta bibliotecii mele. Am mai scris ca, pentru multi prostoboi din presa, literatura romana a inceput cu Mircea Cartarescu. Dar mi se pare mizerabil sa-l injuri, asa cum a procedat Antena 3, chiar in ziua in care putea sa ia Premiul Nobel. Motivul? A fost unul dintre bursierii ICR. E adevarat ca panarama culturala Patapievici (stiu exact ce sustin — unul care spune ca nu a citit „Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu pentru ca acesta a scris si „Drum fara pulbere” este o panarama, si inca una dogmatica) si-a servit si clientela, stricand bani pe multi cretini fandositi.
Dar la fel de adevarate sunt alte doua lucruri. 1. Cartarescu merita investitia. 2. Patapievici a facut mai mult pentru cultura romana decat incremenitul Buzura, autorul unor caramizi plicticoase si pline de soparle ametite, pe gustul activistilor ca Iliescu Ion. Lui Cartarescu i-au adus mari deservicii consilierii lui Basescu, atunci cand acestia l-au sfatuit pe rudimentarul presedinte sa declare ca s-a delectat cu „Levantul”. Nu cred ca sunt 100 de romani care au inghitit cap-coada „Levantul”. Asa cum Cartarescu recunoaste ca n-a parcurs tot Musil sau Proust, marturisesc si eu ca am sarit ca la sotron prin „Levantul”. Basescu, in schimb, sunt convins ca n-a citit 7 randuri si n-a priceput vreun picior, ce picior, vreo unghie, vreo batatura de vers din „Levantul”. Domnul presedinte e un mesean de gluma groasa. „Levantul” e pentru calofili si ludici. Cartarescu te plimba prin poezia romana veche si o parodiaza cu „schepsis” — na, ca am folosit si un cuvant pe intelesul lui Basescu si al dusmanilor sai din presa. Si cand te gandesti de ce a fost murdarit Cartarescu! Pentru ca Basescu si guvernele lui nu i-au dat (destule) contracte securistului Voiculescu.
Pana la urma, Antena 3 a reusit si ceva bun. Revoltat din cauza injuraturilor, m-am dus si am cumparat „Ochiul caprui al dragostei noastre”. De la „Frumoasele straine”, nu mai citisem nimic de Cartarescu. A legat cateva articole si povestiri si i-a iesit o carte autobiografica zguduitoare. In capitolul care poarta numele volumului, despre tragedia fratelui sau geaman, mort la 5 ani si jumatate, hartia se transforma intr-o pata de sange care zvacneste si urla. O asemenea nenorocire l-a lovit si pe Petru Popescu. A descris-o in „Intoarcerea” si in „Supleantul”. In „Ochiul caprui al dragostei noastre”, coplesitoare sunt si „Ada-Kaleh” — visul scufundat, Atlantida Romaniei, tineretea disparuta — si prima intalnire cu marea a lui Cartarescu. Aici am fost putin invidios. Si sunt deplasat marturisind de ce. De cand m-am insurat cu o constanteanca, drumurile mele si perioadele de timp petrecute in Dobrogea s-au inmultit. M-am apropiat nepermis, rusinos de mult de mare si nu mai pot sa scriu, ca la 25-30 de ani, despre efuziunile ei metalurgice, despre fagurii ei verzui.
Pentru mine, Cartarescu a luat Premiul Nobel.
ROMUNIE, TE IUBESCCCCC!!!!!!!!!!!!!!!!
in seara zilii in care era consfintzita hirotonosirea drept Mare Pastor Liberal-Sotzialiszt deplin a Mielului BerBecaliot al Domnului nostru Iisus Hristos, devenit, drept consecintza, Dulau de Paza si Protectzie al Domnilor nostri, Mult Prea Plecatzi de Acassa, Ponta&Antonescu, are loc si operatziunea de rupere a
asta, una la mina.
a doua la mina:
tot aseara, tot labe unu, ceva mai devreme de Duduka, cea (auto) invitata de cristoa, fura prezentzi, la turcesqiu, (aproape) toata dascalimea Dumnealui, Diktatorelui, in par, plingindu'si in pumni(i antenii trei si realitatzii), pe sama cadavrului sotzietatzii moftologice a dumnealor (icr).
patapievich, liicheanu si caldarescu, adica multe zeci la suta din rezerva natzionala de ura care mai ramasese neconsumata dupa ce l'am urit pe basescu si pedeleprele lui, plesu, tisminentzky si mihaies lipsind nemotivat.
a asistat, din tribuna (telephonic), andrei serban, care'i si 'ntrecea, sporind, prin inadecvare la cerintzilii pietzii (cind, pe celelalte "canale", se desfasurau adevarate chilotziade politice umede) atmosphera fleshcaita din studio, acolo unde caldarescu miorlaia lacrimogen ranit in aripa de injer proaspat jumulit de nobel esti, nobel ramii, iar patapie isi numara, fara sa'l asculte nime' (nici macar turcesqiu), steagurile cartzilor traduse si poblicate in essterior pe spezele icr-ului, precum un pristanda dezabuzat.
cit de caraghioji pot deveni 'telectoalii nostri crème de la crème, la contactu' cu realitatea cea cruda si nedreapta, se poate vedea din cea de'a doua coincidentza pe care vreau s'o semnalizez (cu mina stinga intinsa in plan orizontal), adica cea legata de aparitzia, in aceeasi seara, pe blogu' lu' dom' tudoran, a unui post care se dorea unu' in care sa se empatizeze cu situatzia poietului prozaic caldarescu, cel ajuns cu nervii la pamint in urma campagniilor de 'nfierare stalinist-fasciste din ultima vreme, da' care'i iese d-lui tudoran tot o chelfaneala strasnica la adresa 'mpricinatului, in genu' bataitzelor primite, de la parintzi, de catre strengareii care vin acasa deja batutzi de coledgii "de joaca", in care cea mai suava palmutza la funduletz fu aia legata de presupusa replica aruncata'n eter de proaspat ne-nobelizatu' caldaresc, care recunoaste, pismas, ca n'a citit, nici n'a auzit, de chinezoiu' mo yan laureat, la fel cum i se 'ntimpla si altui nobelizat, cu alta ocazie.
pina sa se'ntoarca dom' tudoran din lungu'i conced, ca sa vedem care'i chestia cu trestia cu ultimele ievenimente iepocale la ordinea zilii, cu reorientarea strategico-stratragica a trebilor din interioru', ramas (li)vid, al tzearii, in care musika funambulesk funésta, care ne cam gidila, pruritic, urechile (si alte organe), s'executa acuma la duba, marimba si cimpoi, cine plateste lautarii tocmeste si musika, la noi, iata c'armonika, tezaur natzional-transilvanean, turnata'n in fonta, degeaba'l mai asteapta p'auctorele sa fie promovata, ea armonika kalorika, la new yorkezu' icereic margaiot, ca noi, la lomunia, am ajuns sa'l regretam pa barbu, cu vadim cu tot.
amaritzii veseli, dup'o lunga perioada de huzur,
huzur gata sa le iasa, sau sa le fie scos, pe nas
UPDATA TIRZIE:
mi'am adus, ulterior, aminte d'o ventuza simpatetica si lipicioasa aplicata, apasat, p'obraza caldaresciana pe care tot popo'u', in frunte cu mare parte a 'telectoalitatzii creatoare, era invitat sa scuipe ("scuipatzi aici!"), venita din partea unuia de la care te'ai fi asteptat mai putzin, razvan ioan boanchis, un ins care scrie la gazeta tabloida, pe teme mai mult sau mai putzin folbalistice, dar care se crede. in general, indreptatzit sa se pronuntze si pe alea care tzin de cultura, in virtutea lungilor discutzii spir'tuale sau, mai ales, șprițuale, purtate, pe terasele de la mogosoaia sau neptun, cu floarea neinsetatei scriitorimi romune, de la baiesu la fanus neagu, plus, marele beletrist oral boemic, cornel dinu.
e cu atit mai surprinzatoare aceasta pupatura streasnica cu cit cercu' respectiv de pretini era banuit de simpatii mai curind protocronice si natzionalizde, detectabile si'n textu' de fatza, insa, foarte putzin...
Cartarescu. Nobelul lui Cartarescu
2012-10-14 · 21:46:13 | Autor: Razvan Ioan Boanchis
Cartarescu nu-i vedeta bibliotecii mele. Am mai scris ca, pentru multi prostoboi din presa, literatura romana a inceput cu Mircea Cartarescu. Dar mi se pare mizerabil sa-l injuri, asa cum a procedat Antena 3, chiar in ziua in care putea sa ia Premiul Nobel. Motivul? A fost unul dintre bursierii ICR. E adevarat ca panarama culturala Patapievici (stiu exact ce sustin — unul care spune ca nu a citit „Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu pentru ca acesta a scris si „Drum fara pulbere” este o panarama, si inca una dogmatica) si-a servit si clientela, stricand bani pe multi cretini fandositi.
Dar la fel de adevarate sunt alte doua lucruri. 1. Cartarescu merita investitia. 2. Patapievici a facut mai mult pentru cultura romana decat incremenitul Buzura, autorul unor caramizi plicticoase si pline de soparle ametite, pe gustul activistilor ca Iliescu Ion. Lui Cartarescu i-au adus mari deservicii consilierii lui Basescu, atunci cand acestia l-au sfatuit pe rudimentarul presedinte sa declare ca s-a delectat cu „Levantul”. Nu cred ca sunt 100 de romani care au inghitit cap-coada „Levantul”. Asa cum Cartarescu recunoaste ca n-a parcurs tot Musil sau Proust, marturisesc si eu ca am sarit ca la sotron prin „Levantul”. Basescu, in schimb, sunt convins ca n-a citit 7 randuri si n-a priceput vreun picior, ce picior, vreo unghie, vreo batatura de vers din „Levantul”. Domnul presedinte e un mesean de gluma groasa. „Levantul” e pentru calofili si ludici. Cartarescu te plimba prin poezia romana veche si o parodiaza cu „schepsis” — na, ca am folosit si un cuvant pe intelesul lui Basescu si al dusmanilor sai din presa. Si cand te gandesti de ce a fost murdarit Cartarescu! Pentru ca Basescu si guvernele lui nu i-au dat (destule) contracte securistului Voiculescu.
Pana la urma, Antena 3 a reusit si ceva bun. Revoltat din cauza injuraturilor, m-am dus si am cumparat „Ochiul caprui al dragostei noastre”. De la „Frumoasele straine”, nu mai citisem nimic de Cartarescu. A legat cateva articole si povestiri si i-a iesit o carte autobiografica zguduitoare. In capitolul care poarta numele volumului, despre tragedia fratelui sau geaman, mort la 5 ani si jumatate, hartia se transforma intr-o pata de sange care zvacneste si urla. O asemenea nenorocire l-a lovit si pe Petru Popescu. A descris-o in „Intoarcerea” si in „Supleantul”. In „Ochiul caprui al dragostei noastre”, coplesitoare sunt si „Ada-Kaleh” — visul scufundat, Atlantida Romaniei, tineretea disparuta — si prima intalnire cu marea a lui Cartarescu. Aici am fost putin invidios. Si sunt deplasat marturisind de ce. De cand m-am insurat cu o constanteanca, drumurile mele si perioadele de timp petrecute in Dobrogea s-au inmultit. M-am apropiat nepermis, rusinos de mult de mare si nu mai pot sa scriu, ca la 25-30 de ani, despre efuziunile ei metalurgice, despre fagurii ei verzui.
Pentru mine, Cartarescu a luat Premiul Nobel.
ROMUNIE, TE IUBESCCCCC!!!!!!!!!!!!!!!!
vineri, 13 ianuarie 2012
nu totzi sintem "buni români"!
SENATUL EVZ: Locomotiva inversată
Autor: Mircea Cărtărescu
Vineri, 13 Ianuarie 201
Regele Mihai şi Raed Arafat sunt eroi naţionali, nu dintre cei de carton, cântaţi la serbări sforăitoare, ci dintre cei cu adevărat iubiţi şi respectaţi de oameni.
Faptul că ambii au origini străine arată că românii, spre cinstea lor, nu sunt atât de şovini cum par, şi că ştiu să aprecieze binele care li se face, demnitatea umană şi cinstea, de oriunde ar veni ele. Nae Ionescu distingea cândva, cu un specios spirit paradoxal, între români şi "buni români", incluzând în ultima categorie alogenii, mai ales evreii. Un bun român, zicea el, e un străin de neam împământenit la noi care le face bine românilor. Dar oricât de valoros ar fi el, oricât bine ar face, tot nu va fi privit vreodată ca român adevărat, pentru că va rămâne străin şi sângelui, şi spiritului rasei. Iată că ultimul nostru rege, ca şi medicul Arafat şi mulţi alţi străini stabiliţi la noi (precum Carol Davila, de pildă, cu care povestea medicului din Târgu- Mureş are multe similitudini) sunt totuşi priviţi cu mare respect, ceea ce trimite speculaţiile extremei drepte la lada de gunoi a istoriei.
Nu cred că exagerez sau amestec apele dacă-i apropii unul de altul. Nici nu i-am apropiat eu, de fapt, ci o identică, în ambele cazuri, ieşire umorală a preşedintelui Băsescu, inexplicabilă şi impardonabilă din punctul meu de vedere. Transformarea regelui Mihai, care în numeroase sondaje din ultima vreme s-a impus detaşat ca românul cel mai mare dintre contemporani, într-un trădător al intereselor naţionale, iar acum prezentarea lui Raed Arafat ca "marele duşman" al reformei sănătăţii face să te întrebi dacă preşedintele a epuizat chiar toată lista adversarilor săi, reali sau imaginari, şi nu mai are pe cine să atace. Numai dispariţia oricărui instinct de conservare, ca şi a oricărei consilieri de bun simţ îl poate face pe cineva să atace atât de nesăbuit valorile sigure, luminoase, încă nepătate ale poporului din care face parte. Dacă Mihai şi Arafat sunt duşmani şi trădători, cine mai este, în ochii preşedintelui, curat? Avem oare încă un conducător "pe care poporul nu-l merită"?
Dacă n-ar fi fost Raed Arafat, tatăl meu nu mai era astăzi în viaţă. I-au trebuit şase minute echipajului SMURD, într-o dimineaţă dramatică de acum câţiva ani, pe o şosea supraaglomerată, ca să ajungă acolo unde unei salvări i-ar fi luat pe puţin o oră. Cred că fiecare familie din România are o asemenea experienţă. Câţi oameni îi datorează viaţa, direct, fără nici un fel de artificii statistice, acestui om cred că nici nu se poate estima. Serviciul SMURD a fost, de la înfiinţarea lui, una dintre extrem de puţinele certitudini din viaţa noastră. Şi este o uriaşă dovadă de ingratitudine să nu-i recunoşti medicului Arafat meritul creerii şi coordonării sale, vorbind numai despre "banii populaţiei".
Nu am uitat vremurile în care Traian Băsescu, ministru al transporturilor, punea la fiecare capăt de pod şi pe fiecare petic de drum reabilitat inscripţia "Aici sunt banii dumneavoastră". L-aş întreba acum: unde sunt şoselele României? Unde sunt noile tronsoane ale metroului bucureştean? Unde este, după 21 de ani, infrastructura de care- am fi avut atâta nevoie? Bani au fost, banii smulşi şi azi din buzunarele noastre printr-unul dintre cele mai fanariote sisteme fiscale care-au funcţionat vreodată la noi. Atunci ce a lipsit? Nu cumva a lipsit un Raed Arafat? Nu cumva lipseşte câte un Raed Arafat în toate instituţiile şi serviciile publice din România? Nu cumva în locul "băieţilor şmecheri" din toate regiile ar trebui să vină oameni competenţi şi devotaţi asemenea medicului Arafat pentru ca acestea să funcţioneze?
Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.
Autor: Mircea Cărtărescu
Vineri, 13 Ianuarie 201
Regele Mihai şi Raed Arafat sunt eroi naţionali, nu dintre cei de carton, cântaţi la serbări sforăitoare, ci dintre cei cu adevărat iubiţi şi respectaţi de oameni.
Faptul că ambii au origini străine arată că românii, spre cinstea lor, nu sunt atât de şovini cum par, şi că ştiu să aprecieze binele care li se face, demnitatea umană şi cinstea, de oriunde ar veni ele. Nae Ionescu distingea cândva, cu un specios spirit paradoxal, între români şi "buni români", incluzând în ultima categorie alogenii, mai ales evreii. Un bun român, zicea el, e un străin de neam împământenit la noi care le face bine românilor. Dar oricât de valoros ar fi el, oricât bine ar face, tot nu va fi privit vreodată ca român adevărat, pentru că va rămâne străin şi sângelui, şi spiritului rasei. Iată că ultimul nostru rege, ca şi medicul Arafat şi mulţi alţi străini stabiliţi la noi (precum Carol Davila, de pildă, cu care povestea medicului din Târgu- Mureş are multe similitudini) sunt totuşi priviţi cu mare respect, ceea ce trimite speculaţiile extremei drepte la lada de gunoi a istoriei.
Nu cred că exagerez sau amestec apele dacă-i apropii unul de altul. Nici nu i-am apropiat eu, de fapt, ci o identică, în ambele cazuri, ieşire umorală a preşedintelui Băsescu, inexplicabilă şi impardonabilă din punctul meu de vedere. Transformarea regelui Mihai, care în numeroase sondaje din ultima vreme s-a impus detaşat ca românul cel mai mare dintre contemporani, într-un trădător al intereselor naţionale, iar acum prezentarea lui Raed Arafat ca "marele duşman" al reformei sănătăţii face să te întrebi dacă preşedintele a epuizat chiar toată lista adversarilor săi, reali sau imaginari, şi nu mai are pe cine să atace. Numai dispariţia oricărui instinct de conservare, ca şi a oricărei consilieri de bun simţ îl poate face pe cineva să atace atât de nesăbuit valorile sigure, luminoase, încă nepătate ale poporului din care face parte. Dacă Mihai şi Arafat sunt duşmani şi trădători, cine mai este, în ochii preşedintelui, curat? Avem oare încă un conducător "pe care poporul nu-l merită"?
Dacă n-ar fi fost Raed Arafat, tatăl meu nu mai era astăzi în viaţă. I-au trebuit şase minute echipajului SMURD, într-o dimineaţă dramatică de acum câţiva ani, pe o şosea supraaglomerată, ca să ajungă acolo unde unei salvări i-ar fi luat pe puţin o oră. Cred că fiecare familie din România are o asemenea experienţă. Câţi oameni îi datorează viaţa, direct, fără nici un fel de artificii statistice, acestui om cred că nici nu se poate estima. Serviciul SMURD a fost, de la înfiinţarea lui, una dintre extrem de puţinele certitudini din viaţa noastră. Şi este o uriaşă dovadă de ingratitudine să nu-i recunoşti medicului Arafat meritul creerii şi coordonării sale, vorbind numai despre "banii populaţiei".
Nu am uitat vremurile în care Traian Băsescu, ministru al transporturilor, punea la fiecare capăt de pod şi pe fiecare petic de drum reabilitat inscripţia "Aici sunt banii dumneavoastră". L-aş întreba acum: unde sunt şoselele României? Unde sunt noile tronsoane ale metroului bucureştean? Unde este, după 21 de ani, infrastructura de care- am fi avut atâta nevoie? Bani au fost, banii smulşi şi azi din buzunarele noastre printr-unul dintre cele mai fanariote sisteme fiscale care-au funcţionat vreodată la noi. Atunci ce a lipsit? Nu cumva a lipsit un Raed Arafat? Nu cumva lipseşte câte un Raed Arafat în toate instituţiile şi serviciile publice din România? Nu cumva în locul "băieţilor şmecheri" din toate regiile ar trebui să vină oameni competenţi şi devotaţi asemenea medicului Arafat pentru ca acestea să funcţioneze?
Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.
duminică, 8 ianuarie 2012
sâmbătă, 12 februarie 2011
si dan diaconescu il citeste pe cartarescu!
il citeste, si il citeaza, copios (toata sara a rulat pamblica cu textu' lui), pe cartarescu!
nu caldarescu!
pe linga ca l'a achizitzionat, la un pretz neprecizat, da' scump! pa centru' contra-atacant conduratzanu, tinara sperantza copro-dusa de flacara-moartea-pasiunii-paunescu si avintu'-prabusirii-intact-voiculescu.
keep in touch!
vineri, 28 august 2009
stirea zilei: caldarescu l'a 'nvatzat limba rrromana pe minune
am aflat azi cu bucurie ca mi'am tirit pasii p'aceleasi stradutze din mahalaua colentinii cu magistru' poeziii, si prozii, romanesti, mircea caldarescu. am impartzit, la diferentza de citziva ani, acelasi imobil datind probabil din vremea reformelor educatziii ale lu' spiru, ala originalu'. am facut'o in scopuri si durate de timp diferite, dar, probabil, vazindu'l cum arata si cum se manifesta azi, aveam amindoi paru' dat cu albus de ou si prins cu diverse dispzitive ciudate pe sub camese. daca el si'a scris acolo citeva cartzi, apai io am umplut, tot acolo, citeva caiete dictando cu diverse hieroglife tzinind de circulatzia pe drumurile publice, lucru dovedit inutil ulterior.
am folosit, mai mult ca probabil, aceeasi buda turceasca din fundu' curtzii pentru a ne satisface diferite necesitatzi fiziologice. ne'am delectat, separat, iarasi probabil, consumind din bogata recolta de corcoduse si dude a zonei.
posteritatea ne va fi recunoscatoare daca'l vom nemuri, macar unu' dintre noi, pe cunoscutul adrian copilu' minune, la vremea respectiva chiar copil.
eu ma dau batut !
nu mi'l mai amintesc...
maestre, ai cuvintu' !
am folosit, mai mult ca probabil, aceeasi buda turceasca din fundu' curtzii pentru a ne satisface diferite necesitatzi fiziologice. ne'am delectat, separat, iarasi probabil, consumind din bogata recolta de corcoduse si dude a zonei.
posteritatea ne va fi recunoscatoare daca'l vom nemuri, macar unu' dintre noi, pe cunoscutul adrian copilu' minune, la vremea respectiva chiar copil.
eu ma dau batut !
nu mi'l mai amintesc...
maestre, ai cuvintu' !
marți, 23 iunie 2009
papagali cu clontzu' taiat
puterea timpeste, nu numai scoala romaneasca, iata !
spre finalul tuturor ciclurilor electorale am simtzit asta, ca atmosfera a devenit irespirabila, ca trebuie sa se termine cumva, numa' sa se termine odata... de regula ajunsi in faza asta nu te gindesti foarte tare la ce o sa urmeze ! obicei romanesc... sa pice asta si ce'o mai fi om mai vide !
a picat ceasca, asa tare ne'o doream, ca pe'o izbavire... sa vie o palitura a destinului sa i'o traga dictatorului, da' noi sa nu facem nimica, decit, eventual, sa'i mai purtam portretu' la manifestatziile spontane de larga respiratzie, gura la gura, in care'l preamaream entuziast si injurind la closet... da' putzin ne pasa ce'o sa urmeze. o sa aiba partidu' grija si de asta...
si a avut! cu virf si indesat, in rezerva de cadre de nadejde, cu papasha ilicescu'n frunce, ala care a reusit ce nici comunistii cei mai imputzitzi de la chisinew, nici macar iranul aiatolahilor, zilele astea, n'au reusit... sa ne macelarim noi intre noi, democratic, cu ochiu'n batista plina de muci a minerului frate cu ruminu'... rusii din basarabia pamint romanesc, la punga, n'am auzit sa fi avut astfel de porniri... iar ne'am depasit maestrii, desi si iei ie kaghebisti, da' mai de omenie, iei te bate doar cu bulanu' oficial, cu tricolor !
acu' astia care inca nu i'am dat, inca, satisfactzia lu papasha de'a ne'ngropa iel pe noi, pin' s'o hotari iel sa iasa cu picerele'nainte din politica, iara stam si vegetam si asteptam ca partidu' sa le rezolve pe toate...
partidu' televizor !
ps:
plesu, blazat si in surghiun intern la noa ioropa, dilema&adevaru';
cartarescu, plictisit, resemnat, gata de emigratzie;
alina mungiu, plecata;
ritzi, ramasa;
rogozanu, cum il stim;
liiceanu, dind explicatzii sub tortura, mediatica, la infinit, despre tuta basescului, aia de'i sparge locuintza, nu gura, lu' unguroaica dracului
liiceanu hot
basescu, obosit in a'si apara muierilii, care'or sa'i minince capu' pin la urma...
si, vorba aia, nici io nu ma simtz prea bine !
ps2
asa cum marile spirite dan(iancu)&dan(selaru) se'ntilnira intr'o scurta, si vesela, convivialitate creatoare, asa si io cu radu banciu, aduseram, simultan si indiferent de constringeri externe, aminte de ceva papagali in titlu' postarilor noastre libere si andependante...
poate pen' ce se'nmultzira si acomodatara pe plaiurile noastre temperat continentale toropite de seceta telejurnala si potopite de ploaia ce tot viiine de la cluuuj...
fara legatura cu papagalii vorbitori ai lu' base !
spre finalul tuturor ciclurilor electorale am simtzit asta, ca atmosfera a devenit irespirabila, ca trebuie sa se termine cumva, numa' sa se termine odata... de regula ajunsi in faza asta nu te gindesti foarte tare la ce o sa urmeze ! obicei romanesc... sa pice asta si ce'o mai fi om mai vide !
a picat ceasca, asa tare ne'o doream, ca pe'o izbavire... sa vie o palitura a destinului sa i'o traga dictatorului, da' noi sa nu facem nimica, decit, eventual, sa'i mai purtam portretu' la manifestatziile spontane de larga respiratzie, gura la gura, in care'l preamaream entuziast si injurind la closet... da' putzin ne pasa ce'o sa urmeze. o sa aiba partidu' grija si de asta...
si a avut! cu virf si indesat, in rezerva de cadre de nadejde, cu papasha ilicescu'n frunce, ala care a reusit ce nici comunistii cei mai imputzitzi de la chisinew, nici macar iranul aiatolahilor, zilele astea, n'au reusit... sa ne macelarim noi intre noi, democratic, cu ochiu'n batista plina de muci a minerului frate cu ruminu'... rusii din basarabia pamint romanesc, la punga, n'am auzit sa fi avut astfel de porniri... iar ne'am depasit maestrii, desi si iei ie kaghebisti, da' mai de omenie, iei te bate doar cu bulanu' oficial, cu tricolor !
acu' astia care inca nu i'am dat, inca, satisfactzia lu papasha de'a ne'ngropa iel pe noi, pin' s'o hotari iel sa iasa cu picerele'nainte din politica, iara stam si vegetam si asteptam ca partidu' sa le rezolve pe toate...
partidu' televizor !
ps:
plesu, blazat si in surghiun intern la noa ioropa, dilema&adevaru';
cartarescu, plictisit, resemnat, gata de emigratzie;
alina mungiu, plecata;
ritzi, ramasa;
rogozanu, cum il stim;
liiceanu, dind explicatzii sub tortura, mediatica, la infinit, despre tuta basescului, aia de'i sparge locuintza, nu gura, lu' unguroaica dracului
liiceanu hot
basescu, obosit in a'si apara muierilii, care'or sa'i minince capu' pin la urma...
si, vorba aia, nici io nu ma simtz prea bine !
ps2
asa cum marile spirite dan(iancu)&dan(selaru) se'ntilnira intr'o scurta, si vesela, convivialitate creatoare, asa si io cu radu banciu, aduseram, simultan si indiferent de constringeri externe, aminte de ceva papagali in titlu' postarilor noastre libere si andependante...
poate pen' ce se'nmultzira si acomodatara pe plaiurile noastre temperat continentale toropite de seceta telejurnala si potopite de ploaia ce tot viiine de la cluuuj...
fara legatura cu papagalii vorbitori ai lu' base !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)