ÎNCREMENITOR ȘI CRIMINAL: un moralist paranoic, gata să'și otrăvească, pardon, coledgii, în '990, toamna!

O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă


de GABRIEL LIICEANU
92 afisari | 1 comentariu

Iată-mă, aşadar, revenit în biroul meu. În aceeaşi dimineaţă mi-a telefonat Petre Roman, cu o voce viril-catifelată – era prim-ministru atunci –, vrând să se asigure, vezi Doamne, că invadarea sediului Humanitas din luna iunie nu avusese urmări grave. Apoi, puţin după aceea, îmi telefonează Andrei Pleşu (era ministru al Culturii), spunându-mi că Măgureanu voia să ştie dacă mă poate suna şi dacă – Pleşu ce credea? – voi răspunde sau nu la telefon. „Am spus că eşti un om civilizat şi că n-am nicio îndoială că o vei face.“ Mă sună. Mă întreabă dacă am putea sta de vorbă şi unde anume: la el la birou? Sau la sediul Editurii Humanitas? M-am gândit că e mai bine ca directorul SRI să nu apară la Casa Scânteii şi nici în editura proaspăt vandalizată. „– Prefer să vin eu“, i-am spus, „şi, dacă se poate, împreună cu domnul Pleşu“. Voiam, pe de o parte, profitând de ocazie, să-i cer manuscrisele Noi­ca pe care Securitatea le confiscase la ares­tarea din 1958 (mai cu seamă corespondenţa cu Cioran din perioada 1948–1958, „cele mai frumoase pagini pe care le-am scris vreodată“, după cum îmi declarase Cioran la Paris). Eram curios, pe de altă parte, să ştiu cum va împacheta povestea cu mineriada din iunie. Și, în fond, ce voia de la mine. A doua zi, o maşină a editurii pătrundea în curtea sediului SRI din preajma străzii Povernei, în timp ce o poartă metalică uriaşă se închidea cu zuruit mare în urma noastră.

Înainte de a intra în biroul lui Mă­gureanu, îi spun lui Andrei:

„– Fii atent, dacă ne dă cafea sau orice altceva, eu nu beau.“ „– Ce, ai înnebunit?“ apucă să-mi arunce Andrei şi intrăm. M-a izbit faptul că, văzut din profil, chipul lui Mă­gureanu, cu nasul răscroit în sus, te trimitea cu gândul la un cap de răţoi. Poate și pentru că avea un costum culoarea oului de rață. Și ac auriu la cravata albastră. Extrem de curtenitor, ne întreabă dacă bem o cafea. „– Hait!“, îmi zic. Apoi tușesc, îmi dreg vocea și răspund:

„– Nu, mul­­ţumesc, tocmai am băut la birou“. „– Trei cola atunci“, spune Măgureanu către fata care aştepta în uşă. Îl privesc sem­nificativ pe Andrei, care-mi face semn discret că nu sunt în toate minţile.

„– Ne pare rău, începe Măgureanu, de cele întâmplate în iunie şi aş dori să vă spun, domnule Liiceanu, că ţara asta are nevoie acum de intelectuali care să se angajeze şi să pună umărul la schimbare. Uitaţi, am aici o carte...“

Şi se scoală de pe scaun îndreptându-se spre o bibliotecă. În timp ce deschide vitrina pentru a lua cartea, schimb repede paharul meu de cola cu al lui şi beau însetat. Pleşu mă priveşte cu ochi mari. Domnul director al SRI se întoarce la masă cu cartea, se aşază şi discuţia continuă. Aştept, relaxat de-acum, ca, la rândul lui, să bea. Dar nu se întâmplă nimic: paharul cu cola din dreptul lui Măgureanu rămâne neatins! Simt cum neliniștea crește în mi­ne. „– El de ce nu bea?“ îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „– Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el ori­cum nu se atinge de al lui. Înțelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit...“ Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă.“ I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic.

Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate miş­­cările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul ne­atins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scă­pasem cu viaţă...

Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.

1 mai prost ca anu' trecut

in rrromunia, 

unde copacii nu maninca indicatoare

ci cumpara, cinstit, lautareste ("fiare veeechi compaaar"),

 ca, odinioara, copacu' care'i cumpara lu' pacala vaca

nici traseele turistice, cu masca pe figura, nu mai sint ce au fost, pe vremea duduchii

(inainte)

(dupa)

(inainte)

(dupa)

d'a ajuns ditai palatu' parlamentului "intr'o rina"

lipsindu'l pe turistu' japonez, ala care n'a fost inca mincat de ciini,

de placerea de a viziona, la fatza locului,

imagini de pe frontu' luptzii dintre tomberoanele lu' prigoana si hirtiilii lu' oprescu,

pe fundal de iepocale  iedificii  

cu un plici potzi sa faci suplici

vine omu' da' mai si pleaca

curatzenia verde, cu curu' rosu, vineee!

rebu stieee! 

dupa atitzia "mizerabili", mai vine si nicushor

sa ne murdareasca orashu'

  si tu, nicushoareee?

 avem "circ" si aici, la noi, in romunia,

ce sa mai merem pin' la voi? 

 bai, comunistilor!

 cind,  la noi, capitalismu'i victorios

si prosper, 

precum unu' din primele lui edificii

bucurestene si  ultracentrale 

 ("la castel" ca la castel)

 cu largu' concurs al "serviciilor" noast'e popolare,

care au reusit sa descurajeze agenturilii,

care de ani de zile nu reusesc sa ocupe acest spatziu

de vis-à-vis de sri 

dovada ca "romunia te iubeste!" 

 (pe la spate, pe la spate!)

 romunia, baba cu (moto)coasa!

 daca tot "o mai vrei",

nu maitreyi!

discriminare negativa

miscarea d-lui basescu de a'l propune pe d-l melescanu ca inlocuitor al d-lui MRU la sefia SIE este o dovada de lipsa de imaginatzie, dupa umila mea parere, daca tot era vorba sa alega dintre liberalii patricieni, pentru ca mult mai surprinzatoare - si nimerita - ar fi fost o desemnare a d-nei saftoiu, care ar fi avut ocazia sa demonstreze, inca o data, ca e mult mai desteapta decit fostul ei barbat, elwis, ba ar fi rupt si cutuma discriminanta de a numi drept sefi ai serviciilor numai masculi scopitzi  scrobitzi.


 
asa, ocazia'i pierduta, raminindu'i viitorului prezidente, d-l crin antonescu, sa sparca gheatza si s-o numeasca la sefia SRI pe d-na udrea, un post care i'ar veni ca turnat, daca nu va renuntza, cumva, sa numeasca sefii de servicii din rindu' viitoarei opozitzii.  

uichend electoral

chiar daca d-l basescu se afla pe drum cu prioritate

dusmanii vor sa'i bage o limitare de viteza...
----------------------------------
a inceput campania si pentru jiji

----------------------------------

----------------------------------

----------------------------------
organu' "bursa"

----------------------------------

oare mama lui stie ?
-----------------------------------
teatru' excelsior angajaza pompier

precedentu', oaie, n'a mai rezistat !
--------------------------------

drumu' nostru, nou, comunist, merge 'nainte !

prin coomperantzia noastra, tovarasi !
--------------------------------
toamna patimilor noastre

si vine iarnaaa...

cri, cri, cri(n), nu credeam c'ai sa mai vii 

femeile lu' basescu

inamicii, dar si unii "prieteni", i'au creat lu' basescu renumele de mare crai.
daca as fi dracu as folusi denominatzia neaos romaneasca; aia ce face trimitere la organu' reproducator femeiesc.
nu sint !
legenda apocrifa marcheaza niste personagii feminine a caror ascensiune in viatza publica romaneasca este legata cu odgoane masive de corabiutza piratului natzionale. aparute din neant, din mijlocu' poporului truditor, distinsele doamne/domnisoare s'au remarcat prin patima prin care s'au raportat la masculul alfa al politicii dimbovitzence si atunci cind i'au fost alaturea, si cind s'au desprins, sau au fost indepartate, din intensul cimp gravitatzional pe care acesta'l emana .
focoase in dragoste ca si'n ura !
nu te'ai mira foarte tare daca vreuna din madamele refuzate ar scoate, la un moment dat, sticlutza cu vitrion englezesc cu care sa 'ncerce a'l mutila definitiv pe adonisul fara suvitza.
te si intrebi de unde atita capacitate de seductzie la un tip putzin mai frumos ca uciga'l toaca ? intrebare inutila, de altfel, pentru ca femeile's mai atrase de tipii cu personalitatzi puternice, capabili sa le faca sa se simtza miiici si lipsite de aparare.

ma rog, gura lumii'i sloboda, si nu ne ramine decit sa ne imaginam cum s'ar petrece, tehnic vorbind, o scena de amor fizic intre basescu si una dintre actualele, sau fostele, admiratoare.
cum face ?
le cheama, le chema, "la birou", indiferent ca acesta e cel de la cotroceni, de la primaria capitalei, la ministerul transporturilor, sau la modrogan ?
merge, mergea, la respectivele acasa ?
inchiriaza, inchiria, un hogeac ?
apeleaza, apela, la "prieteni" ?
le'o trage, le'o tragea, pe un' l'apuca ?
sare, sarea, gardu' de la cotroceni noaptea, ca sa se dedea la nedemnele apucaturi, cum l'am auzit odata pe un fost generalutz de pe la spp, devenit press papier de'al lu' vadimachi ?

si poate sa'si imagineze cineva ca orice miscare a armasarului nu este urmarita, inca de pe vremea cind incepuse sa'si faca suficientzi dusmani, sa tot fie cin'spe ani d'atunci, de citeva servicii oficiale si alte citeva neoficiale ?

cum se explica atunci ca n'au aparut, inca, inregistrari ale idilelor inamicului public no 1 ?
cu cit s'ar putea vinde asa ceva pe "piatza libera" ?

nea patriciule !

felicseee !

vintuleeee !

ce drac' pazitzi, bre ?