Se afișează postările cu eticheta vladimir tismaneanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vladimir tismaneanu. Afișați toate postările

marți, 31 martie 2015

tari în gură, ca la cassa de cultură

din doua una: or domnii tismăneanu și stan vor să ni'l facă simpatic pe putinovich, cu ai săi cilavieci, or rușii vor să ni'l facă din nou simpatic pe băsescu, cu ai lui lepeciști

poate ma bate dumnezeul basistilor dac'o spun, dar iata c'o spun: pe mine  ma plictiseste teribil domnul acesta tismaneanu.

o fi dinsu tare pe domeniul sti'ntzific al sovietologiei si al rascolirii printre izmenele murdare ale nomenclaturistilor din primaverii, dar articolele sale politice "angajate" sint, pentru mine, un fel de bagare in seama, piedici in calea uitarii, batut al apii de ploae'n piua.

o harnicie demna de un slujbas marunt, care vrea, cu tot dinadinsul, sa'i arate sefului ca'si merita, cu asupra de masura, ultimul banutz pe care'l primeste si  care il poate face gelos pina si pe ultra-prolificul jac cristoa.

pentru ca, atunci cind a facut acuzatzii la adresa "administratziei prezidentziale"  ca ar avea simpatii legionare, n'a prea avut succesul scontat, a gasit cu cale sa creasca putzin miza, asa ca s'a luat la trinta cu marele urss de la rasarit, cu vladimir putinovich in persoana, si, ceea ce e foarte ciudat, a si primit o replica, pe masura, din partea ambasadorului urssului in tzarisoara.

de ce e ciudat ca a primit o astfel de replica?

pai, sa am eu numai hirtii d'o suta (indiferent de valuta) numai de cite ori am citit/vazut atacuri infinit mai violente la adresa maretzii imparatzii, si'a lindicului razboinic din fruntea ei, in medii cu mult mai mare raspindire si din partea unor personaje cu relevantza, cu tot respectul pentru domnul tismaneanu, mult mai mare.



mamaaa, sa vezi ce'i frigem acuma pe rusi...



ce l'o fi apucat pe domnu' ambasador?

nu vrea el, cumva, sa'i ridice o nesperata minge la fileu domnului tismaneanu, implicit celui care este in spatele 'mnealui?

nu se va incolona, iarasi, 'telectoalimea sovaielnica, in spatele distinsului domn si'n spatele fostului diktator, ajuns aproape la aceeasi relevantza precum domnul tismaneanu?


joi, 12 februarie 2015

ce asemănări și ce deosebiri există între domnul profesor tismăneanu și ilie dobre?

asemanari:

ilie dobre
  • Dobrin, la clipa amintirilor
  • Ilie Dumitrescu - o stea în plină ascensiune
  • Marius Lăcătuș - săgeata carpatină
  • Fane Iovan - o stea ce sclipește lângă șinele Giuleștinei
  • Florin Halagian - un senior la curtea Regelui Fotbal
  • O galerie nebună, nebună, nebună... Galeria Rapidului
  • Jean Vlădoiu - o stea printre stele
  • Rodion Cămătaru - tunarul din Bănie
  • Gheorghe Tadici - magicianul de pe semicercurile Meseșului
  • Cristian Gațu - un prinț la curtea Regelui Handbal
  • Mariana Târcă sau pasărea măiastră de pe semicercurile carpatine
  • Ștefan Nanu - expresul de Olanda
  • Sorin Cârțu, fotbalistul-briliant al Craiovei Maxima
  • Valentin Samungi - Handbalistul-zburător
  • Cornel Țălnar - leul neîmblânzit al gazonului
  • Mircea Rădulescu - antrenorul a patru echipe naționale
  • Țețe Moraru - Glorie. Reflexe. Amintiri
  • Gigi Mulțescu, fotbalistul-nepereche
  • I se spune "Mopsul" - Florea Dumitrache
  • Dorinel Munteanu - metronomul de la mijlocul terenului 
  • Ioan Ovidiu Sabău și patima fotbalului
  • Ion Ionescu între "templul" Giuleștiului și cel al justiției
  • Pavel Badea - "Samuraiul" de pe Jii
  • Emil Săndoi - o emblemă alb-albastră
  • Generalul Cornel Oțelea - performerul unic de pe arenele cu semicercuri
  • Lajos Sătmăreanu - "Steaua" de ieri 
  • Cornel Pavlovici sau fascinația golului 
  • Zoltan Crișan, irezistibila extremă 
  • Fotbal, culise, întâmplări
  • Emeric Dembroschi - eroul de la Guadalajara
  • EURO 2004 sau infernul vedetelor
  • Radu Matei cu "fluierul" între iluzii și adevăr
  • Mondialul fotbalistic 2006, între sclipiri și deziluzii
  • Ștefan Birtalan, "tunarul" de pe semicercuri
  • "Prințul" din Trivale, la ultimul "dribling"
  • Cu microfonul printre amintiri
  • Benone Sinulescu și glasul său fermecat
  • Interpretul Nelu Bălășoiu în "concertul" confesiunilor
  • EURO 2008 sau "turnirul" conchistadorilor
  • Paradisul însângerat (roman)
  • Performerul de sub crestele Caraimanului



vladimir tismaneanu
  • Miron Constantinescu sau neputința de a deveni eretic
  • Lenin, Wagner si supraoamenii totalitari
  • Barocul comunisto-fascist: Syriza, Putin, Dughin si adevaratele probleme ale Europei
  • Anticomunism și antifascism: Vremea rușinii, Marius Oprea și idealurile lui Ion Gavrilă Ogoranu
  • De ce contează Ágnes Heller? Auschwitz, filosofia politică și conştiinţa tragică
  • Un ocean de amintiri amare: Nicolae Ceaușescu și tragicomedia comunismului dinastic
  • Leninism balcanic, leninism iberic: Ceaușescu și Carrillo
  • Evazionism histrionic: Metanoia lui Victor Ponta?
  • Despre Aleksandr Soljeniţîn: Atunci când cuvântul devine dinamită
  • Despre Dughin, dughinism si barocul stalino-fascist
  • Pasiuni radicale, iluzii eșuate: Testamentul lui François Furet
  • Deng Ilici Iliescu revine, Ponta se duce…
  • Portret de presedinte: Despre Traian Basescu
  • Doua voci, doua destine, doua optiuni: Mircea Cartarescu si Emil Constantinescu
  • Bacalbaşa cu cravaşa: PSD, Partidul Şovinismului Demagogic
  • Normalitatea Monicăi Macovei: Dansând tango cu Radu Moraru
  • Dl Meleșcanu, doctoratele in Vest si adeverințele de la Aprozar
  • 50 de ani de la puciul de partid din octombrie 1964. Nikita Hrușciov și agonia bolșevismului
  • Curriculum vitae: De la căutarea lui Marx la despărţirea de Marx. Episoade dintr-un itinerariu spiritual
  • Prolegomene la o etică a onoarei: Albert Camus, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
  • De la Dzerjinski la Putin: Dictatură, paranoia, teroare
  • Monica Macovei și resurecția speranței
  • Robert C. Tucker, mentor, model, prieten
  • Marxism apocaliptic: Lukács, Gramsci și soteriologia bolșevică
  • Adam Ulam şi Noul Război Rece
  • Hunveibinul Ponta viziteaza Republica Populara a Amneziei
  • Stefan Andrei sau iluzia ceausismului cu chip uman
  • Andrei Cornea și condiția tragică a libertății
  • Jan Palach, Agnieszka Holland si imortalitatea adevarului
  • Richard Pipes și radicalismul bolșevic
  • Lucia Hossu Longin si extincţia inteligenţei morale
  • Amețitorul viraj al lui Viktor Orban
  • Iuri Andropov, ideolog si polițist
  • Vibranta luciditate a lui Paul Zarifopol
  • Nefasta mediocritate a aparatcikului de cursa lunga: Tovarasul Emil Bobu
  • Leszek Kołakowski si nazuinta catre adevar
  • O luciditate ranita: Hannah Arendt si problema Raului
  • Robert Conquest și onoarea sovietologiei
  • Gheorghe Apostol si avatarele stalinismului românesc
  • Gheorghe Gheorghiu-Dej, micul Stalin de la București
  • Ioan T. Morar si curajul asumarii trecutului
  • Mario Vargas Llosa la Caracas
  • Amintirea unei lumi ucise: Agnes Heller, Stefan Zweig, Wes Anderson
  • Un cautator de lumi imposibile: Gabriel Garcia Marquez
  • Fragila, casabila si plina de har: Despre Nina Cassian
  • Alain Besançon, utopia încarnată şi actualitatea sovietologiei
  • Zbigniew Brzezinski, un strateg vizionar
  • Bogdan Călinescu despre răul lumii noastre
  • David Satter si traditia onoarei
  • Mircea Mihaies si demnitatea intelectualului critic
  • Ion Gheorghe Maurer si pseudo-justitia comunista
  • Mircea Cartarescu! Franz Kafka in Paranopolis
  • Daniel Barbu, Shakespeare si SIDA
  • John Gray si mitul progresului
  • Mircea Crișan, Marina Voica si comunismul
  • Aleksandr Iakovlev si curajul apostaziei
  • Ralph Miliband, Isaac Deutscher, Ed Miliband si pasiunea socialista
  • Rebelul Leszek Kolakowski sau gaudium de veritate
  • Dogoritoarea actualitate a lui B. Fundoianu
  • Crin Antonescu si tomberoanele spatiului public
  • Virgil Nemoianu si statornicia valorilor
  • Virtutea luciditatii: Iuri Glazov si soarta comunismului
  • Don Relone F. si metastaza turpitudinii
  • Larry Watts si mitologia national-stalinista

deosebiri:

eu unul nu am gasit, si nici nu as fi putut sa gasesc, pentru ca pe primul nu l'am citit niciodata (si nici de ascultat nu l'am mai ascultat de o gramada de ani), iar pe d-l tismaneanu am renuntzat, de un numar mai mic de ani, ce'i drept, sa'l mai citesc






sînt gata să semnez, alături de o impresionantă listă de intelectuali publici, petitzia initziata de domnul profesor tismăneanu, în numele grupului de dialog social, al ziarelor evenimentului zilii și jurnalul natzional și al televiziunilor labe unu teve și antena trei, împotriva mîrșavului grup infractzional înfiintzat, organizat și condus de către domnul al nostru fost președinte băsescu traian, împreună cu sinistra lui sosie








multzumim din inima organelor noastre de viitoare trista aducere aminte, in frunte cu cuplul diktatorial coldea-codlea-kovesi, pentru ca ne'a oferit aceasta nesperata ocazie



marți, 10 februarie 2015

cînd are să'i sară'n ajutor domnul tismăneanu evreicii din pleșcoi?



avem l'indicii rezonabile ca gestul ezoteric
al duamnii elena udrea ii era adresat domnului tismaneanu


in sensu' ca sa'si tzie pliscu

cum si'a tzinut si'n cazul altui cunoscut evreu, nutzu camataru




are despre cine sa vorbeasca, pina'l doare mina, singur sau impreuna cu negrul domniei sale, si anume despre, bineintzeles, andrei muraru, octav bjoza, marius oprea, ion gavrila ogoranu si - de ce nu? - despre klaus "mutalaul" iohannis.


colectzia de primavara-vara de la auschwitz,
in vizuina lu mardale

miercuri, 14 ianuarie 2015

duminică, 28 decembrie 2014

dincolo de nod - brigada diverse în alertă: au cu ce, dar n'ai cu cine (fabrici&limuzine)




'naltele spir'te, ca 'nto'deauna, s'atinge,
dupa ce, in prealabil,
bine'ntzeles ca se 'ncinge
cu cine s'or lupta, de data asta,
magistru jac si savantu tismaneanu,
mai ceva ca la inotu' sincron?



sa fie vorba tot de cine tzine hatzurile?
tot pe loc, pe loc, pe loc???


domnii acestia doi, domnu' jac si domnul savant tismaneanu, par mai speriatzi de o eventuala intrare in insignifiantza a domnului nostru traian basescu decit se teme domnul nostru traian basescu, el insusi, de o eventuala internare a dinsului intr'o institutzie de cultura si hodina .

n'a zis el, d'atitea ori, lacramind, ca "nimeni nu e deasupra legii, inclusiv eu!"?

dac'ar fi lasat, de catre (mult prea) supusii dumisale, s'ar exprima, poate, precum victima dumisale politica, domnul sorin ovidiu vintu, adica: "dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă"..

lasatzi'l, bre, sa'si plimbe nepotzii cu sania, ca nu se stie ca pamintu cit mai il lasa.



      1. Andrei George spune:
        Să presupunem că dumneavoastră ați fi fost cel decorat. Să zicem, în semn de omagiu pentru rezultatele comisiei de investigare pe care ați condus-o. Să zicem că un grupuscul intransigent intitulat „Centrul pentru Monitorizarea și combaterea Antiromânismului” ar fi luat act, cu dezamăgire, de decizia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, de a acorda Ordinul Naţional «Steaua României» în grad de Cavaler unui fost comunist … Să zicem, în plus, că port-drapelul acelui grupuscul ar fi fost copilul unui fost comandant legionar, de care omul s-ar fi despărțit, totuși, prin multe din scrierile sale. Cum v-ați fi simțit?
        Îmi permit ipoteza că ați fi fost revoltat. Ați fi acuzat de fascism grupul și persoana cu pricina.
        Dintr-o perspectivă democratică, este exact acuza pe care v-o aduc, un maniheism intransigent care a stat la baza tuturor „-ismelor” criminale din secolul trecut.
  1. simpaticul domn "r" spune:
    domnule cristoiu, nu va lasatzi!
    sintem alaturi de dumneavoastra!
  2. crin a. mardale spune:
    domnule cristoiu,
    putetzi fi cit de contrafactual doritzi, dar, putetzi fi mai rar?
    opera d-voastra stiintzifica, stimate domnule cristoiu, ar avea numai de cistigat.

dupa citeva ezitari, domnul savant tismaneanu a binevoit sa vibreze la umorul meu de avtobaza, confirmindu'mi, daca mai era nevoe, ca face parte din marele popor care l'a dat lumii pe mel brooks, printre multzi altzii


luni, 22 decembrie 2014

iar ne'a mintzit domnul băsescu!
plus: datul în bară,
versus, dansatul,
îndrăcit,
la bară


Băsescu: Va fi un congres la PMP după alegeri, dar nu cu mine candidat la preşedinţia partidului

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, săptămâna trecută, înaintea plecării la Consiliul European, că a doua zi după terminarea mandatului va deveni membru al Partidului Mişcarea Populară şi că intenţia sa este de a construi un partid nou, pentru ca în 2016 românii să aibă "o alternativă curată".



Asteptat la sediul PMP, fostul presedinte Basescu a transmis ca "nu are in program" aceasta actiune

de V.M. HotNews.ro
Reprezentantii PMP s-au adunat, luni, la sediul partidului, unde fusesera anuntati ca va veni Traian Basescu pentru a-si prelua biroul, dar dupa cateva ore de asteptare au aflat ca fostul presedinte "nu are in program" aceasta actiune, relateaza Mediafax.



Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanu
Foto: Arhiva personala

Presedintele Iohannis, unii consilieri de la Cotroceni si riscul "datului in bara"

de Vladimir Tismaneanu Contributors.ro
Dl Klaus Iohann si-a numit consilierii pe teme de maxima semnificatie politica, sociala, economica si culturala. Este simptomatic ca, in pofida unui mesaj trimis de numerosi cunoscuti intelectuali, publicat in revista 22, dl Iohannis (care a raspuns ca se va gandi cat se poate de serios la acel subiect) continua sa apeleze la personaje precum Dan Mihalache (pesedist devenit penelist, fost redactor al imundei publicatii feseniste "Azi", de care nu stiu sa se fi delimitat) si Andrei Muraru (s-a scris destul despre contra-performantele profesionale si morale ale acestuia pentru a mai fi nevoie sa insist).

cred ca domnul profesor tismaneanu s'a luat la intrecere cu domnul scriitor si istoric literar jac cristoa, avind sanse remarcabile sa'l intreaca pe acesta.

nu poci pentru ca sa zic la ce.

joi, 18 decembrie 2014


scripcarul și stejarel olarul pe acoperișul fierbinte



cum nu l'am intzeles si n'am sa'l intzeleg niciodata pe domnul ministru daniel funeriu, un presupus savant, doktor "pe bune" in chimie, chiar cistigator de granturi de cercetare, in valoare de bulioane de evroi, pe baza de capacitate profesionala recunoscuta internatzional, ca atare, si care a dat cu piciorul la toate astea, si cu mucii in fasole, pentru a deveni un mic trepadus politic, gata sa esueze lamentabil ca urmarit penal, ca ultimu' aprozarist ajuns parlamentar, la fel n'o sa'l intzeleg niciodata nici pe domnul savant vladimir tismaneanu, cel care nu oboseste niciodata sa ne cocoseze cu prea plinul domniei sale contzint, revarsat peste noi si peste hectare de bitzi gramada.

se risipeste abundent si neverosimil, luindu'i ostateci si p'altzii, combinatoric, reusind performantza uluitoare sa publice articole de nu mai mult de citeva sute de cuvinte "la patru miini".

am fost printre cei care i'au luat apararea, atunci cind era acuzat de sinecurism, pentru ca nu'mi imaginam cum un om de asemenea magnitudine, profesor la prestigioase universitatzi de peste balta, s'ar putea cobori la nivelul culesului celor citziva firfirei care i s'ar fi cuvenit pe statul de plata.

dupa ce a fost indepartat, miseleste, de la conducerea institutului care se ocupa, zice'se, de crimele comunismului, la fel cum si el il inlocuise pe cel dinaintea sa (nici nu mai tzin minte cine a fost. sa fi fost marius oprea?), indepartare si ea "cu (un) cintec", pentru ca, initzial, promisese c'o sa'si dee el singur-singurel dimisia, fapt care nu s'a mai intimplat, probabil ca la sugestia patronului spir'tual al domniei sale, pentru a putea face tambalau dup'aia, domnul savant a continuat rafuiala cu cei care i'au urmat in fonctzie, la fel de polit(r)ici ca domnia sa.


unul dintre ei, andrei muraru, care habar n'am cine este, dar care, atunci cind useleaoa s'a rupt, a parasit postul fara prea mare scandal, el fiind propus acolo de peneleaoa scoasa/esita de la gubernare, este acum vinturat, prin diverse medii, drept un nume ce ar putea figura pe lista consiglierilor presedintelui ales-bules iohannis, eventualitate care'i provoaca bube si mincarimi domnului profesor, dar si "negrului" domniei sale, marus stan si bran, si el cu o mai veche ranchiuna personala la adresa viitorului consigliere.

ca pe vremea domnului moraru s'a mai facut si ceva pentru memoria victimelor comunismului si comunistilor, precum si pentru inceperea pedepsirii celor vinovatzi, constitue, se pare, un factor agravant.


Ponta dupa Ponta: Un mesaj catre Klaus Iohannis

Vladimir Tismaneanu    decembrie 15, 2014 2 comentarii 759 Vizualizari
In urma cu 25 de ani, era cu cateva zile inainte de prabusirea regimului Ceausescu, intr-o emisiune pe postul american de televiziune publica (PBS), spuneam ca Romania nu traieste in realitate, ci in plina supra-realitate. Este ceea ce se petrece si acum, spre uimirea oricarui om care inca mai percepe distinctia dintre adevar si minciuna, ... citeste tot articolul

Despre Andrei Muraru. Exerciții de uimire

Marius Stan    decembrie 14, 2014 2 comentarii 2,067 Vizualizari
Încă de când am auzit pentru prima dată ipoteza numirii lui Andrei Muraru pe post de consilier prezidențial pentru relația cu societatea civilă, m-a cuprins o uimire vecină cu râsul irepresibil. Să vă spun și de ce (mi se pare absolut important să cunoaștem în amănunt tânăra generație de politicieni ori de oameni ce se ... citeste tot articolul


am citit, ce'i drept ca'n diagonala, articolul domnului negru al domnului tismaneanu, ca pe cele ale domnului tismaneanu, el insusi, nu mai pot, de ceva vreme, fiziologic, sa le citesc, si am ramas oarecum siderat, daca nu busbe, pentru ca, pur si simplu, n'am intzeles chiar nimica, parindu'mi, la fel de pur si la fel de simplu, ca domnul negru vrea sa'i faca o mare placere domnului tismaneanu, cautindu'i nod in papura domnului muraru.

pentru ca uimirea mea n'a ajuns chiar pina acolo incit sa se invecineze cu risul irepresibil, vorba domnului negru de mai sus, am sa incerc sa redau, din memorie, ca realmente nu vreau sa'i recitesc textul, spre aprofundare, ce am intzeles eu, din acea parcurgere in diagonala, ca'i reproseaza inamicului, viitor, probabil, consigliere.

deci, era vorba ca, in nemernicia lui, domnul muraru, s'ar fi manifestat ca un badigard al proaspat numitei directoare a bibliotecii centrale universitare, doamna mica militzista mireille radoi, in timp ce eroul nazziunii, stan marius, (se) manifesta, in fatza stabilimentului, pasnic si plenar, impotriva numirii dinsii.

deducem d'aici ca domnul muraru era de acord cu numirea stimabilei in post, iar domnul stan era impotriva.

ciudat!

dar - cum dracu? - doamna nu fusese numita/nu cistigase concursul aranjat, pe vremea gubernului (sanchi) boc, pe vremea ministeriatului mai sus amintitului funeriu?

adica a gubernului/nelor basescu?

pai, ce treaba avea domnul muraru cu gubernarea basescu, ca s'o sprijine, pe ea si pe sprijinitzii ei, ca el era liberal (poate ca merge iarasi un "sanchi"), ramas de carutza, iar, peste nu mult timp, domnul stan ni'l zugraveste pe domnul muraru ca fiind un aprig contestatar, tot in strada, a aceluiasi gubern, in 2012?

sau, poate ma insel eu, l'a auzit cineva pe domnul tismaneanu, cel caruia'i este atit de recunoscator, pina la identificare, domnul negru stan, contestind vreuna din masurile/numirile gubernelor basescu?

ori sintem consecventzi, ori nu mai sintem?

il contestam pe domnul muraru c'a fost, ne bazam pe zicerile domnului negru stan, intr'un moment de ratacire al existentzii sale, mai basescian decit domnul tismaneanu, daca se poate imagina asa ceva (si iata ca se poate!)?

ca se ne lamurim despre ce e vorba in propozitzie, il putem lua martor pe alt actual basescian, cu condicutza, feroce, care pe vremea aia, a numirii doamnei bibliotecare porno-securista, era mai putzin basescian decit astazi, daca se putea exprima la modul peiorativ la adresa "portocaliilor", asta chiar mult inainte ca domnul basescu sa rosteasca acel crincen "adio pedele!", pina nu sterge prisecariu, despre el, evident, era vorba, toate urmele (o parte dintre ele le'a sters. dovada ca linkurile spre kmkz nu mai functzioneaza)



mie imi pare ca, prin acest articol, cel de pe contributors.ro, in loc sa'i traga o smetie, vorba lui turcesqiu, lui muraru, de fapt, domnul stan, i'o cam trage la gioale domnului tismaneanu.

******************

si pentru ca eu mi's mai  impartzial decit ar pretinde unii, nu pot ca sa nu'l alatur acestui tobosar al vremurilor tot mai noi, nu voi, adica domnului tismaneanu, pe unul dintre adversarii domniei sale, care nu'i chiar atit de mare savant ca dinsul (dar totusi!), adica pe domnul stejarica olarul, istoric, teolog si beletrist de renume interjudetzean, actual apevist, despre care am aflat cu surprindere, zilele astea, ca rezista pe metereze, ca secretar de stat, nenica, in gubernul ponta al nu stiu citelea, si dupa ce ministrul acto-rika venturiano stanoevici fu indepartat, cu un picior spate gios aplicat cu ciubotzica cucilor diasporeici, un adevarat motiv d'oftica absolut intemeiata pentru domnul tismaneanu, mai ales ca nici madam/mademoiselle mireille n'a fost indepartata din post, marturie sta ca dinsa rezista pina'n zilele noastre.




din pacate, nu am date despre domnul marius oprea, fostul coleg de suferintza al domnului secretar de stat stejarel si fostul vinator de securisti, altele decit cele care'mi lindica c'a ajuns in halul incit sa'i apere pe tortzionari si securisti prin procese.


ps

io'te'l si pe jac, tic - tac, tic - tac, gind la gind cu bucurie, doar la el sa fie, s'o agatzat de nadragul tismanean, de oftica pe ioha si de necaz ca shafu'i numai unu, dar trecator...

joi, 30 octombrie 2014

in sfirsit, m'am dumirit si eu, parc'ar mai conta, domnule ponta, ca domnul liiceanu e, si el, un soldat japonez doar un pic mai putzin harnic "decit" domnul tismaneanu





asadar, pentru domnul liiceanu, romunia'i o racheta, care, evident, s'afla in aer, in zbor spre cele mai inalte culmi, de civilizatzie si radio progress, iar domnul al nostru prim ministru ponta pare un copil, deci un pisoias, lasat sa conduca - de cine oare? - o astfel de minunata masinarie.

iar singurele hibe ale domnului al nostru presedinte basescu sint citeva nimicuri, tziganci imputzite etcetera, plus inadecvarea doamnii udrea, care, dac'ar fi ramas la cratitza si mop, ar fi fost si ea destul d'ochei, ca l'ar fi scutit pe domnul presedinte de pacatul capital de a nu mai putea fi votat inc'o data.

altfel, domnul liiceanu il asteapta pe tatuc sa se mai dee de citeva ori peste cap si sa ne mai salveze o data, sau de cite ori va dori 'mnealui, pina cind va iesi cu picerele'nainte, din politica.

vineri, 19 septembrie 2014

vineri, 5 septembrie 2014

exista si nenorociri mai mari decit harnicia activsta, de ana (t)ipatescu in pantaloni, a domnului tismaneanu

in timp ce domnul tismaneanu isi continua cavalcada grafo maniacala de nestavilit (si de necitit), printr'un apel la prietenii nostri, 'telectoali (de a'si iesi din rezerva ne-strategica, pentru a'si mai lua niste scuipatzi in freza), fara sa le explice si sa ne explice de ce sa o sprijine sau de ce sa o sprijinim pe monica macovei, in defavoarea duduchii, care e alegerea de nezdruncinat a celui la ale carui alegeri n'am avut (mai) niciodata nimic de obiectat...


iata ca iar ni s'a rupt humveeu'n drum

Un militar a decedat şi alţi patru au fost răniţi într-un accident care a avut loc vineri, 5 septembrie, pe timpul desfăşurării exerciţiului multinaţional „Saber Junction 14”, în Centrul de Instruire din Hohenfels, Germania, informează Ministerul Apărării Naționale.
(...)
Pe timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic, vehiculul de tip HMMWV în care se aflau cei cinci militari s-a răsturnat la intrarea pe un drum secundar. Cauzele producerii accidentului sunt cercetate de o comisie constituită la nivelul unităţii.
(...)
fapte care ar trebui sa'i faca pe rusi sa se teama, iar pe domnul al nostru p.m. ponta sa se culce linistit.



marți, 1 mai 2012

intre noi, mexicanii

desi, cu alte ocazii, sint in imposibilitate, "pornita launtric", de a'i mai citi unele articole, din motivatzii diverse ce tzin de stilistica mult prea partizana, iata ca d-l tismaneanu aplica, de data asta, dom' tudorane, o apriga lovitura de palitura unei doamne crucishatoare a literelor (si cifrelor) romunesti.

din ce "s'au luat"?

Cine poarta sombrero? Adrian Nastase, Victor Ponta si mexicanizarea Romaniei
Vladimir Tismaneanu aprilie 30, 2012 Politica & Doctrine, Reactie rapida, Societate/Life

dupa care a urmat:

Marele şoc şi mica groază: mexicanizarea României
de Lelia MUNTEANU
Postat la: 30.04.2012 20:53 Ultima actualizare: 30.04.2012 22:46


Autorul celebrului interviu-fluviu cu Ion Iliescu - „Marele şoc. Din finalul unui secol scurt”, 498 pag. (nu ştiu cât i-a luat să scrie, ştiu cât i-a luat pe urmă, să se explice) – avertizează: USL va aduce mexicanizarea României!

Că o să regretăm PDL în 7 (şepte) luni - se prea poate. Ăsta-i farmecul nostru, aşa am rezistat în istorie, suntem uituci. Că Guvernul Ponta - pe cale să se nască, din zâmbetul sarcastic al Preşedintelui („Ne vedem la Neptun...”) - va fi un dezastru, nu ne mai sperie nimic, nici măcar madam Tatoiu.

Că o să-l pună pe Nastase şef la DNA - mai treacă-meargă, omul a învăţat drumul. Că vine Vanghelie la Droguri şi Condimente – are sens, după ce i-au stins grătarele. Că o să-l instaleze pe Voiculescu la ANAF - plauzibil, e om strângător. Că o să preia doamna Andronescu Ministerul Tragediei – cred, are naturelul simţitor. Că o să ne scoată democraţia din cap, dar şi din manualele alternative - pare o consecinţă logică. Că o să ne: pauperizeze, şomerizeze, emasculeze, termineze - nu-i exclus. Dar să ne mexicanizeze? Nu-mi dau seama dacă merită deranjul.

Mai găsesc ăştia, săptămâna viitoare, când vor ajunge la guvernare, destui bani în buget cât să ne distribuie barem un sombrero de căciulă? Parcă văd că, dacă nu securizează graniţa, fugim toţi în Ucraina, la Reni, ca la El Paso.


Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul




d-l tismaneanu reactzioneaza:





Doamna Lelia Munteanu si amintirile anului 1990
Vladimir Tismaneanu mai 1, 2012 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life 


Inteleg ca in “Gandul” jurnalista Lelia Munteanu se ocupa ironic de textul meu despre mexicanizarea Romaniei. Isi aminteste de volumul “Marele soc”. Face cateva impunsaturi pamfletare (in lipsa de analize serioase, se poarta pamfletul in Romania zilelor noastre). Marturisesc ca nu citesc “Gandul”, dar numele autoarei mi-a sunat cunoscut. Am facut o succinta cautare si am gasit linkul de mai jos. S-au scris atunci, in1990, imunditii absolute, minciuni grosolane, nu foarte diferite de ceea ce se profereaza acum prin “Antene”.

Astept o teza doctorala despre presa romaneasca in acel an teribil. In mod cert, “Adevarul” si redactorii sai in frunte cu unul dintre principalii “intelectuali ai lui Iliescu”, propagandistul fesenist (altminteri notabil hispanist) Darie Novaceanu, nu vor apare in culori roze. Nu faceau decat sa minta, sa minta si sa minta. Alaturi de “colegii” de la “Dimineata”, “Azi” si “Romania Mare”. Alaturi de redactorii si crainicii “Televiziunii Romane Libere” condusa Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu (condusa de Eugen Preda, Radiodifuziunea fost mult mai decenta, nu toata lumea se rinocerizase). Minteau si instigau la ura, repetau mecanic lozincile nascocite de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu si Gelu Voican Voiculescu.

In iunie 1990 eram la Bucuresti. Am vazut cu ochii mei barbaria minerilor “indrumati” de securisti, am depus marturie in “22″ (cea mai injurata revista din Romania, alaturi de cotidianul “Romania Libera”, de catre presa fesenista in frunte cu “Adevarul”, unde doamna Munteanu era redactor), in “Christian Science Monitor” si in “The New Republic”. L-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut bestial, ca si fratele sau Bogdan. Spre deosebire de doamna Lelia Munteanu, eu nu am nimic de regretat din ce-am scris atunci. Nu am participat niciodata la ponegrirea victimelor, nu am scris texte care sa poata indemna la linsaj. Cum nu regret nici ce-am scris pe subiectul mexicanizarii. Tout au contraire.



fug sa accesez pagina de pe "historia":


Secretele Mineriadelor: Confesiunile unei „drogate“ şi regretele Leliei Munteanu
 Autor: Cosmin Turcu, Mihai Voinea

Mioara Popinceanu, la două decenii după ce a fost bătută de mineri şi înfierată de „Adevărul“

Bătută de mineri şi terfelită în presă de ziarişti de la „Adevărul“, printre care şi Lelia Munteanu, profesoara Mioara Popinceanu a plecat din ţară în iulie 1990. În 1990, „Adevărul“ a scris despre Mioara Popinceanu că era o drogată. După 20 de ani, Lelia Munteanu mărturiseşte că a regretat întotdeauna acel „text sinistru“.

După ce Ion Iliescu le ţinuse un discurs extrem de motivant şi îi însărcinase, în zorii zilei de 14 iunie 1990, să se îndrepte spre Piaţa Universităţii „pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră", minerii au pus stăpânire pe zona centrală a Bucureştiului. Ortacii au snopit în bătaie orice trecător care li se părea suspect şi care corespundea instigărilor făcute la acea vreme de presa fidelă regimului Iliescu, în frunte cu „Adevărul".

Moartea dreptăţii

O haină la modă, o pereche de ochelari, o frizură uşor rebelă şi un cuvânt nepotrivit se puteau întoarce împotriva ta, ca un bumerang necruţător. Raţionalul dispăruse de pe străzile Bucureştiului în ziua de 14 iunie 1990. Şi nici nu putea fi altfel când mii de ortaci ieşiţi direct din şut veniseră în Capitală îndoctrinaţi cu ideea că „elemente fasciste" extrem de periculoase sunt aproape să pună stăpânire pe ţara proaspăt eliberată de ceauşism. Mioara Popinceanu (53 de ani) este una dintre sutele de persoane căzute în ghearele minerilor în timp ce mergea pe stradă în dimineţa zilei de 14 iunie 1990, îndreptându-se spre serviciu.

„În jurul orei 11.00, mă îndreptam către şcoala unde eram profesoară de engleză. Pe drum am vrut să iau ziarul «Dreptatea» de la un chioşc, dar mi s-a spus că publicaţia fusese desfiinţată. În acel moment, am văzut agitaţie în sediul Partidului Ţărănesc de peste drum. Minerii devastau clădirea", îşi aminteşte Mioara.

Un om salvează o viaţă

„Dreptatea" era ziarul de casă al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ), una dintre puţinele publicaţii care criticau făţiş Frontul Salvării Naţionale (FSN). Femeia şi-a dat seama prea târziu că în acele zile orice cuvânt care avea vreo legătură cu Opoziţia era ca o parolă care chema moartea. „Câţiva mineri au auzit când am întrebat la chioşc şi unul dintre ei a strigat că sunt de la ziarul «Dreptatea». Atunci au tăbărât pe mine şi m-au lovit cu pumnii, cu picioarele şi cu bâtele.

Pe certificatul medico-legal au fost consemnate 28 de lovituri. Mai toţi miroseau a băutură şi erau foarte murdari. Când vedeau că cineva este luat la bătaie, acolo se duceau mai mulţi, în haită. Însă nu toţi minerii loveau cu bâta, numai o parte dintre ei ştiau să bată, dar aveau o precizie fantastică", povesteşte Mioara Popinceanu. Profesoara de engleză a fost salvată de un bărbat pe care nu l-a mai văzut niciodată.

„Nu ştiu de unde a apărut. Era un individ îmbrăcat civil, dar în faţa minerilor s-a legitimat poliţist şi a reuşit să mă scoată din mâinile lor şi să mă ducă la Poliţia Capitalei. Pe drum am trecut prin mai multe cordoane de mineri care dădeau şi în mine, şi în el. Cred că dacă nu era acel om nu aş fi scăpat vie de acolo. El mi-a salvat viaţa, dar nu l-am mai văzut niciodată ca să-i mulţumesc", se confesează femeia.

„Olandezii întrebau dacă suntem colonie"

Evenimentele din iunie 1990 au avut urmări ireversibile pentru o mulţime de români. „Era o panică generală. Mii de oameni au solicitat viză ca să plece din ţară. În iulie 1990 am primit viză să plec în Olanda. Pot să vă spun că am plecat de frică! La fel ca şi alte zeci de persoane pe care le cunoşteam! Era clar că acţiunea minerilor fusese una premeditată şi că ţi se putea întâmpla orice.

Nu se schimbase nimic, era la fel ca în comunism. După ce am fost bătută de mineri, primeam tot timpul telefoane în care nişte voci de bărbaţi mă ameninţau în toate felurile. Nu am mai rezistat şi am hotărât să emigrez. Atunci au plecat foarte mulţi oameni din ţară, toţi intelectuali", rememorează Mioara Popinceanu.

Aceasta a primit rezidenţă în „Ţara lalelelor", iar după cinci ani i s-a acordat şi cetăţenia olandeză. „Oamenii de acolo nu ştiau mai nimic de România. Mă întrebau dacă e colonie sau avem limbă proprie. Erau însă şocaţi de ceea ce vedeau la televizor despre Mineriadă.

Acolo am văzut imagini nedifuzate în România, cu o femeie gravidă care a fost bătută fără milă de mineri în faţă la Teatrul Naţional! După aşa o grozăvie, pot spune că eu am scăpat uşor", este de părere Mioara.

După 11 ani de stat printre străini, femeia a revenit în ţară, dar şi-a pierdut posibilitatea de a profesa limba engleză. Mioara Popinceanu locuieşte în prezent la Iaşi şi îşi câştigă existenţa oferind meditaţii. „M-am întors în România după ce am divorţat. Este groaznic ce am găsit aici, dar este ţara mea. Cei care ar fi trebuit să plătească pentru ce s-a întâmplat în iunie 1990 sunt acum bine-mersi. Iliescu şi Roman sunt principalii vinovaţi pentru acea Mineriadă şi toţi cei din anturajul lor, dar nimeni nu îi trage la răspundere", ne-a spus Mioara.



Lelia Munteanu, fostă jurnalistă la „Adevărul": „Am greşit cumplit!"


Lelia Munteanu a regretat mereu ce a scris în 1990. Cristian Tudor Popescu - niciodată

Lelia Munteanu, co-autoare a articolului „Îndemn venit din cavernă", este astăzi o cunoscută editorialistă. Semnează în cotidianul „Gândul". A refuzat iniţial o discuţie, motivând că nu îi place să acorde interviuri, dar a acceptat până la urmă să răspundă scurt câtorva întrebări legate de articolul pe care l-a scris în 1990 şi de abordările ziarului la care lucra în acea vreme.

„Adevărul": Cum aţi intrat în presă şi de ce la „Adevărul"?

Lelia Munteanu: Asta mă întreb şi eu, de 20 de ani: cum am ajuns în presă? Şi de ce, după ce am plecat, m-am întors.

În 1990 eraţi jurnalistă la ziarul care îl susţinea în mod făţiş pe Ion Iliescu. Ce părere aveţi acum despre politica editorială a ziarului la care lucraţi cu 20 de ani în urmă?

Atunci, în perioada aia crâncenă, n-am putut să mă detaşez, să iau distanţă pentru judecăţi de valoare. Acum e târziu. E ca în cântecul cu vrabia: „Ce-ai omorât, omorât rămâne". În toamna lui '90 am plecat de la „Adevărul", m-am autoexilat în bibliotecă şi, vreme de vreo patru ani, „am ieşit din istorie". N-am mai citit ziare, larma străzii n-a mai ajuns până la mine. M-am întors când „Adevărul" devenise, în sfârşit, un ziar, nu o foaie de propagandă.

„Adevărul" a publicat în perioada aprilie-iunie 1990 o serie de intoxicări despre fenomenul „Piaţa Universităţii" şi Mineriadă. Ce părere aveaţi atunci despre respectivele relatări? Ce părere aveţi acum?

Crâncene vremuri! Fireşte că, între timp, imaginea mea despre fenomenul „Piaţa Universităţii" s-a nuanţat, s-a curăţat mult. Relatările de atunci? Un meşteşug de propagandă primitivă. Unii le făceau (probabil) la ordin, alţii din prostie. Mă număr printre cei din urmă, dar prostia şi confuzia nu sunt niciodată circumstanţe atenuante.

În „Adevărul" din 15 iunie 1990 aţi semnat articolul „Îndemn venit din cavernă", în care îi înfieraţi pe cei bătuţi de mineri în acele zile. În articol apare o doamnă pe nume Popinceanu, profesoară de engleză, despre care aţi scris că era drogată. Ce i-aţi spune acestei femei acum?

Sinistru text! E şi semnătura mea acolo - mi-l asum. Un articol sinistru şi din perspectiva de atunci, şi din perspectiva de acum. Asta i-aş spune şi doamnei profesor.

În 1990 ştiaţi cum arată drogurile şi un om drogat?

Întrebările au noima lor. Le-aş pune şi eu cuiva care debitează idioţiile din articol.

V-aţi gândit să scrieţi că aţi greşit atunci?

N-am obosit să spun, de atunci, că am greşit cumplit! Am şi scris-o.

Cum vă raportaţi la articolele dumneavoastră din 1990?


Textele din '90? N-am curajul să le recitesc.

Ce credeţi astăzi despre tânăra ziaristă Lelia Munteanu?

N-aţi vrea să ştiţi. De altfel, nici cu Lelia Munteanu de acum nu mă împac totdeauna.

Ce părere aveţi, după două decenii, despre fenomenul „Piaţa Universităţii" şi Mineriada din iunie 1990?

Fenomenul „Piaţa Universităţii" trebuia să se întâmple. Mineriadele au fost un coşmar al libertăţii, inclusiv un coşmar al libertăţii presei.

Care era atmosfera generală în redacţia ziarului „Adevărul"?

Atmosfera generală de la „Adevărul" din 1990? De confuzie profundă.

Cum vedeaţi ziarul „România liberă", principala publicaţie de opoziţie? Exista vreo percepţie asupra ideii de concurenţă?

Nu cred că ideea de concurenţă, în sensul ei pur, ne aşeza pe baricade diferite, pe noi, cei de la „Adevărul", şi „România liberă". Mai degrabă schisma din societatea românească ne asmuţise unii împotriva altora.

Cum reacţiona conducerea ziarului „Adevărul" dacă refuzai să scrii un articol pro-putere? Au fost asemenea cazuri?

Nu-i relevant cum reacţiona conducerea ziarului. Un alt mecanism e important: cum reacţiona propria conştiinţă în faţa unei realităţi pentru care n-aveai totdeauna - la timp, contracronometru - repere de judecată.

La 20 mai 1990, ziua alegerilor, ziarul „Adevărul" a publicat o primă pagină albă pe care era scris sloganul FSN - „Avem nevoie de linişte, oameni buni!". Ce spuneţi despre această abordare?

Astăzi înţeleg că prea multă linişte strică şi că, atunci, de orice altceva ar fi fost nevoie.

„O isterică" în slujba lui Ion Raţiu

În 1990, presa era în mare parte subjugată puterii, recurgând la manipulări şi instigări. Aşa se face că o simplă profesoară de engleză linşată de ortaci a fost prezentată în ziarul „Adevărul" (cu o echipă formată la acea vreme aproape în exclusivitate din foşti ziarişti de la „Scînteia) drept o drogată isterică.

„Când eram la Poliţia Capitalei, alături de alţi oameni bătuţi de mineri, a venit un ziarist la mine, părea binevoitor. M-a întrebat unde, cum şi cine m-a lovit în aşa hal. A doua zi am avut un şoc. În ziar a apărut că am fost bătută de mineri pentru că aş fi prins o femeie de păr şi i-aş fi urlat că toate astea se întâmplă din cauză că nu l-am votat pe Raţiu. Au scris că sunt drogată, deşi eu nu văzusem droguri în viaţa mea", povesteşte Mioara Popinceanu.

Articolul menţionat se numea „Îndemn venit din cavernă" şi includea pe scurt povestea mai multor victime ale descinderii minerilor în Capitală. Toate erau prezentate într-o lumină negativă, ca şi cum ar fi reprezentat nişte pericole pe care ortacii n-au făcut decât să le anihileze. Despre Mioara Popinceanu s-a scris aşa: „Profesoara de engleză Popinceanu Maria a fost culeasă din Piaţa Universităţii. E drogată. Ţipă isteric: «Arestaţi o femeie nevinovată cu copil mic acasă?». Ştef Maria depune mărturie de trecător: «A sărit la mine cu unghiile. M-a tras şi de păr. Răcnea ca şi acum: Vedeţi unde am ajuns dacă nu l-aţi votat pe Raţiu?»".

Articolul decisiv

Mioara Popinceanu spune că nu a existat nicio Maria Ştef care să depună „mărturie de trecător" şi că nu văzuse niciodată droguri. „Acel articol m-a determinat mai mult decât bătaia pe care o încasasem să mă interesez cum pot pleca din ţară. Pentru mine era clar că Iliescu şi FSN controlează totul, că toată lumea e manipulată şi că ţi se poate înscena orice din moment ce în presă apar asemenea grozăvii", mărturiseşte femeia de 53 de ani.
Articolul „Îndemn venit din cavernă", apărut pe 15 iunie 1990 în „Adevărul", era semnat de Mircea Bunea şi Lelia Munteanu. „Ar trebui să le fie ruşine! E greu de exprimat în cuvinte cât de mult m-a marcat ceea ce a apărut atunci în ziar despre mine", a comentat Mioara.



aloooo, breee, n'atzi putea incerca si o "afganistizare", pina n'o mai raminea chiatra pe chiatra?

joi, 2 decembrie 2010

viatza si trairile unui tzucalar far' de tzucal, si far' de cauza

iar se iau de gitzi dom' tudoran cu nepotii gornistului calare pe tanku' sovietic tisminensky, cel ramas, chiar de'i la 'j de mii de kilometri departare, bampiru' ce suje sinjele de principialitate al natziunii.
e un razbel car' pa mine ma depaseste, si chiar ma plictiseste, cu enerjiile ce se degaja in cantitatzi ce nu ma 'ndoiesc c'ar fi de folos in cu totu' alte locuri/sinecuri ale statului romun.
nu stiu ce (si daca) mai ocupa freo fonctzie  in cadru' administratziei americane dom' tudoran, da' tare mi'ar fi placut sa fie si el unu' din sinecurizatzi.
patria tinjeste dupa astfel de hoameni, chiar de's cam tzifnosi si certocraci de felu' lor, coplesita cum e de coropijnitzi si veveritzi subacvatice.
da' ei prefera sa se paruie pe teme de paunsescu si alte antricoate.
si totu' nu se 'nvirte decit tot in juru' "amaritului" de basescu, cel ce fuge de propriu'i popo' (atit de iubit in conditziuni mai p'opice), pin' o sa ajunga sa fie fugarit de acesta, dupa cum bine pre_zice pretenaru' iaru.
ce drak s'or face cin' cadavru' n'o sa mai umble?
diferentzele hide_ologice devin mai acute cin' apar binevoitorii cu irimi mai mult sau mai putzin rele, car' ii si 'ntarita, facindu'le pustiu' de bine sa'i arondeze propriilor convingeri si enterese nestramutate.
asa ca si io ma simtz, in actualele circumstantze, tiptil-tiptil, un epigon al AVP-ului, caruia'i copii inconstient si inconsistent, si far' de talent concupiscent, multe din perlele de "spirt" (descopar si recunosc).
pe linga c'am devenit si tzucalar far' de tzucal, alaturi d'altzi asemeni mie, cu ochii la becu' ce pilpiie

luni, 5 aprilie 2010

io'te, dom'le, de cin' ma bintuia ilici si nu stiam !



Cum a sabotat Ion Iliescu postul Europa Liberă

4 Aprilie 2010


de RL ONLINE

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, era de părere ca postul de radio Europa Liberă este finanţat de CIA, unde lucrează doar "fugari, vânduţi" şi reprezintă "elemente inraite", potrivit unor stenograme care datează din 1970 - când Iliescu era prim secretar al CC al UTC - publicate de istoricul Adrian Cioflanca pe blogul său.

"Postul de radio Europa libera nu este bruiat, este ascultat si desfasoara o activitate sustinuta, de diversiune. Ce reprezinta acest post de radio este foarte bine cunoscut, este creat, este finantat de organele de informare ale Statelor Unite, de organizatia de spionaj a Statelor Unite, de C.I.A.
A fost si demascat ca atare; in parlamentul vest-german s-a cerut deschis guvernului vest-german ca sa ceara inlaturarea acestui post de pe teritoriul R.F.G. pentru ca este o chestiune si de demnitate nationala a acestui stat care pledeaza, care promoveaza o anumita deschidere in politica internationala si este o incalcare chiar a suveranitatii acestui stat mentinerea unui post alimentat de oficine straine", considera Iliescu, potrivit stenogramelor.

"Una din platformele ideologice ale acestui post de radio este de a alimenta acest sentiment de ploconire servila, de slugarnicie in fata occidentului, occidentului luminat, promotor al libertatii individului in lumea contemporana (...).Cine lucrează la acest post este de asemenea un lucru foarte bine cunoscut, sunt oameni, sunt fugari, sunt oameni vânduţi, sunt oameni care n-au nimic cu interesele poporului nostru, sunt elemente înrăite, duşmănoase, foşti legionari sau fugari mai recenţi, nişte băieţi zăpăciţi de o anumită propagandă şi care până la urmă nu au găsit altă sursă de existenţă decât de a se pune în slujba acestor cercuri vrăjmaşe ţării noastre cum este Cornel Chiriac şi cum sunt fraţii Petrescu şi care mai sunt acolo, la postul acesta de radio", mai spunea fostul presedinte.

În ciuda declaraţiilor din 1970, după 30 de ani, în 2001, Ion Iliescu i-a decorat pe jurnaliştii de la Europa Libera, ca "ca semn al durabilei recunoştinţe şi preţuiri a poporului român". Medaliile i-au fost însă returnate, în semn de protst pentru decorarea lui Corneliu Vadim Tudor.

Şeful Comisiei prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste, Vladimir Tismăneanu, critică dur declaraţiile fostului preşedinte, dupa cum sunt prezentate în stenograme.

"Aflăm acum, graţie istoricului Adrian Cioflâncă, cât de implicat a fost Ion Iliescu în campaniile împtriva postului de radio Europa Libera. Dar şi în cele împotriva religiei şi în acelea, de o stupiditate fără margini, împotriva modelor "occidentale" (jeans, plete, barbă, fuste scurte, muzică rock etc). Vedea pretutindeni pe atunci, la începutul anilor 70, încercări de subminare, huliganism, "slăbiciuni ideologice", scrie Tismăneanu pe blog .

Tismăneanu mai spune că Iliescu cerea cu "virulentă indignare anti-occidentală întărirea vigilenţei revoluţionare" şi saluta echipele terorizante care se ocupau cu sfâşierea fustelor şi tunsul obligatoriu în numele "asanării străzii".

"Mai suntem unii care ne amintim acele clipe deopotrivă ruşinoase şi absurde. Eu unul îmi amintesc, era cred în 1970, asemenea raiduri chiar în faţa clădirii rectoratului Universităţii din Bucureşti. Acum ştim ca Ion Iliescu le patrona", mai scrie Tismăneanu.

Tismăneanu mai spune că, preocupat de trecutul altora, Ion iliescu îl uită pe al său: "Preocupat aşadar să-mi mistifice trecutul, fostul preşedinte Ion Iliescu şi-l uită pe al său. Ori îl neagă în chip duplicitar. Cel care a pretins, inclusiv în cartea de dialoguri cu mine, că ar fi fost un activist ideologic luminat, apare din documentele recente accesate de istorici drept un inchizitor fidel liderului partidului şi doctrinei oficiale".

Sursa foto homepage: turnofftheglory.files.wordpress.com