sâmbătă, 7 ianuarie 2012

pîlnia si stamate
(continuare la urmuz)

cum ziceam, situatzia'i cam verde albastruie cu vinishoare vinetzii, asa ca, daca de miine, lasindu'mi slujba nesigura si prost renumerata, nu chiar de la bujet, da' p'aproape, io m'apuc, d'o pilda, sa confectzionez pilnii ori teluri de batut albushu', ca tocmai ce cautai p'in hypermarketuri o pilnie de cirnatzi si un tel helicoidal pe care nu le gasii decit in variante alogene de neam si tzara si nu in variantele dorite si stiute de mine "din batrini", fapt care tare m'a'nerva, ei bine, fac eu pilnii, da' cine mi le cumpara? ca campagnia "fabricat in romunia" moare la intrare de fiecare data cin' se confrunta cu realitatea cruda si nedreapta ca chinejii, turcii & cine mai are chef poa' sa practice pretzuri de damping pa piatza dereglementata si lipsita de gretzuri de la romunika, ba chiar ajungi la concluzia ca turcismele si chinezariile nu mai sint chiar atit de ieftine pe la noi in lipsa desavirsita a concurentzii autohtone, care si atunci cind exista n'afla nime' de ea,  fi'nd liber, carevasazica, sa'mi  bag io pilniile in curu' mare si paros.

auzii zilele trecute o discutzie cum ca noi nu putem fi 'n situatzia cu toate picerele'n groapa a greciei, ca la noi nu's salerele de doo mii d'ieuroi iar penziile d'o mie, da', a draku' fatalitate, io mereu ma lovesc de produse "made in grece", si nu vorbesc aici de masline umplute sau alte produse "specifice", eventual produse tot cu mina de lucru romuneasca refugiata ioconomic, ci de chestii absolut rudimentar industriale, precum mosoarele de cabluri pe care le intindeau unii pa la obor, chestii care se faceau pina si'n anii cin' zeci ai secolului trecut - dupa razboi, da? - acishilea, in batatura strabuna.


daca fuseram cu totzii anesteziatzi cu' mitu' pietzii libere care regleaza ia totu', la fel ca'ntr'o gradina a  edenului unde stau la un loc, in buna convietzuire pashnica, carnivorele cele mai atroce cu ierbivorele cu ochii umezi, jucind 'mpreuna leapsha pe ouate, nu putem decit consimtzi, cu ochii'n pamint, ca ne'au crescut, noua, ca indivizi, si tot noua, ca natzie, o mindreatza de pereche de urechi ca de magar.

magari care's ierbivore, ca omnivore nu po(r)ci sa le zic, asa ca virgula carnivorele alea mondialist-glo(a)baliste, ajutate neprecupetzit de hienele autohtone, ne halitara cu fulgi si copite cu tot, cum ne'o tot doineste de jele d'atita timp ultracomunistu' de dom' ilie serbanescu, ala de care rideam totzi ca d'o mazeta, lucidu' - dovedit, iata! - vestitor al apocalipsurilor de toate felurile car' ar urma sa ne calce capu', cu toate ca realitatea'l mai depaseste pina si pe el, dovada pretzu' litrului de benzen&derivate, azi mai mare decit in jarmania, si pe care dom' ilie il previziona, nu demult, la sfirsitu' mileniului trecut, neverosimil, ni se parea noo atuncea, ca nu se va opri din crestere decit atunci cind un litru' de benzina va fi egal cu un dolar, ca nu exista ieuroiu p'atuncea (pentru dezinteresatzi de subiect precizez ca actualu' pretz alearga sustzinut spre un ieuroi 'juma per litru!).

sa nu te prapadesti de ris?

cum sa nu te rizi, daca, linga pilnie, scoate capu' (au inceput!) si stamate?

el sa fie?


urmuz, nenica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu