da' n'o fo' sa fie !
ca era varujan invitat !
si cu toate ca vorbea de cartea lui ce'o fo' declarata nu stiu ce mare subces de librarie, au de critica, anu' trecut.
n'am rezistat decit freo cinci minute, ş'am comutat 'napoi pa banciu (in reluare !)
ce face politica din om !
caricatula mizgalita de mine, pentru a o adapta personagiului, fara acordu' lu' mardale ! si ce daca ?!Economia. Criza. Varujan Vosganian
de Dragos Paul Aligica
HotNews.ro
Miercuri, 12 mai 2010
Trebuie sa recunoastem ca a-l urmari pe d-l Varujan Vosganian admonestand pompierii si dand indicatii despre cum ar trebui stins incendiul, dupa ce nu cu mult timp in urma a aruncat peste foc cele cateva miliarde de canistre de benzina care au accelarat transformarea problemei dintr-una de grad 2 intr-una de grad zero, este un spectacol nu lipsit de farmec ironic. Ne-a fost, ne este si ne va ramane drag, d-l Vosganian ! Probabil ne va fi mult mai greu sa-l luam in serios de acum inainte, dar simpatia noastra pentru domnia sa va ramane neschimbata. Avandu-l in fundal (agitandu-se, gesticuland si dand sugestii pe vocea-i baritonala) sa punem deci sonorul in surdina si sa facem si noi cateva observatii modeste si marginale privind dezbaterile economice in plina desfasurare.
Invazia specialistilor. Faza pe economie
Acum sase luni, cand cu dezbaterea cu “unicameralul”, aveam impresia ca Romania este plasata pe un zacamant neexploatat de expertiza in drept constitutional si analiza institutionala comparativa. Acum realizam ca ne-am inselat. De fapt, principala resursa naturala a tarii consta in zacamintele de macroeconomie pura si expertiza in finante publice.
Sa fim totusi prudenti. Faptul ca cineva iese in public, ia o mina grava, jongleaza cu niste cifre si foloseste cuvinte invaluite intr-o aura misterioasa, precum « cont curent », « tinta de inflatie », « punct procentual» si evident, misticul « active », nu inseamna nimic mai mult decat ca traim intr-o tara ce respecta libertatea cuvantului. Fiecare are dreptul sa spuna public ce-i trece prin cap. Daca persoana in cauza si intelege cuvintele ce-i ies din gura sau daca acele cuvine au vreun sens, odata rostite de el, este o cu totul alta poveste.
In plus, sa nu uitam: chiar si cand este practicata la varf, stiinta economica este stiinta in exact aceeasi masura in care este o arta. Adevaratii cunoscatori sunt constienti ca iluzoria sa exactitate cantitativa si aparenta sa precizie conceptuala camufleaza de fapt un vast domeniu intelectual in care intuitia si buna judecata sunt de multe ori mai importante decat orice sofisticare teoretica sau metodologica. Si tot ei stiu ca, in practica, uneori, o judecata informata si de bun simt venita de la un ne-specialist poate face mai mult decat zeci de teorii, modele si formule.
Sa tinem minte asta in tot ceea ce vom auzi de acum inainte in dezbaterile legate de criza economica. Economia nu e o stiinta exacta nici macar cand este practicata de reprezentantii ei la varf, nobelistii. Sa luam cu un graunte de sare tot ce auzim. Si mai ales sa fim sceptici cu privire la toti cei ce apar public vanzand certitudini privitor la lucruri despre care stim bine ca sunt pline de incertitudine si promulgand solutii dubios de facile, acolo unde stim ca de fapt solutiile simple lipsesc.
Nu poti consuma mai mult decat produci
Imperfecta asa cum este, aceasta stiinta economica are si ea niste legi. Una dintre ele este relevanta pentru dezbaterea noastra: Nu poti consuma mai mult decat produci. Daca totusi vrei sa o faci, ai doua solutii : (a) Te imprumuti (ceea ce inseamna ca vei consuma azi dar vei plati in viitor consumatia, plus o dobanda) (b) Furi sau confisti de la ceilalti (in cazul Romaniei, anexezi Bulgaria si ii pui pe bulgari sa-ti plateasca tribut).
Lasand la o parte aceste solutii, e adevarat, tentante, dar totusi inacceptabile in Uniunea Europeana (aservirea populatiei bulgare sau deschiderea in eternitate a unei linii de credite nerambursabile pentru poporul roman nu vor trece niciodata testul votului in Parlamentul European) – fapt este ca, familie, firma sau tara, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa-ti aliniezi consumul la productie. Nu o faci, e vai de tine. Asa este lumea facuta.
Acesta lege poate fi vazuta ca un fel de lege a gravitatiei in sistemele economice. Vrem, nu vrem, mai devreme sau mai tarziu, fortele economice se misca in parametrii decisi de ea. Piatra poate sa sara de n ori pe suprafata apei. Pana la urma tot la fund se duce. Nu poti consuma la infinit mai mult decat produci. Restul este o nota de subsol.
Politici economice conjuncturale
Este adevarat ca o buna parte din istoria gandirii si politicilor economice pare a fi o lunga incercare de a eluda si distorsiona aceasta lege, de a construi nise si momente in care sa para invalidata sau de a provoca si specula aberatii pasagere de la traiectoriile normale si anticipate de ea. Este adevarat ca in jurul acestor incercari s-au construit teorii peste teorii si s-au scris rafturi si rafturi de literatura.
Reduse la forma cea mai elementara, toate aceste teorii (cand sunt scrise de oameni seriosi) se refera la cum putem amana lucrurile de pe maine pentru poimaine si ce se intampla in paranteza deschisa astfel. Adica la ce se poate face pe termen scurt. De pilda, cum putem afecta alte componente ale sistemului economic sau ale performatei sale (ocuparea fortei de munca, folosirea deplina a resurselor, distributia produsului social etc) folosind ca parghie diferite artificii de finantare a consumului azi din resurse pe care nu le avem de fapt la dispozitie in mod imediat.
Dar indiferent de forma si nume, toate aceste demersuri (ce iau de obicei forma unor manipulari monetare sau fiscale) se refera la un interval. Intervalul dintre, pe de o parte, azi, cand vrem sa consumam mai mult decat ne permitem si pe de alta, maine, cand va veni nota de plata. Intervalul poate fi de un an, un deceniu sau chiar mai mult. Dar ziua scadentei este inevitabila. Cineva trebuie sa plateasca. Nimic nu e gratis. Poate ca e neclar ce se intampla in interval. Dar e clar ca lumina zilei ce ne asteapta la sfarsitul sau.
Este binecunoscut ca patriarhul acestei scoli de gandire, John Maynard Keynes, nu parea ingrijorat de toate aceste politici care paseaza nota de plata altora, mai tarziu sau altora mai tarziu. « Pe termen lung, spunea el, suntem toti morti ». Keynes a fost omul termenului scurt. Generatiile viitoare nu-l preocupau. Dar ce te faci cand scadenta « termenului lung » este... azi !? Cand « altul, mai tarizu » esti « tu, acum ». Vezi, nu foarte departe de noi, cazul Greciei.
Incurajarea sustinerii stimularii
Legea ca lege dar urmarind dezbaterea publica din tara, nu poti sa nu remarci ca o buna parte a celor ce se pronunta in calitate de experti, ignora faptul ca Romania opereaza din ce in ce mai mult sub umbra scadentei, a punctului terminus. Ca democratiile occidentale insele se apropie si ele de punctul terminus. Ca politica deficitelor nu poate fi sustenabila indefinit. Ca intram in zona nesustenabilului, indiferent ce am spune si crede noi.
Remarci insa ca pe oamenii nostri ii preocupa cu totul altceva. Au o durere : « Nu se iau masuri anticriza ». Cu precizarea : « Masuri reale ». Ce inseamna »masuri reale »? Pai e simplu : consultam « orice manual de macroeconomie » sau ne uitam la « ce au facut alte tari ».
Cum arata totusi, mai concret, masurile astea ? Tot simplu. Se iau urmatoarele cuvinte : Stimularea, sustinerea, facilitarea, scutirea, incurajarea etc. si se adauga un alt termen, favorit. Sa zicem investitii. Avem deci : Stimularea investitiilor, sustinerea investitiilor, facilitarea investitiilor, scutirea investitiilor, incurajarea investitiilor. Masurile, ni se spune, trebuie sa fie neaparat « corelate » intr-un « pachet coerent ». Bun. Avem atunci : Stimularea investitiilor si incurajarea consumului. De adaugat aici « populatiei ». Consumul e musai sa fie « al populatiei ». Se dau acum si cuvintele « productiv » si « activitate ». Dau bine. Bun. Corelam : Stimularea investitiilor dublata de incurajarea consumului populatiei si scutirea de impozite a activitatilor productive. Se adauga niste numere. Iata pachetul corelat si coerent! De unde resursele, e alta poveste.
Noi credeam ca este mult mai important si mai greu sa pui in practica masuri de austeritate decat sa facilitezi, scutesti, incurajezi si sustii. Din fericire, avem experti care consultand « orice manual de macroeconomie » sau studiind « experienta altor tari » ne dovedesc cat de naivi eram.
Varujan Vosganian
Ajuns in acest punct, cititorul se va intreba: « Toate bune, dar ai uitat de d-l Vosganian care, in tot acest timp, a vorbit si gesticulat in fundal, fara sa fie clar ce spune si ce vrea. Ce ai vrut sa insinuezi ? Ca d-l Varujan Vosganian este unul dintre cei ramasi prin transee si paranteze si care propune solutii de politica economica conjuncturala pentru o problema care cere evident, masuri de politica economica structurala ? Sau, mai grav, ca este unul dinte acei diletanti pe care ii critici voalat ? »
Raspunsul meu : De loc. Din contra, D-l Vosganian este unul dintre putinii economisti din viata publica din tara cu privire la care plecam de la premisa de competenta . Tocmai de aceea avem de la dumnealui asteptari pe care nu le avem de la altii. Tocmai de aceea suntem atenti la ce spune, il luam in serios si credem in afirmatiile sale. D-l Vosganian, pe care-l cunoastem si respectam de ani buni, este si trebuie sa ramana unul dintre repere serioase in spatiul public cand vine vorba de economisti intrati in politica. In momentele grele, cand panglicarii isi dau pe fata natura, dumnealui va fi acolo : etalon profesional nestirbit.
Este si motivul pentru care dupa ce am prezentat exemplele negative, vom trece acum la un exemplu pozitiv. Adica la cateva dintre ideile imparatsite de domnia sa, referitor la masurile anticriza. E adevarat ca aceste idei au fost catalogate de unii drept caragialisme. Dar ce urmeaza trebuie judecat impartial de cititori, independent de ce cred unii sau altii, mai mult sau mai putini rauvoitori.
Planul anti-criza Vosganian
« Ar trebui schimbata in primul rand schema Guvernului, Guvernul trebuie injumatatit” a declarat Varujan Vosganian, conform Hotnews, prezentandu-si la RFI pozitia avuta la o intalnire cu FMI . „Trebuie apoi reduse posturi, sa le luam de pilda pe cele ale Administratiei Prezidentiale. De ce sa avem zece consilieri prezidentiali, cand Emil Constantinescu avea numai trei sau Ion Iliescu sase?”, s-a intrebat mai apoi, evident retoric, caci este o chestiune mult prea evidenta ca sa nu fie clara oricui, prin simpla enuntare.
Optand ferm pentru fortele pietei si impotriva etatismului, fostul ministru al finantelor din guvernarea Tariceanu a reiterat convingerea ca ar trebui: „transferate o seama de atributii pietei, cum ar fi de pilda directiile judetene agricole, care pot fi camere de comert agricole, cum ar fi tot felul de avize pe care le da statul si care pot fi transferate economiei private”.
Alte idei: „Sa se reduca cheltuielile, dar nu sa se reduca asa cum face acum PD-ul, cam cum faceau romanii cand pierdeau bataliile, numarau din zece in zece si taiau capete.”
Si o opinie personala: „Opinia mea e ca Fondul Monetar doreste sa-si extinda influenta cu orice pret asupra Romaniei ...". Astfel a conchis vicepresedintele PNL, si odata cu el conchide si Hotnews relatarea mult mai bogata in sugestii generale si particulare decat ne permite spatiul de fata sa prezentam.
Cu asta conchidem si noi.
Concluzie
Desi e prematur sa spunem ca avem Solutia, ideile prezentate de d-l Vosganian reprezinta o contributie majora la stimularea unei dezbateri care sa faciliteze un punct de plecare pentru incurajarea iesirii din criza. Intrebarea nu este daca termenul de caragialesc se aplica sau nu. (Pana la urma si Caragiale ar fi putut fi un bun macroeconomist daca ar fi citit „orice manual de macroeconomie” si s-ar fi uitat la « experienta altor tari »). Intrebarea este: De ce d-l Vosganian si pachetul sau coerent de masuri bine corelate nu sunt luati in serios? De ce acest Guvern se incapataneaza sa ignore abordarile constructive sugerate de domnia sa cu energie, elocventa si inconfundabila modestie, pentru binele tarii noastre, Romania, atat de greu incercata in aceste momente de criza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu