luni, 27 aprilie 2015

peisagi duminical cu'n străin și'o pilă, in miezul unui eba prins

o mica parte a nazziei de opincari din care ne tragem, dar din care nu ne'am tras inca de tot, si care nu considera ca, pardon, ceașcă a fost un bun conducator, nici ca, pardon bis, comunismul a fost, in general, un lucru bun, se intreaba siderata de ce, la un sfert de secol de la asa zisa cadere in deplin ridicul a respectivului maretz conducator si a regimului politic care l'a facut posibil, inca peste cin'zeci la suta din populime, potrivit unor minutzioase cercetari sociale, este/sint de acord cu respectivele asertziuni.

desi, odata cu inaintarea in virsta, am inceput sa nu ma mai uit in oglinda nici macar atunci cind ma barbieresc, nu ca m'ar ingrozi de ce as putea sa vad într-însa (nevasta si alte persoane de sex aparent opus imi confirma, insistent, asta, din motive pe care n'am dorit niciodata sa le aprofundez), ci pentru ca am ajuns sa ma stiu pe dinafara (la pe dinauntru am mari lacune, pe care nici n'as vrea sa mi le umplu, pin'oi da coltzu'), duminica asta am trait'o'n, fameglie, ca si multe altele, dar uitindu'ma'n oglinzile teverizde, de la prinz incolo, dupa ce mi'am facut somnul de frumusetze extins de weekend.

dupa ce m'am enervat suficient pe tevereunu, revazind, in portzii mici, p'un cornel nistorescu chiar mai ticalos, dobitoc si prostanac decit insusi prostanacul geoana, sau p'un floriiiin calinescuuuu cabotin incercind sa'i tae macaroana unui mircea dinescu aparent treaz (cine isi mai aduce aminte de celebra editzie a chestiunii zilii in care dinescu a venit beat manga?), in bucataria de la "lacrimi si sfintzi", am trecut pe teveredoi, la obisnuita cura de cinefilie si socialism mai mult sau mai putzin sti'ntzific de duminica dupamiaza.

secventza antologica cu dinescu&calinescu
care nu vor, nici d'ai dracu,
sa cinte la alta massa

am revazut (nu stiu daca e bine sa zic ca cu placere, dar uite ca zic, macar pentru ca m'am veselit mult mai tare decit dupa ce i'am vizionat p'amintitzii mai sus vestitzi comici ai ecranelor) niste secventze de'un comic buf, dintr'un film romanesc cu ilegalisti, printre care una absolut memorabila: secventza in care, dupa intrarea intr'o mare uzina "strategica", unde jandarmii ii controlau, la poarta, p'aia care intrau, pina si'n cur, odata ajunsi "la punctul de lucru", reprezentantzii celei mai inaintate classe sociale se apucau de tras la pila, la fel cum faceam si noi, pe vremuri, la orele de atelier, cind maistrul instructor ne trimetea sa furam fier beton dupa santiere, ca sa confectionam din el tot felul de jardiniere sau grilaje, zise "din fier forjat".

partea comica a secventzii e ca, la un moment ulterior, fascistii nemtzi, contra carora "intorseseram armele" intre timp ("ca urmare a actului de la 23 avgust", probabil), puneau proglema demontarii sofisticatelor utilaje, constind in menghine, pile si maturi de span, si a transportului lor in jarmania, tentativa soldata cu un esec rasunator, ca urmare a rezistentzii armate a detasamentelor de ilegalisti, cu gheorghe dinica, "mese putzine", in frunte.

partea ceva mai putzin comica e ca mi'am dat seama, dupa ce mi'am adus aminte de secventzele din copilarie, de ce avem, ca natzie, apucaturile astea de cleptocratzi, dar si de ce n'a avut sotzialismu' asta comunist supcesu' pe care l'ar fi meritat cei peste cin'zeci la suta care'l regreta.


secventza, mai putzin antologica,
cu stelica tanase, regalist, dupa cum bine'l stim, 
care si'a dat spacial jos pentru asta barba, burta si chelia,
asteptind infrigurat
cifrele ratingului de duminica asta,
ca sa vaza daca cei peste cin'zeci la suta
de nostalgici s'au uitat la tvr