asta ziceam si io mai hacana,
miscindu'ma mai far' de talent !
SENATUL EVZ: Anti-anticorupţia în România
Autor: Sorin Ioniţă
Dacă dv. aţi fi judecător la Curtea Constituţională, numit acolo pe termen fix prin intermedierea unui partid politic şi aţi afla că inspectorii ANI se pregătesc să se uite în declaraţia dv. de avere şi interese, care pare a avea unele problemuţe, ce aţi face? Păi, dacă aţi putea, n-aţi desfiinţa ANI?
Asta fiind România, sigur că asta sar întâmpla - sau chiar s-a întâmplat. Motivele invocate de Curte, din câte a înţeles mintea mea profană, sunt pericolul amestecului în viaţa privată a demnitarilor, plus acela, mult mai subtil, ca inspectorii ANI să nu facă cumva o justiţie paralelă, ceea ce ar fi întradevăr neconstituţional.
Chiar şi aşa, le-a luat judecătorilor Curţii câteva zile ca să pună motivaţia pe hârtie. Nu e de mirare că unii dintre ei nici nu sunt de fapt judecători, ceea ce face toată frumuseţea sistemului românesc. De exemplu, omul UDMR-ului, Zoltan Puskas, a fost jurist la o asociaţie cooperatistă, apoi (oficial) senator şi (neoficial) intermediar de terenuri în zona Sf. Gheorghe, după cum a documentat amplu presa locală de limbă maghiară. Cu aşa ocupaţii care te absorb complet, n-a apucat să practice vreodată efectiv ca avocat sau judecător în vreun tribunal. Deci, numai bun pentru o instanţă supremă a statului.
Nu e singurul: după cum aţi auzit recent, dl senator Meleşcanu şi-a declarat interesul pentru instituţie, deci alergarea continuă. Şi în fond, de ce ne formalizăm noi în privinţa Curţii Constituţionale, care oficial nici măcar nu este parte a sistemului de justiţie, când aţi văzut că şi la instanţa cu adevărat supremă, adică Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se intră pe bază de interviu la CSM gen Marius Chicoş Rostogan: iaşte că astrul care răsare ziua pe firmamentul naţiunii se cheamă Constituţiunea? Iaşte, domnule, răspunde diligent dl judecător Jipa, şi iacaşa mai promovează o clasă, dacă se cere.
Revenind la constituţionalişti, rămâne să ne lămurească Domniile Lor câteva dileme. Unu: care anume date din declaraţiile de avere încalcă dreptul la viaţă privată şi care nu. Pentru că degeaba se munceşte acum guvernul ca să facă respiraţie artificială lui ANI, degeaba dau declaraţii neobişnuit de transparente Barroso şi ambasadorul american: orice s-ar include acum în noile declaraţii, poate fi găsit peste un an, doi sau şapte din nou neconstituţional. Mai bine să ne spună dânşii dinainte ce e voie şi ce nu, ca să ştim pe ce picior jucăm (ştiu că nu e procedural, dar pun cazul).
Doi: de ce anume ANI ar fi o justiţie paralelă, din moment ce inspectorul de integritate face verificările de rigoare, iar dacă găseşte falsuri în declaraţii sau venituri neexplicate trimite mai departe dosarul la procuratură sau Curţii? Mai pe înţelesul dlui Zoltan Puskas, de la cooperaţie, e ca la legarea bateriilor cu sârme: nu-s în paralel, onorată instanţă, ci în serie, deoarece vin una după alta, şi dacă se întrerupe întrun loc, se stinge lumina şi nu mai merge nimic. Adică exact situaţia dinainte de crearea ANI în 2007, când nimeni nu verifica şi toată lumea dormea liniştită.
Dar decizia Curţii este suverană, aşa legată cu sârmă cum e, deci trebuie respectată. Nu mi-e clar cum va reuşi guvernul să scoată lucrurile la o culoare, deoarece orice se va face, va trebui să se ajungă în parlament, care, din ce se aude, era supus în această perioadă verificărilor în procent de 25%. Aici opoziţia se va opune, UDMR va scoate la înaintare pe marii stegari ai luptei cu ANI şi DNA, Frunda şi Marton, iar de independenţi ce să mai vorbim, de vreme ce-l au în rândurile lor pe Nicolicea.
Observând ce gaşcă numeroasă de PDL-işti erau căutaţi recent la avere şi ce zâmbet satisfăcut avea Berceanu când s-a anunţat decizia Curţii Constituţionale, e clar că nici în partidul lui Boc anticorupţia nu mai are sprijin majoritar, dacă a avut-o vreodată. Aşa-i când vrei să faci reformă cu instituţii populate de oameni ce trebuiau să fie ei înşişi primii reformaţi.
