Începând de mâine puteţi citi, în „Evenimentul Zilei”, dezvăluiri senzaţionale despre ingineriile imobiliare ale Primarului Sibiului şi preşedintele interimar al Partidului Naţional Liberal, Klaus Johannis. Redacția noastră a intrat în posesia unor documente oficiale care expun situații cu multe semne de întrebare legate de proprietățile liderului politic.
CITESTE SI:
Elena Udrea: PMP va susţine un candidat unic al dreptei doar dacă acesta este Cristian Diaconescu
Preşedintele PMP, Elena Udrea, a spus că partidul pe care îl conduce va merge pe varianta unui candidat comun al dreptei la prezidenţiale, dacă PDL şi PNL vor susţine candidatul Mişcării Populare, respectiv pe Cristian Diaconescu.
pai, pe linga bliiiin axinte si altzi miscatzi popular, iata ca si oficiosu' lu' dan andronic, evezeaoa de crunta opozitzie, practica o la fel de crunta cenzura asupra opiniilor neconvenabile coabidacilor si romanilor de stirpe profunda infractzionala.
c'altfel, ce chichirez ar fi ca niste asa strasnici opozitzionisti, care au facut scurta la gura tot improscindu'l, pe buna dreptate, nu neg, pe cacaraul antenist, sa nu publice astazi, in sfinta zi de martzi, trei ceasuri rele ("la multzi ani, constantin&elenelor!"), obisnuitul articol al lui soriiiin ionitzaaaa, fost (actual?) "senator evz"?
de ce sufla si'n iaurt, repet, asa niste strasnici opozitzionisti ce sint, ca sa nu deranjeze nici cu o floare pe cei care tocmai ce se aseaza temeinic cu bucile pe coana justitzika?
Câţi dintre dv cred că barosanii din fotbal ȋn care tocmai şi-a rupt justiţia română zilele astea dinţii, au câştigat bani din alte părţi şi i-au adus ȋn fotbal aşa, din patriotism, sau măcar pentru filantropie şi onoare, după cum sună explicaţiile oficiale ale lui Copos? Câţi dintre dv cred că tipii ăştia, pe care ȋi vedeţi la TV cum rup trei pixuri până reuşesc se iscălească o hârtie, au avut cine ştie ce scheme complicate, nemaivăzute de sifonat bani din prăpăditele lor de cluburi sau cu prăpăditele lor de terenuri? Mda, aşa mă gândeam şi eu…
Nu vă uitaţi că l-au băgat la răcoare pe bufonul Gigi şi ȋncă doi expiraţi care sunt pe linie politică moartă. Intersecţia astrelor a făcut ca ȋn complet să fie majoritari nişte magistraţi ok – adică exact invers decât s-a ȋntâmplat ȋn celălalt şi aşa cum nu veţi mai vedea ȋn lunile şi anii care vor urma. Aşa cum cea mai lungă zi a anului e ȋn iunie, dar cea mai caldă lună este august, tot aşa şi justiţia funcţionează cu oarece inerţie: succesele de azi sunt rezultatul muncii acerbe din ultimii ani a minorităţii reformiste; iar non-rezultatele din viitor vor fi efectul reculului din 2013. Pe scurt, ieri aţi văzut ultima mare condamnare din epoca ȋncheiată; şi prima mare achitare din vremurile cele noi.
Or, dacă nici de haiducii ăştia de doi bani din fotbal nu am putut scăpa, e clar. Câţi dintre dv mai cred ȋn asigurările care ni se dădeau de binevoitori mai an, cum că reformele ȋn justiţie au atins masa critică, de acum sistemul trebuie lăsat ȋn pace să continue procesul singur? Că nu mai contează oamenii, ci instituţiile, că nu stă anti-corupţia ȋn persoana lui Morar, nici nu mai e nevoie de sprijin politic, monitorizare pe CSM şi promovări la curţi, scandal internaţional cu MCV şi restul? Unde sunt teoreticienii instituţionalizării reformelor sub USL, s-au ascuns acum sub masa critică, pe care dansează Becali din buric?
Dacă nici ȋn fotbal nu s-a reuşit condamnarea marii corupţii, cu această generaţie de tipi mai curând primitivi, lucrând la vedere, ca maneliştii, pe ȋncuscreli şi cu sacoşe de bani, plătind lefurile jucătorilor ani la rând pe contract de sponsorizare (!), ce şanse credeţi că mai sunt să se atingă cineva de zone totuşi elevate, acolo unde mafia română a trecut şi ea cel puţin la nivelul de complexitate 2.0, că or mai fi ȋnvăţat ei ȋn Italia şi altceva decât cum se leagă cravata cu nod cât pumnul?
In fond, mizeria de non-decizie a ICCJ pe cazul cu fotbalul (excepţie făcând opinia separată a judecătoarei Lefterache) destinată să ȋngroape acest proces sub ani de amânări şi confuzie, nici nu avea nevoie de indicaţiile preţioase de partid şi de stat ale premierului (“n-aş fi fericit să-l văd pe Gică Popescu la ȋnchisoare”). De când au ȋnceput luna trecută reevaluările procurorilor ȋn urma semnării marelui armistiţiu politic naţional, tot omul care nu-i complet bătut ȋn cap a priceput singur mersul lucrurilor şi s-a adaptat.
Viorel Hrebenciuc are dreptate să se ȋntrebe azi, ȋn numele vechii gărzi de politicieni: dacă tot s-a ajuns aici, pentru ce era nevoie de atâta timp pierdut şi tămbălău? Pentru ce bileţelul roz dat ȋn public ȋn 2006, cu “Traiane, dacă ai ocazia…”, când ce s-a petrecut acum, adică ȋmpărţirea procurorilor pe coterii, se putea face ȋn linişte ȋncă de atunci, fără să pierdem şapte-opt ani degeaba, cu atâtea victime colaterale, şi să ajungem de râsul Europei. Poate cine ştie, aveam şi grad de absorbţie a fondurilor UE de 25% ȋn loc de 15%.
Dacă l-aţi fi ascultat pe marele Hrebe, Patriciu n-ar mai fi azi executat silit; nici clanul Becali nu şi-ar mai fi risipit inutil energia şi banii cu avocaţii, ȋn loc să cotizeze unde trebuie; nici Năstase n-ar mai fi plătit cu opt luni de puşcărie ȋn numele tuturor, ca un mucenic ce este. Iar reţeaua Voicu n-ar fi fost destrămată, doar ca să ne chinuim acum să ȋncropim alta. Vorba lui Năstase: până la urmă, cu ce e poporul mai fericit după toate astea, i-a băgat cineva ceva ȋn traistă? Măcar, Gicuţă a jucat la Barcelona şi Galata şi ne-a adus onoare, care la mafioţi este o categorie etică de bază.
Democraţia română ȋnchide, iată, cercul după acest ocol bizar din 2005 ȋncoace, din cauza căruia era cât pe-aci să credem că la noi coabitarea ȋntre hoţ şi vardist este imposibilă. Ăstimp, ca să nu ne mai fugă gândul la prostii, opoziţia de bine şi consultanţii ei politici camuflaţi printre membrii de partid ne ţine ȋn suspans cu al 117-lea episod din serialul “Se rupe USL”.
Săptămâna asta, ȋn rolul paşalei care-l trădează pe Suleyman, dar este demascat la timp de femeile din harem, e distribuit marele actor freelancer Sorin Roşca Stănescu, zis Naşu’ (altul decât ăla de la Federaţie). Iar noi stăm cu sufletul la gură să vedem cât de tare s-a supărat sultanul şi dacă o să-l ierte pe paşă sau nu – ȋn fine, se pare că da – şi nu mai observăm că ȋn neagra sa supărare, luminăţia sa nu s-a opus totuşi numirii la Nuclearelectrica a persoanei indicate de SRS. Inimă largă, sultanul ăsta. Şi semn al vremurilor celor noauă.
si de ce ar vrea sa ne ascunda ei asa niste vesti bune, ba, unii dintre ei, cum e si coana simona ionescu, si altzii ca ea (bliiin axinte, aussi), sa ne faca capu' calindar cu un lobby desantzat cum ca nimic nu s'a schimbat in urma trocului?
iata cum arata azz, martzi, 21 mai, orele cin'spe trecute fix, pagina de opinii a evezelii (fac precizarea asta pen' ca - cine stie? - poate e doar o micutza "scapare", si s'apuca sa bage articolul ulterior) :
Condamnarea lui Gigi Becali la 3 ani închisoare cu executare a împins la marginea Universului mediatic eşecul lamentabil al ultimatumului dat PNL de V...
Condamnarea lui Gigi Becali a fost cumva surprinzătoare. După ce George Copos, Ioan şi Victor Becali, Cristi Borcea, Mihai Stoica au scăpat de închiso...
Ultimele acţiuni ale procurorilor demonstrează că noua echipă, impusă de premierul Ponta şi ministrul Justiţiei Robert Cazanciuc la şefia parchetelor,...
Ironia destinului, Gigi Becali și-a pierdut libertatea și accesul la avere pentru ”afacerea” care l-a făcut mare șmecher. Subiect de roman, nu alta! D...
Prezent la Bucureşti, George Friedman, preşedintele fondator al companiei de consultanţă strategică (global intelligence) Stratfor, a atras atenţia că...
sa mai zica cineva ca nu'i o campagnie concertata, sustzinuta de ziare, televizii, bloguri, in general favorabile "miscarii popolare", cu voe de la politzie, sperantza dreptzii 'mprejur!
sa coabitatzi bine, vorba aia (am citit si un articol pe blogu' lu marutza care priveste coabitarea - pozitiv! - din pdv "geostategic". intzeleg, geostrategic, geostrategic, da' si infractorii sint tot geostrategici?)!
miercuri, 10 octombrie 2012
ah, ce ma 'nerveaza sa fiu întotdeauna d'acor' cu sorin ionitza și sa avem, amîndoi, intodeauna dreptate:
Cotidianul ȋn care cu onoare ȋmi dau cu părerea săptămânal publică azi un jeg tipic montat pentru compromiterea Monicăi Macovei, subiect preluat mot-a-mot după Antene, care bănui că e doar un avertisment pentru ce va urma. Dacă nu se potoleşte ȋn comisia de etică a ARD şi nu dă liber la candidatură dnei Elena Udrea, aceasta din urmă demonstrează că are mână lungă şi mulţi prieteni ȋn presa română, tot mai fomistă. Sau, poate, sunt alţii care vor să scape simultan de amândouă, cine ştie.
Astfel, după cum puteţi citi ȋn ziar, două poze absolut decente, deşi un pic uşchite (dar tehnic cam nereuşite), care ȋnsoţesc un interviu al Monicăi ȋntr-o revistă glossy sunt puse pe acelaşi plan cu pictorialele vag BDSM ale dnei Udrea, care nu ȋnsoţesc nici un interviu, sau cu cele ale Dacianei Ponta ȋnvelită implauzibil ȋn steagul UE, căreia nu e clar de ce i-ar lua cineva vreun interviu defel. Totul sub semnatura unei autorităţi ȋn materie, din marea şcoală de bârfă a anilor ’90, cei care au ajuns prosperi directori de conştiinţe azi, trecut pe la Hustler, Cancan, etc. Plin de curaj masculin ca un paparazzo care trage cu teleobiectivul de la 1km, autorul insinuează pe baza experienţei profesionale că opoziţia Monicăi Macovei faţă de candidatura Elenei Udrea vine din faptul că ultima “arată altfel”. Mă rog, atâta cât să creeze pretext pentru un titlu-bombă – femeile din PDL se păruie şi se bat ȋn pictoriale – care pentru mulţi rămâne singurul lucru citit. Ca dovadă, articolul meu de alături despre impozite locale, adică moartea pasiunii, are clickuri de două ori mai multe, deşi pe total tot puţine.
Prevăd trei lucruri: (1) că dna Macovei nu se va potoli, deci atacurile sub centură vor continua, probabil şi pe B1; (2) că bărbaţii politici din PDL, sau din Alianţă ȋn general, o vor lăsa singură ȋn această tăvăleală prin rigolă, deşi nici ei nu o ȋnghit pe Udrea, preferând să ducă Monica acest război riscant; (3) că va fi o tăcere asurzitoare din partea prietenilor ipocriţi ai Monicăi, activişti care suflă ca nişte Savonarola ȋn iaurturile familiei politice Băsescu, dar ignoră subţire, din vârful buzelor, cazanele cu rahat aburind ale familiilor Ponta, Antonescu, etc. Sau mai nou, din nou, ȋn revenire, Geoană.
N-am idee, dar asta ar fi explicaţia generoasă pentru faptul că opoziţia de centru-dreapta (convenţie de limbaj, încă nu mi-e clar dacă există şi ce formă are) e aşa inertă în a penaliza erorile cabinetului.
De exemplu, la rectificarea bugetară s-a suplimentat fondul de rezervă pentru a alimenta preferenţial primarii puterii, după obiceiul pământului, fără un murmur de protest din partea PDL. Pentru comparaţie, vezi tămbălăul mostru din primăvară, când s-au mobilizat nu doar tot USL-ul, dar şi propagandiştii săi acoperiţi, iar chestiunea a devenit unul din cei trei piloni ai moţiunii de cenzură ce a dărâmat guvernul MRU.
Sau să ne uităm la tăierea bugetară de 200 mil lei (din cei 380 prevăzuţi în 2012) operată la Transporturi, pentru lucrările de metrou Drumul Taberei, proiect cerut de toată lumea, cu eco-hipsterii în frunte, menit să decongestioneze traficul şi să extindă transportul în comun, după toate filozofiile europene în vigoare. Poporul lefegiu a observat – nu şi cei ce comentează România din avion sau clubul El Comandante – că acesta era un proiect care chiar avansase în ultima vreme şi avea şansa să stea în grafic.
Dacă tăia Boc, fiţi siguri că a doua zi tot PSD-Bucureşti era legat cu lanţuri de gardurile şantierului de metrou din sectorul 6, dând de acolo declaraţii live. Dar fiindcă a tăiat banii Ponta, e linişte: organizaţia de Bucureşti a PDL nu s-a întors din Caraibe decât pentru nunta domniţei Ralu, după care a plecat îndărăt. (Scuze, am zis organizaţia de Bucureşti a PDL? E tot o convenţie de limbaj). La fel cu lărgirea şoselei de centură a Capitalei, a cărei utilitate nu o contestă nimeni şi unde de asemenea s-au redus fondurile exact în sezonul când se poate lucra.
Cine opreşte opoziţia să facă liste cu beneficiarii de fonduri europene cărora li s-au întârziat ori sistat plăţile, sau care sunt puşi să semneze contracte cu clauze bizare de “împărţire a riscului instituţional cu AM" (?!; cu alte cuvinte, dacă guvernul face boacăne iar UE ne ia banii, contractul cu ministerul devine nul şi nu vă mai rambursăm nimic)? După care să-i caute şi să le explice a cui e vina?
În loc de atare campanie informată şi pro-activă, PDL şi aliaţii săi stau la remorca evenimentelor, răspunzând politicos la glumiţele lui Ponta şi lăsând ca agenda publică să fie definită de Fenechiu şi Ghişe. Marile ştiri generate de opoziţie au fost nunta lui EBA şi faptul că alianţa are – pam, pam – slogan, anume “Sus inima", ce va fi probabil asezonat în campanie cu nişte cântări de Oastea Domnului adecvate. Acest mesaj “centrat în valori" sigur îi dă deja lui Ponta insomnii. Aşa ne asigură strategii PDL, care de o săptămână plimbă pe ecrane un sondaj cu USL stabilă faţă de luna iunie, când a câştigat masiv localele, dar în care ei îl citesc în mod curios o tendinţă de scădere.
De fapt, o coabitare fructuoasă cu PSD nici n-ar fi fără precedent: vă amintiţi ce bine s-au simţit unii din PDL în 2009, servind în guvern alături de Ponta&comp? Dincolo de conflictele de valori care ne vor ţine pe toţi cu inima în gât – adică foarte, foarte sus – există multe “idei centripete" ce unesc cele două partide, după cum bine le-a numit filozoful de cazarmă Ioan Rus. De exemplu, întârzierea reformelor şi sifonarea în continuare a companiilor publice din energie (vezi ultima analiză a EFOR pe această temă, lansată ieri, aici).
Explicaţia mai puţin generoasă a non-combatului ar fi că nu plănuieşte nimeni vreo coabitare, numai că opoziţia de centru-dreapta, mai mult decât ne arată în prezent, chiar nu poate.
in consecintza, sint un crinimal odios, dornic de singe pe peretzi (chiar acuma ma chinui sa suprim f'o doo muste de cicat care ma agaseaza cu prezentza), care "se hlizeste" ca un nemernic la suferintzilii demne de marii clasici ale lu' adrian nascase, sau la cele burlesti ale platformistilor miscatzi popular.
ba, cum am mai recunoscut ş'al'dată (nu mai știu p'unde), desi n'am fost capabel, ca ultimii dintre fraieri, sa iau o deploma la veatza mea, i'am "ajutat" p'altzii, citeva sute, p'in anii '95-2000, cind internetu' nu era atit d'accesibil (adica un mare magazin cu autoservire din care se pot infrupta totzii muhaishtii), sa'si ee una, fi'nd complicele unui mos tagirtza, prof univ pe la ase, fost activist pecere pe vremuri (actualimente decedat), care'mi comanda "lucrari de deploma", in care numa' retzete d'ardei umplutzi n'am băgat, pe care le vindea, mai apoi, tineretului taurin "studios" contra bani peşin, din care'm livra si mie o mica cota parte, pentru "deranj".
am 'ntzeles ca infractziunea de plagiat nu se prescrie, asa ca invit organilii abilitate sa'mi ia boii de la bicicleta pe care n'o am.
cum o sa'i fie luatzi si colegului meu, intr'ale plagiatului, ponta!
in inchiere, tziu sa fac o propunere rezonabela pentru postu' patapieviciului de la icr.
Faptul că ambii au origini străine arată că românii, spre cinstea lor, nu sunt atât de şovini cum par, şi că ştiu să aprecieze binele care li se face, demnitatea umană şi cinstea, de oriunde ar veni ele. Nae Ionescu distingea cândva, cu un specios spirit paradoxal, între români şi "buni români", incluzând în ultima categorie alogenii, mai ales evreii. Un bun român, zicea el, e un străin de neam împământenit la noi care le face bine românilor. Dar oricât de valoros ar fi el, oricât bine ar face, tot nu va fi privit vreodată ca român adevărat, pentru că va rămâne străin şi sângelui, şi spiritului rasei. Iată că ultimul nostru rege, ca şi medicul Arafat şi mulţi alţi străini stabiliţi la noi (precum Carol Davila, de pildă, cu care povestea medicului din Târgu- Mureş are multe similitudini) sunt totuşi priviţi cu mare respect, ceea ce trimite speculaţiile extremei drepte la lada de gunoi a istoriei.
Nu cred că exagerez sau amestec apele dacă-i apropii unul de altul. Nici nu i-am apropiat eu, de fapt, ci o identică, în ambele cazuri, ieşire umorală a preşedintelui Băsescu, inexplicabilă şi impardonabilă din punctul meu de vedere. Transformarea regelui Mihai, care în numeroase sondaje din ultima vreme s-a impus detaşat ca românul cel mai mare dintre contemporani, într-un trădător al intereselor naţionale, iar acum prezentarea lui Raed Arafat ca "marele duşman" al reformei sănătăţii face să te întrebi dacă preşedintele a epuizat chiar toată lista adversarilor săi, reali sau imaginari, şi nu mai are pe cine să atace. Numai dispariţia oricărui instinct de conservare, ca şi a oricărei consilieri de bun simţ îl poate face pe cineva să atace atât de nesăbuit valorile sigure, luminoase, încă nepătate ale poporului din care face parte. Dacă Mihai şi Arafat sunt duşmani şi trădători, cine mai este, în ochii preşedintelui, curat? Avem oare încă un conducător "pe care poporul nu-l merită"?
Dacă n-ar fi fost Raed Arafat, tatăl meu nu mai era astăzi în viaţă. I-au trebuit şase minute echipajului SMURD, într-o dimineaţă dramatică de acum câţiva ani, pe o şosea supraaglomerată, ca să ajungă acolo unde unei salvări i-ar fi luat pe puţin o oră. Cred că fiecare familie din România are o asemenea experienţă. Câţi oameni îi datorează viaţa, direct, fără nici un fel de artificii statistice, acestui om cred că nici nu se poate estima. Serviciul SMURD a fost, de la înfiinţarea lui, una dintre extrem de puţinele certitudini din viaţa noastră. Şi este o uriaşă dovadă de ingratitudine să nu-i recunoşti medicului Arafat meritul creerii şi coordonării sale, vorbind numai despre "banii populaţiei".
Nu am uitat vremurile în care Traian Băsescu, ministru al transporturilor, punea la fiecare capăt de pod şi pe fiecare petic de drum reabilitat inscripţia "Aici sunt banii dumneavoastră". L-aş întreba acum: unde sunt şoselele României? Unde sunt noile tronsoane ale metroului bucureştean? Unde este, după 21 de ani, infrastructura de care- am fi avut atâta nevoie? Bani au fost, banii smulşi şi azi din buzunarele noastre printr-unul dintre cele mai fanariote sisteme fiscale care-au funcţionat vreodată la noi. Atunci ce a lipsit? Nu cumva a lipsit un Raed Arafat? Nu cumva lipseşte câte un Raed Arafat în toate instituţiile şi serviciile publice din România? Nu cumva în locul "băieţilor şmecheri" din toate regiile ar trebui să vină oameni competenţi şi devotaţi asemenea medicului Arafat pentru ca acestea să funcţioneze?
Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.
dupa ce si'a eliminat consiglierii ceva mai rasaritzi, nu ma refer la elena si lazaroiu, base da dovada ca i'au ramas unii absolut lamentabili ca psihologi ai masselor largi popolare, pentru ca, dupa ce au facut miscarea absolut tembela cu arafat, vor sa palmeze evenimentu' prin numirea in locu' lui a medicului care l'a tratat pe lucescu sr., "simbol natzional", mizind pe o presupusa simpatie ce s'ar rasfringe si asupra lor, da' nu'si dau sama ca hypermediatizarea acelui accident + alte date ale personagiului, s'ar putea sa'l fi transformat pe "nea mircea" intr'un ins foarte antipatic.
in alta ordine de idee: io iar am cazut intre scaune!
adica nu mai incap in nici o tabara: nici in aia a pretenilor alaturi de care'l sprijineam dezinteresat pa base inca de pe vremea cind "EL" avea, in mare parte, dreptate (cel putzin la ce scotea pa gura - vorba aia: fa ce zice popa...), da' n'avea unde (ca era "banat" in majoritatea mediilor, inclusiff la tvr-sassu), saracu', iar acu', cind are unde (ca s'or gasit arhi-sufitziente locuri si "binevoitori" - de ce oare?) nu mai are ce (sa zica - ca zice numa' prostii daca e lasat sa se desfasoare).
da' nici in tabara antenistilor n'am ajuns si nici n'o sa ajung vreodata, chiar daca mi se 'ntimpla sa fiu - culmea! - d'acor' cu unele din cele zise (legat strict de legea sanatatzii, care e o mare porcarie) de un rosca stanescu, care, intimplator, ne e bagat pe git inclusiff de basescienii (deocamdata "soft") de labe unu!
cu domna mungiu am inceput sa fiu din nou d'acord, tinzind sa'i dau acuma dreptate si in legatura cu obsesia domniei sale, adica tot doamna elena (baconski si voinescu, in subsidiar! cu neamtzu si stanomir mai stau pe ginduri...), obsesie pe baza careia i'am luat "la shtanga" o gramada de articole din cele scrise in RL, chestie pentru care sint gata sa'mi pun tzarina'n cap, din cauza ca "realitatea bate filmu", iar femeia elena se dovedeste mult mai nociva decit mi'as fi putut 'nchipui.
ma mihneste ca zvonurile in privintza a(li)fierii unora se confirma, cum se confirma si promptitudinea cu care au sarit "ca la ordin", diversi binevoitori pentru a'i repera honoarea, si a asigura damage controlu', presidentului, in frunce cu "oficiosu", care incepe "sa'si intre in piine" ca sa'si merite numele (urasc ca vor sa'l confirme cu tot dinadinsu' pe badea!). sper sa nu si'l transforme in renume prea tare.
inclusiff cu ajutoru' unor reshapatzi "intactzi", care s'or grabitara sa'i gaseasca pete harapului, cum bine ziceau unii mai dashteptzi ca mine pa bloguri...
o pizdulice de la evz are inspiratzia sa'i ee un interviu unuia "fara zahar", ceea ce constitue, in sine, o performantza, pentru ca 'nseamna c'a auzit de existentza lui.
nu acelasi lucru s'ar putea zice despre ea c'ar sti de existentza lu' gogol si a operei lui
FATAAAA, Naşu' (b1 - 10tv) e plecat in conced, sa stii!
pentru ca a repetat de citeva ori asta cu ”Naşul” de Gogol ma baga la diverse idei; d'o pilda ca, s'ar putea, sa nu fi fost fatza-n fatza cu hartistu', astfel incit raspunsurile astuia sa'i fi venit in scris, pe mess ori pa meil - de ce nu? - fara diacritice, adaptarea producindu'se ulterior, desi'm pare improbabila chestia cu trestia ca s'ar da "bobo" - fara zahar mare vedeta.
daca s'au intinit fatza'n fatza, eventual la o terasa din centru' historic, inseamna c'a vorbit hartistu' fara diacritice?
pentru usurarea muncii pe viitor, stiind foarte bine ce munca imposibila au copchiii astia in asa zisa ziaristica, i'as recomanda fetii sa'i ee un interviu si hartistii din medalionu' de mai jos
in care'm storc creerii fara sa răuşesc sa'm reamintesc cind s'o produs "fericitu" eveniment, ca de real bag zama ca tre' sa fie real - ca altfel ar fi protestat fice-presedintele si purtatoru' de vorba, multa si proasta, al partidului, nu?
pai, daca lucrurile stau asa, sa nu te apuci sa'i cautzi pe antenisti p'in (sau de) telecomenzi?
si, DA, nici io nu'm dau f'o sansa c'ar putea reaparea, pa durata restului de veatza pe care'l mai am da dus pa planeta ou, o noo DA, domnule cristi preda!
am vrut sa bag, spre exemplificare, un sondaj d'al oficiosului evezist de ieri, parca, in care freo noo'j la suta din repondentzi erau 'mpotriva reorganizarii aruncate pe piatza (cre' ca nici el nu stie in ce scop) de basea, da' nu l'am mai gasit pe sait la aia, si nu stiu de ce nu'mi vine a crede ca totzi aia de or votatara or fi fost din batalioanele de asalt uslashe.
cu ocazia asta se alege prafu' de inca o chestie care ar fi fo' buna si necesara, alaturi de aia cu nooa constitutzie si aia cu capitala cu'n singure primare.
pai daca la "amaritele" astea de sectoare o fost o asa de mare razmeritza, cum credetzi c'ar fi in cazu' la atitea si atitea giudetze? fiecare cu mafiile lor multiple, inclusiff in "structurile informative" ale statului (nu numa' ale statului nostru). da' la spitalele alea insalubre cum o fo? parca se legau aia cu lantzuri de portzi!
asa ca nu vaz cum un prezidente avind gradu' asta de "incredere" in rindu' populimii (nu cre' ca mai are un 15 la suta, maximum) se poate arunca la astfel de propuneri fantasmagorice, desi foarte necesare. ma indoiesc ca i'ar fi reusit si daca ar fi avut la dispozitzie coalitzia pesede-pedele "pentru reformarea romuniei", aia de peste sapte'j la suta, pentru care era in stare TRU sa se arunce de pe blog...
odata ce ai create niste structuri, indiferent de ce natura, in care s'au realizat ierarhizari pe plan local, asa numitzii "baroni", de care ajungi sa depinzi tu insutzi, e o nebunie sa'tzi potzi inchipui ca ai sa reusesti sa le destructurezi, mai ales in cadru' democracic original autohton.
pai, altfel, demult ar fi trebuit sa fi revenit si moldova sotzialista la "patria muma".
ce, credetzi ca baronii nostri sint cu ceva diferitzi de numitu' dondon din respublica de peshte prut?
drept exemplificare, un citat luat de la marius mioc:
Era de aşteptat ca marile reforme şi asumări de răspundere să se cam termine şi să se intre în dulcele populism de campanie, când nimeni nu-şi mai asumă alt risc în afară de, cel mult, acela ca biscuitele aruncat în popor să fie un pic uscăţel.
Unii observatori atenţi ştiau că mai e niţel de garagaţă pe o lege importantă care vine: cea a asistenţei sociale. Aici, Boc poate fi ciomăgit din nou, pentru că legea va restructura (adică tăia) beneficii universale cu care lumea se obişnuise. Dar nimeni nu se aştepta la cutremurul politic produs de propunerea guvernului de reorganizare administrativ-teritorială.
În primul rând, deoarece deranjul este enorm, în toate partidele şi nu numai: nu-i uşor să te atingi de instituţii precum judeţul şi prefectul, osatura statului român modern de un secol şi jumătate. Nu doar că în jurul lor s-au format echipe politice, s-au plătit aconto-uri pentru anul electoral 2012 şi s-au consolidat aşteptări, chiar în sânul PDL. Însă şi oamenii de rând au dezvoltat ataşamente şi mândrii locale, oricât de iraţionale ar fi ele, şi au un disconfort dacă le spui, de exemplu, că municipiul lor nu va mai fi capitală de fief local, ci doar un oraş între altele.
Aştept să văd ce formă isteric-acută vor lua celebrele rivalităţi regionale Iaşi-Bacău, Braşov-Sibiu, Timişoara- Arad, Cluj-Oradea la auzul veştii că doar primele din fiecare pereche vor avea un steag fâlfâind deasupra consiliului ales, iar celelalte vor fi retrogradate în liga secundă, fără preşedinte, prefect şi aparatajul politico-administrativ de rigoare clădit în jurul acestor funcţii.
continuarea in ziar... *********************************************** ps: am intrat abea acu' in blogu' dondonicesc, ocazie cu care m'am crucit, dupa ce mi'am dat, din nou, seama de ce nu sintem noi unguri!
Începe.
Săptămâna trecută, în timp ce agenţiile internaţionale de ştiri (şi de rating) trepidau pe telefoane ca să ghicească ce va fi în România până la sfârşitul anului - dacă trece moţiunea de cenzură, dacă se va ajunge la suspendarea lui Băsescu pe chestia cu legea pensiilor - mi-am dat cu presupusul că ar exista posibilitatea ca PDL să renunţe şi el la postura impopulară pe care şi-a asumat-o de vreun an şi ceva şi să sară în barca suflătorilor în trombonul durerii sociale.
În fond, Franţa va încheia 2010 cu deficit bugetar de 8%, iar Olanda peste 6%, ca să nu mai vorbesc de Spania sau Grecia, care bat în plafonul de 10%. Doar nu ne-om găsi noi mai proşti, să ascultăm de FMI şi să ne restrângem cât e plapuma; sau mai precis, s-o depăşim cu doar 5%? Un an-doi, nici n-ar fi imposibil; după aia, mai vedem, important e cine trece hopul alegerilor din 2012.
Din păcate, constat că am avut dreptate. După ce luni întregi au fost tocaţi mărunt de secţiile agitprop ale PC şi PSD-PNL (recte, televiziunile de ştiri) pentru măsurile anticriză luate şi neluate, liderii PDL fremătau oricum de nerăbdare să sucească macazul un pic mai spre popor. Aşa că şmecheria preşedintelui de trimitere a legii pensiilor în parlament, care a răsturnat maşinuţa multicoloră plină cu suspendaci, copilotată cam imprudent şi cu boxele la maximum de dl Ponta, mă tem că este doar un prim pas îndărăt de la agenda bunei guvernări.
PDL este un partid mare, cu multe aluviuni din epoci geologice îndepărtate; vezi dl Tabără, pietrificat încă din era Văcăroiu, cu viziune economică de secol XVIII şi mulţi, mulţi prieteni producători agricoli, în beneficiul cărora execută descântece şi dansuri rituale de crescut preţurile din postura de ministru. Chiar crede cineva că baronii regionali şi grupurile de interese sectoriale ale PDSL au nevoie de prea multe îndemnuri de la Băsescu ca să se prindă şi ei în lambada pro-sărăcime sau tangoul anti-FMI, importate din America Latină cea prost guvernată, atât de dragă unor lideri PSD? Sau în cadrilul marilor broaşte ţestoase Patriciu şi Voiculescu, care, într-un episod de suprarealism balcanic, au ajuns exponenţii revoluţiei tea-party în România, fluturând batistuţa de mătase de la piept pe care e scris programul de guvernare anticriză într-un punct: tăiem impozitele şi demontăm statul?
Păi ia priviţi la dl Falcă, anchetat de DNA, dar câştigător al bătăliei intestine pentru Ministerul de Interne, primar tânăr, energic şi de succes, din specia celor prezişi de preşedinte că-i vor moşteni împărăţia. Nu v-a plăcut postura de statuie pe care a luat-o deunăzi, proiectat drept făcător de istorie, în descendenţa directă a lui Cuza? Nu simţiţi deja un aer revoluţionar, bolivarian, care le ia faţa lui Mazăre şi Ponta chiar unde se credeau ei mai tari, anume în admiraţia pentru diverşi caudillo mântuitori şi sexy de peste ocean, cum probabil se pregătea şi Cuza să devină, până l-au oprit boierii constituţionalişti?
La urma urmei, există o limită în ce se poate face într-o democraţie în interes public, contra aspiraţiilor imediate ale aceluiaşi public. Dacă opoziţia şi cetăţenii sunt pentru mărirea pensiilor şi salariilor bugetare, ieşind în stradă tot mai energic în acest scop, ce-ţi mai rămâne? Explici o dată că nu-s bani, explici de două ori, dar până la urmă dacă aşa votează naţiunea, acest guvern sau altul va da drumul la tiparniţă şi va spune: după noi, potopul. Iar dacă tot e să se întâmple, nu mai bine să moară mă-ta, decât să moară mama, se întreabă, corect, şefii locali ai partidului de guvernământ? Vom vedea efectele acestor presiuni în bugetul pe 2011 - cel real, executat, nu cel planificat în acest moment cu FMI, că între proiect şi realitate se cască în România de ani buni o mare prăpastie.
La fel şi preşedintele: după ce a stat un an paratrăsnet pentru aceste necazuri cu rădăcini adânci - şi în guvernarea Tăriceanu, şi în guvernările Boc, dar şi dincolo de ele, în societate - se poate decide şi el că poate să zvârle nişte avantaje la naţiune, că doar nu dă de la el. În fond, una e să te suspende inamicii în 2007 pe un subiect popular precum anticorupţia, şi alta acum, pe o temă profund nepopulară precum tăierea pensi ilor. De ce-ar risca? Doar pentru interesul general, pe termen foarte lung, contra căruia oricum mârâie toată lumea, inclusiv aliaţii unguri şi independenţii, plus kommentariatul ofticat că i se cere cotizaţie socială ca muncitorului de rând, lucru nemaiauzit la noi nici măcar pe vremea lui Cuza cel Drept?
Aşa îmi explic întoarcerea ca la Ploieşti a preşedintelui pe tema egalizării vârstei de pensionare la bărbaţi şi femei, idee deopotrivă justă etic şi utilă pentru echilibrarea fondului de pensii. Mă tem că e doar prima dintr-o serie lungă de cedări ce vor urma. Iar dacă-i aşa, soluţia e una singură, naturală şi tot de esenţă latino, cum ne place nouă: mareea implacabilă a inflaţiei şi devalorizării, ce va lua pe sus salariile şi pensiile, inclusiv cele speciale, pe care cei din justiţie trăiesc cu iluzia că şi le-au pus deoparte pe viaţă. Ea va lovi cu precădere în cei săraci, cu venituri sau economii în lei şi va ignora suveran părerea sindicatelor şi Curţii Constituţionale.
******************************************************
ce dastept sint !
si io zic tot asa, de ma dor falcile, zau...
Am aflat alaltăieri din presă că statul a alocat 123 de milioane de euro pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor din 2008 şi pentru finanţarea lucrărilor de prevenire a următoarelor inundaţii.
Cum au fost înlăturate efectele inundaţiilor care au trecut nu ştim prea bine. Aflăm însă acum amănunte aiuritoare privind finanţarea lucrărilor de prevenire a inundaţiilor care tocmai ne-au covâr şit. Iată un exemplu. Pentru supraînălţarea digului de pe râul Jijia s-au alocat iniţial 249.000 de euro.
Această sumă corespunde unei lungimi de dig construit de 1.470 km. Ca să ne dăm seama ce înseamnă această lungime, trebuie să ne reamintim că lungimea frontierelor României este de 3.150 km, distanţa Satu Mare - Constanţa este de 815 km, iar distanţa Iaşi - Drobeta-Turnu-Severin este de 616 km.
Prin urmare, numai lungimea de supraînălţare a digului corespunzător râului Jijia reprezintă jumătate din perimetrul României şi aproa pe dublul distanţei Satu Mare - Constanţa. Dar nu a fost de-ajuns: s-a cerut (şi obţinut) o suplimentare de aproape cinci milioane de euro. Această valoare ar corespunde unei lungimi de dig construit de 38.100 km. Cum ştim, Pământul, ca planetă, are o rază de aproximativ 6.373 km şi o circumferinţă medie de aproximativ 40.042 km.
Autorităţile au cerut bani pentru un dig care ar fi trebuit să fie de şase ori mai mare decât raza Pământului şi ar fi acoperit 95% din circumfe rinţa lui. Neseriozitate, incompetenţă, prostie, nebunie? Faptele sunt clare.
Digul nu s-a construit pentru cât s-a cerut, de unde rezultă că, din capul locului, suma cerută nu era toată pentru dig, ci pentru altceva. Ancheta de auditare, realizată prin sondaj de Curtea de Conturi, sugerează un tablou al mecanismului distrugerii banului public care merită amărunţit, pentru că e general.
Guvernul deblochează fondurile, o autoritate naţională le primeşte spre gestionare, desemnează obiectivele, împarte banii în mod proporţional şi acordă finanţările.
Alte autorităţi locale sunt însărcinate cu derularea lor. Viciile de fond se amestecă indiscernabil cu viciile de procedură. Totul fiind urgent, licitaţiile sunt transformate în atribuiri directe. Fireşte, sunt preferate firmele cu care s-a mai lucrat, deşi, ca o regulă generală, au făcut mereu treabă proastă, pe care o constatăm la fiecare necaz.
Întrebările curg gârlă: De ce niciodată contractanţii banului public nu pretind refacerea lucrărilor, aşa cum le cere legea şi cum le permit clauzele contractuale? De ce nicio lucrare din România nu e refăcută de prestatorulhahaleră pe gratis, în perioada de garanţie? De ce o lucrare de pe Someş e contractată cu o firmă din Bucureşti? De ce recepţia lucrărilor se face întotdeauna fără obiecţiuni şi fără clauze de protecţie a beneficiarului? De ce cheltuitorul banului public nu are rigoare faţă de cheltuitorul acestuia? Cum e posibil să se facă recepţia unei lucrări care implică doisprezece parametri printr-un singur proces-verbal, fără niciun fel de comentariu, obiecţie, act adiţional? Cu ce avem de-a face: neseriozitate, incompe tenţă, prostie, nebunie? Dar radiografia iresponsabilităţii e mai complexă de atât.
Primul nivel e al autorităţilor de toate gradele. Al doilea e al firmelor contractante. Al treilea nivel e al oamenilor care se plâng de primele două categorii. Să le analizăm puţin. Firmele contractante sunt formate din patroni, specialişti şi muncitori. Adeseori patronii lor nu sunt mari capitalişti, ci antreprenori şi mici învârtiţi. Specialiştii şi muncitorii, nu mai vorbesc: sunt oameni ca noi toţi.
Toate firmele care sunt abonate pe lucrări de mântuială la banii publici nu sunt formate nici din extratereştri, nici din duşmani ai poporului, sunt făcute de cetăţeni ca mine şi ca dumneavoastră, care plătesc impozite, votează, se uită la televizor, vociferează împotriva furtului din avutul public, tună şi fulgeră împotriva lucrurilor făcute de mântuială, blestemă guvernul şi cer socoteală politicienilor.
Cădem astfel, pe nesimţite, în categoria oamenilor care nu contenesc să se plângă de toate relele sub care stăm, ca blestemaţi. Ca angajat la o firmă, un om face parte din categoria hulită a firmelor contractante; ca beneficiar de lucrări, face parte din categoria celor se plâng de modul în care firma unde lucrează şi-a bătut joc de banii publici.
Pentru că toţi caută să se învârtească atunci când ocupă o poziţie, fiecare păgubeşte pe cont propriu, când redevine simplu cetăţean. Gradul de orbire pe care îl induce oamenilor mecanismul pervers al învârtelii este enorm. Staţi de vorbă cu oricare dintre aceşti oameni: nu se simte niciunul responsabil de şoselele cu asfalt mizerabil, de digurile făcute din material friabil, de stâlpii de rezistenţă din ciment poros şi aşa mai departe.
Fiecare vrea să se învârtească, dar nimeni nu face raţionamentul simplu că orice învârteală este un troc de sumă nulă: când cineva câştigă, altcineva, cu necesitate, trebuie să piardă. Doar că în mecanismul pe care l-am descris mai sus fiecare om este şi învârtit şi fraierit, simultan.
Cu o mână ne îmbogăţim uşor, cu alta ne ruinăm vesel. Iar la capătul acestui proces, ca acum, plângem cu amândoi ochii.
mistooo !!! printre multzi becali, borci, turci, si altzi ipochimeni din "patronatilii" folbalului romanesc, am vazut aseara (pe gsptv) o chestie misto luata de pe saitu' lu' codrin prisecaru nu stiu daca e o idee "originala", da' realizarea e de exceptzie ! imaginile de mai jos sint strict exemplificative, pen' ca n'am reusit (nici nu m'am straduit prea tare !) sa fac o captura functzionala. pe sait se poate activa cursorul de la mijloc pentru a manevra imaginile suprapuse
cu totzii sintem convinsi, mai putzin pretenu' riddick, de faptu' ca recenta dezbatere declansata de cristian preda pe tema reformarii clasii politice (in cazu' nostru este vorba de camesa portocalie care ne arde mai tare fiindu'ne mai aproape de piele) e pornita din cele mai nobile intentzii. or fi si alte calcule la mijloc, da' refuz macar sa ma gindesc la ele, pen' ca altfel dau in ipohondrie conspiratzionista. ce e mai interesant e cum nazuieste rumanu', ala generic (care, de fapt, nu exista), perpetuu la notziunea magica, si imprecisa, de REFORMA.
noi sintem refo(r)misti de cind de nastem, dorindu'ne aprig sa ne schimbam conditzia de oropsitzi ai sortzii.
si, cum bine zice un clasic in viatza, asta ne ocupa tot timpu' !
am vrea, cu totzii, sa ne schimbam bordeiele ancestrale pe castelele altora...
ale alora car' au mai pus mina si pe ceva obecte trebuincioase la viatza omului: cancioace, mincioage, si alte cioace, mantzoage, si n'au dat fugutza sa se 'nfratzeasca cu riu', ramu', p'in padurile patriii, de cum apareau maciucile paginilor la orizont (bine'ntzeles megiesele - intotdeauna ele ! nu mamele, nevestele sau fiicele noastre personale - alergind ele mai incet, ramineau mai la urma, contribuind astfel la cock-tailu' genetic din care s'a desavirsit natzia asta).
cu alte cuvinte, cu cele ale adevaratului "parinte" natzionale (ce traian ? ce decebal ?):
Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
adeca, reforma asta sa se faca, e absolut esentzial sa se faca, da' pina sa'mi treaca mie pragu'... ca, vorba aia, ce reforma a reusit, vreodata, aci la noi ? in orice domeniu ! poate doar reforma-caricatura a comunistilor, aia a terenului pirjolit, prin care au incercat sa'si aplice "principiilii", si de care n'am scapatara niciunii neatinsi. sau poate reformele lu' spiru haret, pe care ne chinuim d'o suta de ani sa le destructuram ! in rest ?
Theophyle o avea date mai multe, si mai avizate, in acest sens !
uitatzi'va la federatziile sportive, multe din ele alcatuite dintr'o mina de oameni, unde exista avinturi reformiste din partea contestatarilor conducerilor in functziune. apar pe la televizii, rup cu dintzii din "dusman", da', odata ajunsi, daca ajung vreodata, pe posturile mult rivnite, capata aproape instantaneu forma recipientelor in care au intrat, de nu'i mai potzi deosebi de precedentzii.
---------------------------------------------- revenind la domnu' preda, e clar ca si domnia sa a devenit reformist dupa ce s'a vazut pus la adapost pentru cel putzin cinci ani de zile. si cum zice ca vrea sa aiba o prezentza de lunga durata in spatziu politic (si ii doresc mult sa reuseasca asta) daca s'ar fi trezit, gaia matzu, s'o conteste pe "mezina", precum "tumultoasa" AMP, inainte sa'si fi intrat realmente in rolu' de politician, si sa fie validat, fie si pe liste, de electorat, ar fi devenit precum sus numita: un chibitzar intr'ale politicii, fara nici o influentza reala (decit, poate, pe linga jurnalele, occidentale sau nu, cum se vede ca reuseste mungioaica). de altfel, io nu prea vaz cum ar putea fi reformat un partid in romania, inclusiv cel ce se auto-defineste drept "partidu' primarilor", cind partidele romanesti s'au format ca impecabile masinarii de facut bani. mi'au ajuns pe la urechi atitea grozavii, pe care nu le pot devoala fi'nca as face rau unor oameni absolut impecabili, produse chiar in faza asta crizata la maximum, privind cheltuieli inimaginabile, incit am devenit un sceptic incurabil.
chiar daca, prin absurd, l'ar avea in spate pe basescu, ceea ce eu ma'ndoiesc profund (de la mijloc !), d'l preda (si d'l avramescu e cam pe aceeasi linie) are toate sansele sa esueze, pen' ca "cadrilii" de partid sint acu' "pe felie" si'i pot da cu tifla inclusiv tartorului basesc, eventual aliindu'se cu fenequ'ii din alte partide.
vazindu'l azi pe sever voinescu ia emisia postata mai jos pot zice ca mai curind el isi face planuri de sedere mai indelungata in politika dimbovitzeana.
politica acomodarii, a pasilor micutzi, daca nu inexistentzi, inainte.
de altfel el nici nu'i foarte "aranjat" pe termen lung, mai avind doar doi ani si ceva de mandat. dupa care...
cristian preda a avut aici cea mai convingatoare interventzie (chiar daca doar telefonica) de pina acum, din cele pe care le'am vazut io.
si n'am prea vazut (auzit) decit citeva, ca nu ma uit la canale (dupa cum bine "se stie" !).
poate pentru ca s'a enervat !
n'a mai fost un fel de "ciorbea doi" !
ca mie chiar imi aducea aminte de ala pe cin' il mai vedeam (nu il compar sub nici o privintza cu ciorbea, atentzie !). imi parea ca nu face fatza discutziilor in contradictoriu intr'un mediu ostil.
degeaba are "doxa" daca n'are "charisma".
si verbu' acomodant la napircile cu care trebe sa aiba d'a face !
vorba cuiva (cred ca de pe blogary): nu prea are simtzu' humorului.
si cin' incearca sa glumeasca nu'i prea iese... poate'i sta mai bine nervos !
sa fie vorba, cumva, despre ce'a zis base c'a intzeles din lectzia primita la alegeri ? deie domnu' !
oricum, ceea ce zice preda acu' nu se deosebeste prea mult de cele zise de personaju' ala de la organizatzia de tineret a pedeleului care indraznise sa i se contacandideze ebei.
...si evacuat urgentissim pe scara de serviciu cu sut spate gios !
da doamne rumanului mintea cea de pe urma (titraj preluat din inregistrare):
ce pot zice sigur in momentele astea e ca, daca "le da papucii" si 'telectualilor "rasculativi", basescu (&pedelistii) s'au lins de votu' meu veci pururi (ca si ai'laltzii, de altfel, ca doar n'o sa votez pnlpsdpcprmudmr !) !
nu ca le'ar pasa vreunora...
si, in final, ca prinos de recunostintza "trandafiriu", din partea premarelui meu, care este, negoitzaaaa !
sa traiasca !
eticheta de pe unu' din trandafirasii proaspat saditzi, in locu' altora proaspat scosi, pentru a face loc admirabilii fintini umblatoare-cintatoare din centru' jumatatzii de jumatatzi din cel mai scump parc din emisfera... parcu' titan 1 !
imi are rau ca nu va pot oferi si etichetele pe care le zarisem anu' trecut pe niste zambilici de cinci centimetri...
joi, 12 iunie 2014 130 comentarii 
