AUTODENUNTZ:sint un crinimal odios, dornic de singe, plus c'am si plagiat mai mult decit toate gubernele romuniii din ultimii op'zeci de ani la un loc!

spre deosebire de dom' tudoran, eu nu retrag nimic!

in consecintza, sint un crinimal odios, dornic de singe pe peretzi (chiar acuma ma chinui sa suprim f'o doo muste de cicat care ma agaseaza cu prezentza), care "se  hlizeste" ca un nemernic la suferintzilii demne de marii clasici ale lu' adrian nascase, sau la cele burlesti ale platformistilor miscatzi popular.

ba, cum am mai recunoscut ş'al'dată (nu mai știu p'unde), desi n'am fost capabel, ca ultimii dintre fraieri, sa iau o deploma la veatza mea, i'am "ajutat" p'altzii, citeva sute, p'in anii '95-2000, cind internetu' nu era atit d'accesibil (adica un mare magazin cu autoservire din care se pot infrupta totzii muhaishtii), sa'si ee una, fi'nd complicele unui mos tagirtza, prof univ pe la ase, fost activist pecere pe vremuri (actualimente decedat), care'mi comanda "lucrari de deploma", in care numa' retzete d'ardei umplutzi n'am băgat, pe care le vindea, mai apoi, tineretului taurin "studios" contra bani peşin, din care'm livra si mie o mica cota parte, pentru "deranj".

am 'ntzeles ca infractziunea de plagiat nu se prescrie, asa ca invit organilii abilitate sa'mi ia boii de la bicicleta pe care n'o am.

cum o sa'i fie luatzi si colegului meu, intr'ale plagiatului, ponta!

in inchiere, tziu sa fac o propunere rezonabela pentru postu' patapieviciului de la icr.

un pupincurist d'al lu' basescu, de la "oficios":

SENATUL EVZ: De ce este Crin Antonescu un autentic om politic?

Autor: Vlad Nistor

Ne găsim într-un moment extrem de tensionat.

Războiul este total, argumentele au fost deja înlocuite cu stratageme, unele dintre ele provenind din arsenalul fostei securităţi. Nu mai contează instituţiile, importanţi sunt numai oamenii cu intenţia aproape nedisimulată că odată cu înfrângerea individului să îţi poţi subordona instituţia. Disperarea, frica şi năuceala pierderii puterii şi apoi a înfrângerii dezastroase în alegerile locale îi fac pe cei care până de curând erau depozitarii unei puteri aproape absolute să recurgă la cele mai neaşteptate metode, la cele mai derizorii soluţii. Surprinzătoarele acuzaţii de plagiat ce îl privesc pe primul ministru, ca şi decizii defintive şi irevocabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra incompatibilităţilor şi conflictului de interese în cazul ministrului culturii duc cu uşurinţă către o concluzie cât se poate de simplă – cineva doreşte cu ardoare destabilizarea guvernului României, cineva îşi doreşte cu intensitate căderea acestuia.

Luptă politică alunecă pe nesimţite către o nouă etapă, aceea a confruntării între principalele instituţii ale statului. Este un film pe care l-am mai văzut cu toţii. I-am mai văzut pe Traian Băsescu şi pe Calin Popescu Tăriceanu confruntându-se pe viaţă şi pe moarte, numai că atunci lucrurile evoluau într-un cu totul alt context. Cei doi câştigaseră puterea împreună, cei doi se prezentaseră împreună în faţa electoratului, ruptura producându-se atunci când partidele celor doi se aflau împreună la guvernare. Raportul politic dintre cei doi era în mare măsură echilibrat, puterea partidelor lor şi influenţa asupra electoratului fiind în bună măsură stabilă. Astăzi, lucrurile sunt fundamental diferite. Astăzi ne aflăm în faţa unei construcţii politice care se bucură în mod evident de simpatia electoratului, Uniunea Social Liberală, opusă unui Partid Democrat Liberal prăbuşit, a dus la dimensiuni liliputane, a unui Partid Democrat Liberal în care bătălia internă ţine loc de strategie politică. Cum de ni se întâmplă aşa ceva? Cui îi datorăm această nouă realitate politică românească, din care Partidul Democrat Liberal se retrage pe tăcute, după ce prin demagogie şi populism se umflase mult dincolo de capacităţile sale reale? Totul s-a întâmplat cu un an şi jumătate în urmă, între sărbătoarea Crăciunului şi Anul Nou, atunci când cei doi lideri ai partidelor ce astăzi formează Uniunea Social Liberală, au hotărât să construiască această autentică formulă, aproape de uniune naţională, punând la un loc dreapta şi stânga cu un singur scop – restaurarea adevăratelor valori democratice. A fost soluţia pe care ei au găsit-o pentru a pune capăt unei puteri care nu îl mai ascultă deloc pe celălalt.

Atunci s-au mişcat foarte repede, atunci s-au confruntat cu propriile lor partide şi cu reţinerea probabil justificată a unor lideri politici, iar Crin Antonescu a reuşit fără să ezite să îşi susţină punctul de vedere în pofida acuzaţiilor de trădare a principiilor liberale pe care mulţi apropiaţi o aduceau. A văzut clar şi expresia cea mai evidentă a acestei clarităţi o reprezintă acel 25-30% câştigat de PNL cu ocazia alegerilor din 10 iunie.

radu calin cristea, esti un fraier!

LONG  LIVE, MONIKA!