romunia, mai mult sau mai putzin, "literala" a papagalilor cu falci degeaba si a excremelor care se atrag

pentru ca in ultimele pa'sopt de ore am fost ocupat cu tot felu' de alte "navigari", nu mai sint chiar atit de "updatat", nici "la curent", asupra ultimelor evolutzii ale disciplinii de partid a duduchii udrea, pe care am zarit'o, in schimb, aseara, pretz de citeva minutzele, acuplindu'se gratzios cu tinara si famelica mladitza a tzaranismului mereu razbatator, in persoana mult stimatului si iubitului critic literal alex stefanescu, pe care mi l'am amintit, cu ocazia  asta, cum povestea odata, la fel de extaziat ca in cazu' intilnirii stelare cu "burgheza gentiloma eficienta", despre o vizita la domeniu' altui "burghez" 'nstelat, sorin rosca stanescu, adica.

acuplarea respectiva e o dovada vie ca partidu' primarilor care pleaca nu a devenit un partid anti-intelectual, cum pretind unii rautaciosi cu abonament la alte firme de ridicare a gunoiului menajer, ba dimpotriva, ca nu se verifica in ce fel e mai 'telectual cristi preda sau madama macovei, niste raufacatori care sug sinjele popo'ului evropean in valoare de multe zeci de mii de ioroi pa luna, nu pa pamint, cu noroiu' pin' la glezne, ca noi, pedelistii astialaltzi, atunci cind ne dam jos din gipane, ca sa distribuim sacosicile cu atentziile 'lectorale, prin care ei insisi tradatorii neamului si idealurilor de unitate, militara, si consens, au fost alesi, pentru ca acu', la spartu' tirgului, si'a bubei, sa fie culesi.

in cursa nebuna pe care o practica pentru a'l prinde din urma pe dan diaconescu direct, prin eliminarea elementelor dujmanoase, imi place la nebunie cum partizii de gubernamint si de stat au parte de compatimirea benevola si consimtzamintu' sincer al mai tutulor taberelor si tarabelor, indiferent de orientarea secsual-doctrinara si apartenentza religioasa, pentru ca 'telectuali sintem totzi, tovarasi, mai mult sau mai putzin onesti, da' cu gura atit cit trebuie de mica, atunci cind e cazu', si primim biletzelu' cu lindicatzii la timp, ba mai stim sa si multzumim frumos pentru massa, intotdeauna (sa traitzi dom' tru! si d-voastra, domnule sever!), la fel ca si confratzii nostri 'ntru suferntza din celelalte partide, care, oricum, ne fac bezele peste gardu' din ce in ce mai subred care - inca! - ne desparte.

daca pina si buldogu' cel atit de calcat repetat pe cap de nerecunoscatoru' diktatore consimte sa 'mpartza deliciile, si raspunderile, victoriei dezastruase care se 'ntrevede, cu doamna cintecului de sirena romunesc, cu care, cica, s'ar afla "la cutzite" si păhare, asta inseamna ca se mai exista "onoare" pe plaiu' carpato...danubianooo, acolo unde 'telectualu' preda n'are, dom'le, dreptu' sa intre'n discutzie, daca el nu'i in stare macar s'aduca la "massa rotunda", cu niste capete de cu totu' alte forme geometrice in juru'i,  si niste argumente mai "solide", nenicule, daca bani nu da, eventual o proteza, ceva,  cumvaaa...

pentru conformitate, se pot consulta cu multa incredere arhivele a doi adversari, care nu sint recunoscutzi drept politicieni pe strada, aflatzi la extremele optziunilor politice, care, subit si 'ntr'un glas, au gasit ei, fara sa le'o ceara nimeni, si fara a fi vorbit unu' cu altu'  in prealabil, cele mai bune argumente cu care pot fi ciocanitzi la tartacutza ultimii do(m)ni/do(am)nne quichottzi/quichotte care ne mai incurca:

bushku

bleeeen

jumatatea plus unu', din scoru' ultimului clasat, e asigurata, putem dormi linistitzi...

sau, putem da la peste!

adio, dar rămîi cu mîine

"mineriada" asupra catzavencilor o reusit, de data asta "minerii" reusund sa le cumpere "brandu", rapindu'le lor insile placerea de a se mai vinde singuri inc'o data.

cel ce a adjudecat titlu', alta data glorios, pre numele lui (de fata) adamescu, ii tzine actualmente locu'  lu' miron cozma, dovedindu'se,  pentru cei ramasi pe metereze,  cu buscu'n frunte,  mai odios decit cel original, desi, mie unuia, numele de adamescu nu'mi evoca decit pe patronu' de la "romania libera", o publicatzie ce a traversat vicisitudinile tranzitziei cu mai multa onoare decit cei ce se lamenteaza azi.

mi'e lene sa caut si alte referintze despre acest adamescu (parca'i patron si pe la magazinu' unirea - loc unde nu stiu cit "malai" poa' sa scoatza), da' nu m'ar mira sa fie si el ceva "gradat".

nu stiu care sint faptele lui de arme, nici cum o sa vrea sa procedeze cu proaspata achizitzie, (o s'o 'nchida? o sa'i puna pe fati si turturica sa faca giumbuslucuri sub palaria lu' nenea iancu? o sa'i  pastreze pe buscu si ai lui?), da', oricum, e greu de crezut c'o sa devie ce'o fost odata. 

virginitatea aia pierduta nu poa' sa fie refacuta nici macar cusuta cu atza de la sula marinelului. 

**********
am facut iar o boacana de care ma rusinez: scrisesem "lor insisi", si mi'am dat seama la o recitire ca "suna ca dracu"!

am corectat cu "lor insile", care sper sa fie mai aproape de realitate, desi nu stiu sa explic din ce motive :(

lingua romuna continua sa aiva infinite secrete fatza de mine!

intre tain si sinecuri

cita dreptate are buscu:

Ce să-i fi spus Sarkozy preşedintelui României la summit-ul NATO de la Lisabona? Judecînd după limbajul corpului, l-a cam pocnit peste bot cu dosul palmei, ca pe un copil băgăreţ care s-a apropiat prea mult de scena marii diplomaţii. Judecînd după limbajul disponibil al domnului Băsescu, Sarkozy chiar n-a avut alte opţiuni. În ce limbă să-i vorbească preşedintelui nostru, aşa încît nuanţele subtile ale unui reproş grav să poată fi mascate cu un zîmbet? Preşedintele Franţei a apelat, aşadar, la gesturi de forţă, ciobăneşti, la mişcări fără echivoc, din categoria celor care pot fi recunoscute de orice comandant de navă.Un pic mai tîrziu, într-o franceză inaccesibilă preşedintelui Băsescu, Sarkozy a explicat, politicos şi rece, palma.Palma asta plutea de mult în aer şi nu era destinată doar unui preşedinte, ci unui popor întreg de mitocani cu aere, leneşi, văicăreţi şi pomanagii, aşa cum ne-am obişnuit să fim după admiterea în UE. Cît de neruşinată trebuie să li se fi părut şefilor europeni insistenţa noastră de a da buzna în Schengen fără să fi îndeplinit nici una dintre cererile foarte rezonabile făcute de această lume civilizată? Cît de căscate să le fi rămas gurile cînd exporturile noastre în acest spaţiu de calm, curăţenie şi securitate sînt formate mai cu seamă din romi ale căror furturi sînt depăşite ca număr doar de numărul copiilor trimişi la cerşit? Cît de tare să le fi căzut faţa cînd Traian Băsescu a început să importe, de capul lui, în UE, cetăţeni din Republica Moldova? Cîtă răbdare să mai aibă liderii Europei cu un stat-problemă care îşi încalcă toate angajamentele luate, care nu-şi plăteşte datoriile faţă de companiile străine, care-i blochează pe investitori în folosul clientelei proprii şi care pretinde foloase necuvenite de la fiecare euro străin care s-ar aventura în jalnica lui economie? Situaţia e groasă şi nu are de-a face cu incapacitatea unui preşedinte de a gesticula într-o engleză corectă, ci cu o lipsă naţională de idei.George Friedman, un băiat deştept cum rar ne e dat să ne calce teritoriul, a făcut praf iluzia în care se leagănă românii. George e fondatorul „Stratfor“ şi a publicat recent un studiu scurt şi exploziv dedicat geopoliticii din Carpaţi. Este, de fapt, cel mai lucid şi mai tăios discurs asupra lipsei noastre de minte. N-am citit ceva mai articulat în ultimii zece ani. N-am mai auzit pe nimeni să ne facă proşti cu argumente atît de bune.România e, după Friedman, o ţară fără simţ şi fără sens istoric. Smulsă de sub turci cînd de ruşi, cînd de austrieci, s-a obişnuit să-şi dedice planurile de independenţă celui mai pe fază dintre stăpîni. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a fost derutată. A apărut atunci, la cîţiva ani după Revoluţie, prima şi singura idee politică a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. N-a fost ideea noastră, fireşte, dar ea a formulat un drum şi a satisfăcut nevoia noastră de tutelă. Cîtă vreme UE şi NATO ne-au spus ce să facem, resemnarea noastră feudală şi-a regăsit echilibrul obişnuit. Ne-am culcat cu toţii pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul destinului nostru s-a auzit de la Atlantic la Caucaz. După ce lumea s-a prăbuşit în 2008, România n-a înţeles nimic nici din recesiunea Occidentului şi nici din invadarea Georgiei. Încă năucă şi căscînd, ea s-a trezit iar fără conştiinţă de sine. Cu Europa reconfigurîndu-şi priorităţile şi cu NATO punîndu-şi în discuţie propriul concept, România e incapabilă să priceapă că a rămas pe dinafară. Că nimeni nu-i dispus să-i poarte de grijă, economic şi militar, unui stat fără economie, fără armată, fără planuri, fără aliaţi, unei ţări fără miză, fără viziune şi fără promisiuni. Dacă vreţi să vă bage cineva în seamă, încercaţi măcar să fiţi periculoşi, spune, deloc metaforic, Friedman. Faceţi-vă indispensabili, creaţi-vă alianţe logice, gîndiţi pe termen lung, munciţi fără oprire la proiectul naţional şi vindeţi-vă pielea scump atunci cînd cineva vrea să v-o ia. Numai aşa aveţi o şansă ca cineva, cîndva, peste mulţi, mulţi ani, să v-o dea înapoi.

ce bine le zice buscu, d'aproape te face sa plingi, simtzind, fizic, "palma" primita de base de la jidanu-ungur-parlez-vous français.
ce bine ar fi dac' ar fi bine.
daca "chioru" n'ar fi vindut flota si nu si'ar fi dat singur casa pe mihaileanu (cin' o fo', dom'le, pina la urma, mihaileanu asta?).
daca mogulii s'ar fi apucat sa faca si ace, bice or carice, nu numa' tocshoaie.
daca ceausescu n'ar fi murit.
dac' am fi primit mostenire de la matusa din america o flotila de peste trii sute de f16, nu second hand, limita dincolo de care pina si basescu declarase ca s'ar simtzi si el presedintilii unei tzari importante, si, deci, n'ar mai fi nevoit sa plinga noaptea'n perna, neputincios
daca "am pune mina la munca", desi, munca, se stie, e pentru tractoare.
dac'am mai fi avut, macar, ceva de dat drept tain.
daca, in fine, buscu nu si'ar fi "tras" casa de rapps...

iar vor respect. ultima oara nu le'a iesit

dupa ce au sapunit bine cele doua cadavre (srs si chirac) falanga vintoasa a coalitziei grivco si'a incordat sira de plastelina si a decretat: afaraaa!

slujbasii mogulului, in frunte cu robert turcescu, figura "finutza" si inca neiremediabil tusata, cred ei, a trustului, se aratara ingrijoratzi de soarta lor post electorala. ca prea s'au aratat loaiali propriei lor rate la banca, precum un vartan arachelian sau ion marinescu lui ceausescu pina in dimineatza de 22.12.2009.

nu vor putea (sau vor ?) sa zica "am fost niste dobitoci", ca s'a dus credibilitatea in pizda ma-sii.

vor iar pe locu' trei, dupa biserica si armata, in topu' credibilitatzii.

si pentru ca perspectiva plecarii lor in congo a fost amintita, aparent in treacat, la finalul emisiei ce trebuia sa fie dedicata renegarii odioaselor personaje santajiste, cel mai stresat s'a dovedit unul din reprezentantzii "sotzietatzii tzivile", stimabilu' pirvulescu, cel prefraudat, prespalat, prepomadat, care, bomboana pe coliva, a fost pina 'ntr'atit de stresat de diktatura ce sta sa vie incit propune zglobilitic inclusiv cenzurarea hyperspatzului, mediu ce a ramas singuru' ce se mai opune consolidarii soclului sau de "rector moralis" al natziei.

ciudate vremi, pina si dinozauri precum tatulici, zis caritas, sau cristoiu, zis bulina rosie, zis ardei umput, au devenit mai respirabili decit fosta sperantza, cu barbitza atent ingrijita, pirvulescu, sau un alistar, baby faces-ul transparentzei opacizate de gustul si mirosul banilor.