case closed!

„Minte-i cu tupeu!” Cum Ponta era mort şi Băsescu l-a înviat

de Florin NEGRUŢIU                         
Publicat la: 15.04.2014  00:17

De 24 de ore, procurorii probabil că-l înjură cu năduf. Traian Băsescu, cel care-şi arogă un titlu de glorie din eliberarea Justiţiei de sub influenţa politică, a făcut, în câteva secunde de fanfaronadă în direct, un rău imens celor care au muncit luni de zile ca să demonstreze monstruoasa caracatiţă politico-financiară din România cu tentacule până la Palatul Victoria. Schema de influenţă a baronilor locali, care de 20 de ani s-a întins ca un cancer în toate instituţiile statului, de la consilii locale, spitale, şcoli, inspectorate de poliţie, până la Guvernul României şi la posturile naţionale de televiziune, a primit un ajutor nesperat după intervenţia de la Realitatea TV a preşedintelui.

Atacul din ficaţi la familia Gabrielei Vrânceanu Firea, de o stupiditate greu de înţeles la un aşa zis animal politic calculat şi precis precum Traian Băsescu, a mutat în doar 24 de ore discuţia de la traficul de influenţă depistat de procurori în biroul lui Victor Ponta, la tema obsedantă a coaliţiei penalilor, susţinută cu sârg de însuşi premierul României: aceea că nu există Justiţie în România, că toate acţiunile DNA contra baronilor locali sunt dirijate politic şi că toate sentinţele instanţelor sunt discutabile sau reprezintă erori judiciare.

Ce şi-au spus oare telespectatorii care l-au privit pe Don Băsescu în direct? Păi n-or avea dreptate baronii să strige ca din gură de şarpe că sunt hăituiţi politic, ce dovadă mai clară vreţi că Băsescu trimite mascaţii să-i ia pe oameni de acasă, din patul lor, de lângă soţii şi copii?! Păi să nu-i plângem de milă, dimpreună cu Victor Ponta, bietului Costică, cu tot neamul lui de baroni, Nicuşor, Duicu, Cosma şi Mazăre?! Toţi oameni de nădejde, votaţi de popor, dar hăituiţi de justiţia băsistă?! O justiţie care a nenorocit familii, care a băgat la puşcărie oameni nevinovaţi, care a frânt destinul atâtor bărbaţi de stat?!

Peste noapte, graţie intervenţiei iresponsabile a lui Traian Băsescu, lumea a uitat de reţeaua Duicu, de Republica Mazăre sau de dreptatea până la capăt pe care Victor Ponta promitea să i-o facă, după alegeri, baronului Costică. Aşa cum era normal, mai toată presa a sancţionat dur ameninţările cu iz mafiot ale preşedintelui Băsescu. Cristian Tudor Popescu a scris în Gândul despre „agresivitatea umanoidului laş”, care, transmiţându-i Gabrielei Vrânceanu Firea să stea în banca ei că poate nu-şi mai găseşte bărbatul acasă, aminteşte de  procedeele „folosite de mafioţi, securişti, terorişti, de inşi dezumanizaţi, coborâţi la stadiul de bestii”.

Dar poate cel mai pervers efect al zicerilor lui Traian Băsescu a fost reactivarea lui Victor Ponta, aflat la podea după ultimele acţiuni ale DNA. Băsescu şi Ponta sunt din aceeaşi specie, trăind de o bună bucată de vreme în concubinaj pe principiul vaselor comunicante. L-am urmărit astăzi pe Victor Ponta. A înflorit. Era aproape mort şi Băsescu l-a înviat. În urmă cu câteva zile, când ziariştii l-au întrebat despre stenogramele explozive din dosarul Duicu, a bâiguit penibil o scuză de genul că şeful CIA o să fie foarte fericit să afle că a fost înregistrat vorbind în biroul său. La ora aceea, Victor Ponta era înspăimântat că procurorii au interceptări cu el şi cu Duicu. A înroşit telefoanele, a cerut urgent legătura cu SRI. „Ce aveţi cu mine?! Aveţi ceva? De ce nu mă mai iubiţi?” s-o fi plâns în stilul său caracteristic Victor Ponta.

Între timp, după ce primul material despre traficul de influenţă de la Victoria a apărut în Gândul, mai mulţi ziarişti şi mai multe instituţii de presă, care, spre cinstea lor, au refuzat să oculteze subiectul, în ciuda presiunilor imense, au arătat că, potrivit referatului procurorilor, coroborat cu motivarea judecătorului, baronul Duicu s-a dus la Palatul Victoria să facă trafic de influenţă în favoarea lui Constantin Ponea. Asta nu l-a împiedicat pe Victor Ponta să afirme senin, luni seara, într-o emisiune la RTV menită să-l spele de păcate, că aceste documente nu există, că Duicu n-a fost la Palatul Victoria şi că totul e o înscenare a ziarului Gândul, la comanda lui Traian Băsescu. Iar ca ridicolul să fie total, a anunţat că s-a mutat sub „pază militară”, cu birou cu tot, la Ministerul Apărării Naţionale, ca să se apere de înscenări. Aţi auzit ceva mai neverosimil, ceva mai infantil, ceva mai cusut cu aţă albă?

Sigur că apărarea lui Victor Ponta este absolut previzibilă. Sigur că e mult mai simplu să creeze diversiunea cu „înscenarea de presă” când sunt atâţia dornici s-o înghită pe nerăsuflate. Sigur că este mult mai convenabil să se declare o victimă a lui Traian Băsescu decât să răspundă punctual la acuzaţiile grave ale procurorilor. Dacă e mâna lui Băsescu, subiectul e închis! De altfel, în România poţi să fii oricât de incompetent, oricât de de pafarist sau dus cu pluta de-a dreptul, dacă-l invoci pe duşmanul Băsescu ai certificat de bună purtare. Sigur că a devenit o obişnuinţă ca premierul României să mintă cu seninătate, invocând când o personalitate, când alta, sigur că a ajuns deja banal să nege realitatea, când sunt atâţia naivi care să-l creadă. Sunt cei din sondajele de opinie care spun că „au încredere”.

Am mai văzut scenariul în care acest humanoid mincinos a încercat să prostească o întreagă ţară: când ziarul Gândul l-a dovedit plagiator. Şi atunci s-a supărat foarte tare pe noi, care nu i-am înghiţit balivernele bune pentru reduşii mintal care nu ştiu să citească. Şi atunci s-a declarat o victimă a manevrelor băsiste, parcă ăsta era subiectul, nu două texte despre care ziariştii noştri au demonstrat că sunt identice, după câteva zile de analiză comparativă rând cu rând.

Atunci „comunicarea” i-a mers, graţie unui foarte performant aparat de propagandă şi unor acţiuni abuzive ale instituţiilor pe care le avea la dispoziţie; s-au desfiinţat şi reînfiinţat comisii care l-au spălat rapid. Case closed! De ce nu i-ar merge şi acum? În fond, are în faţă exemplul luminos al adevăratului său maestru, Traian Băsescu, care a înţeles la timp secretul succesului în politică: minte-i cu tupeu, nimic nu este mai seducător pentru poporul acesta decât o minciună bună! Norocul lui Victor Ponta! Dar, aşa cum spune un proverb, „poţi minţi o dată un om, poţi minţi de mai multe ori un om, poţi minţi de mai multe ori mai mulţi oameni, dar nu poţi minţi tot timpul pe toată lumea”. Norocul nostru! Poate singurul.