joi, 28 iunie 2012

futere de mană
cu dînsa 'ndoită 

gluma trista a tiranului singeros basescu care se juca cu voroavele despre reforma statului, cum voroveau si comunistii despre viitoru' luminos, fara a'l baga niminea'n sama, nici macar partidutzu'i breloc, e pe cale sa fie 'nlocuita cu o adevarata opera bufff, de mare si neasemuita montare (ca nu' poa' sa fie azemuita nici macar cu cele mai sinistre momente ale epocii iliescu, cu mineri cu tot), in timp ce romunia doarme pentru tine...
Cam asta se intampla in ultimele ore: nu se aplica decizia Curtii Constitutionale, se planuieste schimbarea judecatorilor de la Curtea Constitutionala, Monitorul Oficial (adica locul care stabileste momentul in care un act devine oficial) se muta la guvern prin Ordonanta de Urgenta, procurori si judecatori sunt atacati non-stop de guvern si de puterea parlamentara. Asta dupa ce conducerile multor institutii au fost schimbate (TVR, Comisia de etica, etc).
Va urez somn usor! 
am redat, ca un retardat, mai sus, "din comoditate", postarea unuia care nu'l pupa, pina de curind,  in nici un fel pa diktatoru' expirat, care, pe linga asta, mai are si vina de neiertat ca locuieste si munceste de citziva ani, buni (buni pentru el), la london siti.

daca el, londonezu, minte, atunci mintz si io cin' va spui ca petrika de la cotroceni urla degaba acuma c'o vinit lupu, in persoana gubernarii autentik oteve, care, pin'o sa ne minince cu fulgi cu tot, mai intii ne stropșește cu tunu' cu apa, precum si cu alte tunuri si levorvere'n gitzi. 

'm place ca, totusi, doamna amepe a activismului civic romunesc, recunstructoarea noii stingi 'mprejur, are timp sa s'ocupe, in pauza de cafelutza, de micile mici stingacii ale imberbilor d-sale protejatzi, incercin' sa'i aduca pa calea a dreapta, da stinga pora (andreea, ai legatura!)
Iar lipsa de experienţă şi stîngăcia unor lideri politici, combinată cu marea experienţă şi lipsă de scrupule a altora face situaţia de-a dreptul periculoasă, mai ales că nu există soluţii simple, ca alegerile. 
A avut dreptate Mircea Geoană cînd a permis ridicarea imunităţii lui Năstase, şi a avut dreptate să distanţeze partidul de infractorii săi de vîrf. Cînd vezi reacţiile de azi devine clar că prăbuşirea lui Geoană a fost o răzbunare a lui Năstase. Dar oamenii tineri care conduc PSD au acum marea ocazie de a continua politica lui Geoană, de a se distanţa de Năstase, de a face pasul spre viitor. Refuz să cred că deja la vîrsta lor nu mai există decît trecutul, că deja stă cineva pe cine ştie ce secrete teribile or avea. Despărţiţi-vă de Năstase(???????????......................)

zice amepe saptamina asta, ca o adevarata si intzeleapta mama buna, pentru ca saptamina trecuta zisese, tot ca ma'sa lu' ponta, alte fo doo: 

"Politizarea de acolo se încheiase cu eliminarea Rodicăi Culcer şi favoriţilor ei cu contract, emisiunile ei erau principala zonă prin care se exercita influenţa politică."

adevarat saftoiu a'nviat, intre timp, lasindu'l pe cerece cu ochii la becu d'o mie de watzii!

"OK, o să îmi spuneţi de TVR info, aşa e, în ianuarie eu am ieşit într-o emisiune de acolo, că nu mai suportam, şi asta a fost prima dată la televiziunea publică."

deci i'adevarat ca mircea marian si ioana lupea erau mai rai ca badea gidea si ciutacu!
"Puterea actuală are conexiuni cu ziarişti şi intelectuali de bună calitate care nu au fost cu Băsescu: cînd ai pe RCC, Liviu Antonesei, Florin Iaru, Emil Hurezeanu" 

reconstructzia stingii caviar poa' sa 'nceapa,  florine!

"dovadă mesajele destul de tendenţioase trimise la toţi ziariştii străini de o trupă de ONGişti foşti stipendiaţi ai TVR şi cîţiva inocenţi adunaţi de ei, unde se fac comparaţii cu Ungaria, Ucraina şi alte penibilităţi. Ca să le dezmint, că pe mine mă sună presa străină, am nevoie de nişte garanţii, altfel ajung în 48 de ore, ca la ICR, în fruntea taberei adverse."
monico, vedea'te'as compostoare da bilete la itebe, ca tre' sa frec dupa tine!

*****************************

in timpu asta, pe frontu' luptzii pedele pentru intratu'n historie, alaturea de penetze, e linistea din'naintea subcesului in alegerile interne cu'n singur catindat.

plata'n avans, ca vars! 

miercuri, 27 iunie 2012

întîlnire cu'n extraterestru

eri patzii una, nu chiar ca'n prozutzele fantastice ale lu' eliade, ca nu mi'am descoperit capacitatzi extrasenzoriale ca oreste sau gheneralu' streinu, da' totusi!

nu ma pricep la teoria probabilitatzilor si nici cum se calculeaza sansa d'a intilni un locuitor al planetii imediat - imediat insemnind citeva secunde! - ce te'ai gindit, fugitiv, la el.

se ia totalitatea locuitorilor planetii sau doar persoanele de existentza carora ai aflat pa parcursu' vietzii?

deci, car'vasazica, ma plimbam agale pe bulivaru' principal al capitalii noastre populare, ingrozindu'ma, ca de fiecare data, de halu'n care arata (mai hidos si mai putzin cosmoplit, daca se poate imagina asa ceva, decit in ultimii ani ai comunismului), cind, apropiindu'ma de santieru' teatrului natzional, mi'au revenit in memorie spectacolele lui andrei serban de pe vremea in care fusese numit de andrei plesu director al teatrului natzional (trilogia&co), care au fost ultimele pe care le'am vazut in cladirea aia, pentru ca, legat de asta, sa'mi fuga gindu' inclusiv la cit de nedreapta e viatza asta de cacat care ne lipseste de micile "bucurii culturale", printre care si aia de a vedea film regizat de serban (citisem  mai demult ca andrei serban participase la un concurs de scenarii al cnc, unde nu mai stiu din ce motive nu primise finantzarea necesara).

ei bine, nu fac mai mult d'o suta de pasi si dau nas in nas cu EL!


mi'a parut de prost gust sa scot telephonu' ca sa'i fac o poza, asa ca l'am insotzit reverentzios la citziva pasi in spate, pina la pasaju' de la metro, unde drumurile ni s'au despartzit, io luind'o pe trotalu' de la spitalu' coltzea iar el pe cel de linga muzeu' de historie.

acolo nu m'am mai putut abtzine, marind pasu' ca sa'i pot tzine calea de la distantza cu citeva poze neclare.

ca sa nu  intru  la idei m'as mai linisti daca cineva mi'ar zice, ca, de fapt, inimitabilu' globetrotter artistic era, la ora aia, undeva la new york, paris sau viena, sau, macar, ca se afla in bucale cu treaba...

marți, 26 iunie 2012

TRAIAN BĂSESCU S'A ÎMPUȘCAT! 
cu deferentză miloasă (mîloasă?)
despre penibilitătzi elicoidale 
 și fără consideratzie
despre penibili 


cu aceeași voioșie ca aia a actualului președinte-director-gheneral-interimar de la tevere, a cărui persoană văz că'ncepe să mă obsedeze, mă uitz cu ochii mari si umezi la desfășurarea absolut surrealistică d'evenimente menite să ne ocupe tot timpu' (nu e a lu' badea, sa fie clar!), pe an ce trece, realitatea accesînd zglobiu, din succesuri'n succese, cît'un ghivent, mai jos, tot mai jos, pă șurubu' historiei plină de maro.



îl citez, din nou, d'amoru' artii, "cu mici modificări"si 'nflorituri (semnalizate cu paranteze), ca sa 'l fil(m)ăm sa ne amuzăm, degeaba, p'același radu calin cristea:
Ca unul ce trăiesc de când mă ştiu în cultul (de unde nu e, nici D-zeu nu cere - iar eu nu sint D-zeu!), recunosc că figura politică a lui Ponta a căpătat pentru mine o alură mult mai agreabilă aflând despre concursurile la care lua parte alături de (Bombonel), (Bunicutza) şi alţi automobilişti cu respectabilă cotă. Să câştigi titluri (doctoriale), să concurezi în Campionatul Mondial de (Ștăngi, nu stîngi!)  şi să-ţi treci în palmares, de exemplu, o participare (dez)onorabilă într-un raliu de dificultatea (Consiliului European din 28-29 iunie a.c.) înseamnă altceva decât un hobby căruia să-i dedici timpul liber, în rând cu filatelia, numismatica, brodatul la gherghef etc.
(...)
 Scriu acest comentariu voios salutând, în fine, apariţia în fruntea Executivului a unui politician tânăr, sănătos la minte şi la trup, în formă şi plin de haz. „Mă retrag din (sc)amatorism) ca să fiu prim-ministru" - declara Ponta cu un umor autoparodic de care ne-au privat cu tenacitate patefonul Boc şi balerinul mecanic MRU. În alt context, apreciind corecta exprimare în limba română a unor străini, Ponta a adăugat, glumind pe seama ruşinoaselor întâmplări de la „Educaţie": „Să ştiţi că funcţia de (Prim) Minister e încă liberă!" (libera d'orce rusine) Într-o lume politică plesnind de tensiuni, umori şi discursuri scrâşnite, remarc cu plăcere stilul dezinvolt, aplicat, sportiv al noului Premier ca pe un semn că (nu) se poate discuta normal, franc, fără încruntări preţioase despre cele mai incomode teme ale guvernării, (precum si despre propriile lui plagiate si pătlăgeliate)

cîtă dreptate avea RCC!

mai ales c'a ajuns atit de interimar incit pare c'o sa fie 'nlocuit mintenaș de omu' fara însușiri claudiu saftoa, fostu' sotz al fostei sale sotzii...

dom'le, si fusese o bidinea atit de reușităăăă

****************** 


d'l prim ministru, și nu numai el, "ne face" cu zimbetu' pă buze, nonșalant, aplicat, dovedindu-și, cu vîrf și 'ndesat, forma sportiffă, în timp ce și noi "ne ridem" de ne pișăm pă noi sînge

Vreau sa-mi exprim sentimentele mele de amaraciune pentru ca atunci cand ne intalnim pentru o reuniunea guvernamentala, alocam 75% din timpul nostru pentru a discuta cum sa ne protejam de atacurile politice.

it's the economy, stupid????


cînd s'o coace!


cum "s'a copt" și diktatoru' crin, care s'a cam plictisit să stee pă margine și să boxeze, tocmai el, boxitu', cu umbra lu' basescu la putna:
 "Dacă Băsescu nu semnează decretul de numire al lui Puiu Haşotti, pleacă"
se joacă, asa plictisit cum e, cu un șoricel "șef de haită":
"Traian Băsescu se comportă ca şeful unei haite şi de aceea îi este frică. De aceea va semna investirea lui Puiu Haşotti, pentrut că îi este frică"
și șoricelu' a semnat!


astea's "timpuri noi", nu voi!


"meserie", nenică!


să mai 'ncerci să faci comparatzii între muhaiștii mafoamiotzi pedeliști și actualii us(t)e(nsi)liști?


i'atzi fi văzut domniilii voastre pă patapievici și mihaieși venind, precum floarea pesedimii la mortu' politic născase, la catafalcu' cu spirtoase de la cireșica al lu' băsescu, că i'ar fi tremurat ăstuia mîna cînd a vrut sa se 'mpuste, c'una mică, pînă i'a alunecat lama de ras, rînindu'se mortal cu două vome și trei rîgîituri?


s'ar fi recitat poezii cu păunescu călare pe poneiutzi roz c'ocazia aia?


ce trepidatzii și trepanatzii telurice de magnitudini greu de imaginat ar fi cuprins teritoriu' cartierului băneasa, și împrejurimile, de la sulina pîn' la carei, dacă gogoșelu' a-comic băsescu ar fi declarat ritos (cum îi cere mareshalu' antenist lui, acum) că ultima fimee de servici de la ultimu' wice public, din ultima gară ce'i gata să cază de pe harta, TREBUIE SA PLECE! - dacă nu face și nu drege asta, și asta, și asta (a mai încercat el sa zică de cîte unu' - parcă d'un direttore de domeniu' energetic - da' cin' drak l'a ascultat?!), dacă știm foarte bine ce tragedii  cu haine rupte de pe diverși vectori d'opinie s'au produs atunci cîn' diktatoru' chior n'a avut de lucru decît să zică, la o deșchidere deshidratata d'an șcholer, cum a ajuns el președinte, deși nu prea i'a plăcut șchoala, d'au zis totzi că "ce model mai e și ăsta?" pentru tineretu' erbivore, care d'abea acuma află (cine știe cunoaște) dă  la tînăru' prim ministru, authentic model dă reușită (cam plagiată și ea, reușita asta, după tiparu' mentorului lui mai roz bombon), fără scrupule și rușine, da' vesel, cu zîmbetu' pă buze, nonșalant, aplicat, sportiff.



nu potzi pentru ca să uitzi de tremolou' d'indignare pe care l'a cunoscut populimea cu fiecare hă-hă-hă-ială sau lacremă perdută pe fond de ten sau pe fond bahic, mult osebită  de sobra veselie lăcrămoasă  cu care sîntem injectatzi d'o săptămîna 'ncoace, gura nu'i mai tace, pe found de incident diplo(plăpu)matic bombonian, romunia doarme pentru tine!


dă șurubu, ia șurubu, neamule!

hasta la vista, siempre!



dîgîdîm, dîgîdîm, vruuum, vruuum, vrummmmm, păzea, că vine buldogu' călare pă rosinanta dășălată a pede(fesene)lelei, d'a reușit să'l sparie pîna și pă bliiiiin axinte, ca să le facă cărare noilor repumblicani initziatici nemtzeano-ungureni, a căror ascensiune nu mai poa' să  fie oprită, d'aia probabel c'am io senzatzii de catifelare asupra victoriei lor iminente precum  aveam odată în legătură cu victoria sotzialismului la orașe și sate, aia care cu cit te apropiai mai mult de ea cu atît îtzi părea mai de neatins.





luni, 25 iunie 2012

piedici in calea uitarii





ADRIAN NASTASE                                                  






SORIN OVIDIU VINTU                                           X







DINU PATRICIU                                                     O





DAN VOICULESCU..........                                       O





spala putina!






rasi, tunsi si frezatzi!





mai bine aveau ca pasiune filatelia!

alt memorial al durerii'n cur 
al doamnii lucika




video




pentru cei car' au uitat

joi, 21 iunie 2012

competentză cu oo jumări


v'am zis'o io c'ăștia ne dau sa ne giucam cu icr-u', plagiatele lu' ponta relativizate de preoteasa integritatzii amp și oole lu' nastase ca sa nu fim atentzi la ce manufactureaza ei p'in spate?

Băncile care au creditat Hidroelectrica vor proviziona întreaga expunere, chiar dacă s-a promis că vor fi plătite ratele la timp după intrarea în insolvenţă, măsură contraproductivă, care va afecta împrumuturile pentru alte companii de stat, spune directorul general ING România, Mişu Negriţoiu.
"Decizia de la Hidroelectrica este absolut contraproductivă. Este multă lipsă de predictibilitate. Dacă vreau să aduc acum bani în ţară nu pot. Nu am cum să argumentez o asemenea cerinţă (...) Evident că vom deveni reticenţi să finanţăm companiile de stat. Trebuie să vedem ce facem cu această situaţie. Se spun multe, dar în banking nu se acţionează pe vorbe (...) Inevitabil că se va proviziona expunerea pe Hidroelectrica", a spus Negriţoiu la ZF Bankers Summit12.
Întrebat dacă nu cumva bancherii şi analiştii ar trebui să explice mai bine decidenţilor care sunt consecinţele unor asemenea măsuri, Negriţoiu a răspuns tranşant, arătând că o astfel de decizie arată lacune de bază ale reprezentanţilor statului.
"Ce să le mai explici? Nu poţi să pleci de la bază. Dacă nu înţelegi, nu te duci. Eu am fost în acele poziţii şi ştiu cum e. Nu dormi noaptea.... Nu poţi să faci un joc de picioare dâmboviţean", a spus şeful ING România. El vede necesară revenirea la predictibilitatea economiei, vulnerabilitate care se manifestă de câţiva ani, iar în acest context un responsabil al statului trebuie să aibă cunoştinţele necesare încă din prima zi de activitate.
"O simplă acţiune, care vrea să fie justificată, dar nici nu ştiu pe cine reprezintă ca acţiune, reducerea salariilor reprezenta pe cineva. Şi faci o mică jonglerie dâmboviţeanu (...) Stai aşa că vrem să le-o tragem unora, dar nu ştii cui, şi potenţial poţi să ţi-o iei mâine. Toate acestea se adaugă la problemele pe care le avem. Ne înrăutăţim situaţia în loc să o îmbunătăţim", a completat Negriţoiu.
Tribunalul Bucureşti a admis miercuri cererea de intrare în insolvenţă a Hidroelectrica, solicitarea fiind depusă la finele săptămânii trecute.
În prima zi ZF Bankers Summit12, mai mulţi bancheri au criticat în termeni duri decizia Guvernului de a introduce în insolvenţă una dintre cele mai mari companii de stat.
Preşedintele Bancpost, Mihai Bogza, a declarat că intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica este mai îngrijorătoare pentru România decât rezultatul alegerilor din Grecia, din cauza riscului reputaţional al statului, argumentând că nu se răspune "la un şmen cu un şmen".
La rândul său, Henk Paardekooper, preşedinte al RBS România a arătat că decizia a fost surpinzătoare, pentru că nu s-a mai întâlnit ceva similar în istoria recentă a României, chiar dacă alte state au ales soluţii de acest gen în ultima perioadă.
dacă și un pedeserist cu fatza humana ca negritzoiu e 'nspaimintat, 'nseamna ca tre' să facem provizii de pampersi.

pentru o romunie curată, cu muuulta rată   
FREE GIGI!!!

AUTODENUNTZ:
sint un crinimal odios,
dornic de singe, plus c'am si plagiat
mai mult decit toate gubernele romuniii 
din ultimii op'zeci de ani la un loc!

spre deosebire de dom' tudoran, eu nu retrag nimic!

in consecintza, sint un crinimal odios, dornic de singe pe peretzi (chiar acuma ma chinui sa suprim f'o doo muste de cicat care ma agaseaza cu prezentza), care "se  hlizeste" ca un nemernic la suferintzilii demne de marii clasici ale lu' adrian nascase, sau la cele burlesti ale platformistilor miscatzi popular.

ba, cum am mai recunoscut ş'al'dată (nu mai știu p'unde), desi n'am fost capabel, ca ultimii dintre fraieri, sa iau o deploma la veatza mea, i'am "ajutat" p'altzii, citeva sute, p'in anii '95-2000, cind internetu' nu era atit d'accesibil (adica un mare magazin cu autoservire din care se pot infrupta totzii muhaishtii), sa'si ee una, fi'nd complicele unui mos tagirtza, prof univ pe la ase, fost activist pecere pe vremuri (actualimente decedat), care'mi comanda "lucrari de deploma", in care numa' retzete d'ardei umplutzi n'am băgat, pe care le vindea, mai apoi, tineretului taurin "studios" contra bani peşin, din care'm livra si mie o mica cota parte, pentru "deranj".

am 'ntzeles ca infractziunea de plagiat nu se prescrie, asa ca invit organilii abilitate sa'mi ia boii de la bicicleta pe care n'o am.

cum o sa'i fie luatzi si colegului meu, intr'ale plagiatului, ponta!

in inchiere, tziu sa fac o propunere rezonabela pentru postu' patapieviciului de la icr.

un pupincurist d'al lu' basescu, de la "oficios":
SENATUL EVZ: De ce este Crin Antonescu un autentic om politic?
Autor: Vlad Nistor
Ne găsim într-un moment extrem de tensionat.
Războiul este total, argumentele au fost deja înlocuite cu stratageme, unele dintre ele provenind din arsenalul fostei securităţi. Nu mai contează instituţiile, importanţi sunt numai oamenii cu intenţia aproape nedisimulată că odată cu înfrângerea individului să îţi poţi subordona instituţia. Disperarea, frica şi năuceala pierderii puterii şi apoi a înfrângerii dezastroase în alegerile locale îi fac pe cei care până de curând erau depozitarii unei puteri aproape absolute să recurgă la cele mai neaşteptate metode, la cele mai derizorii soluţii. Surprinzătoarele acuzaţii de plagiat ce îl privesc pe primul ministru, ca şi decizii defintive şi irevocabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra incompatibilităţilor şi conflictului de interese în cazul ministrului culturii duc cu uşurinţă către o concluzie cât se poate de simplă – cineva doreşte cu ardoare destabilizarea guvernului României, cineva îşi doreşte cu intensitate căderea acestuia.
Luptă politică alunecă pe nesimţite către o nouă etapă, aceea a confruntării între principalele instituţii ale statului. Este un film pe care l-am mai văzut cu toţii. I-am mai văzut pe Traian Băsescu şi pe Calin Popescu Tăriceanu confruntându-se pe viaţă şi pe moarte, numai că atunci lucrurile evoluau într-un cu totul alt context. Cei doi câştigaseră puterea împreună, cei doi se prezentaseră împreună în faţa electoratului, ruptura producându-se atunci când partidele celor doi se aflau împreună la guvernare. Raportul politic dintre cei doi era în mare măsură echilibrat, puterea partidelor lor şi influenţa asupra electoratului fiind în bună măsură stabilă. Astăzi, lucrurile sunt fundamental diferite. Astăzi ne aflăm în faţa unei construcţii politice care se bucură în mod evident de simpatia electoratului, Uniunea Social Liberală, opusă unui Partid Democrat Liberal prăbuşit, a dus la dimensiuni liliputane, a unui Partid Democrat Liberal în care bătălia internă ţine loc de strategie politică. Cum de ni se întâmplă aşa ceva? Cui îi datorăm această nouă realitate politică românească, din care Partidul Democrat Liberal se retrage pe tăcute, după ce prin demagogie şi populism se umflase mult dincolo de capacităţile sale reale? Totul s-a întâmplat cu un an şi jumătate în urmă, între sărbătoarea Crăciunului şi Anul Nou, atunci când cei doi lideri ai partidelor ce astăzi formează Uniunea Social Liberală, au hotărât să construiască această autentică formulă, aproape de uniune naţională, punând la un loc dreapta şi stânga cu un singur scop – restaurarea adevăratelor valori democratice. A fost soluţia pe care ei au găsit-o pentru a pune capăt unei puteri care nu îl mai ascultă deloc pe celălalt.
Atunci s-au mişcat foarte repede, atunci s-au confruntat cu propriile lor partide şi cu reţinerea probabil justificată a unor lideri politici, iar Crin Antonescu a reuşit fără să ezite să îşi susţină punctul de vedere în pofida acuzaţiilor de trădare a principiilor liberale pe care mulţi apropiaţi o aduceau. A văzut clar şi expresia cea mai evidentă a acestei clarităţi o reprezintă acel 25-30% câştigat de PNL cu ocazia alegerilor din 10 iunie.

radu calin cristea, esti un fraier!

LONG  LIVE, MONIKA!

breikin niuz!
nascase a ratat,
de putzin,
ocazia d'a fi,
în sfîrşit, bărbat!



din păcate uitase sa schimbe lama de unica folosintza de la pistolu' de 9 mm din dotare...




FREE GIGI!!!

miercuri, 20 iunie 2012

falcă președinte!
că'i mai tare decît EL ÎNSUȘI!

atît am de zis!

long live monika!

video


video

video
Viata politica va fi mai saraca fara Adrian Nastase!



tristii de la A3, dupa ce l'au jelit virtos pa bombo,

au scos "bomba cu apevisti" pedele (in rezerva)
in care troneza majestuos turcesqiu,
mru si lazescu televizualu!

RUSINE, DINU PATRICIU!
a, mai e si falca, (a)vii(a)toru' presedinte!

o formulare memorabila
a lui rogozanu!

imi statea pa limba si n'o puteam  zice eu insumi:


O notiță de la un ziarist oarecare către marele viitor președinte Crin Antonescu.
 
Deja a început cu invective directe la adresa “presei băsiste”. Îl anunţ încă o dată că Antena 3 pe care o iubeşte atît de mult nu a promovat altceva decît tot pamflet, atac la persoană, un soi de Săptămîna ceauşistă reluată la nesfîrşit. Şi Antena 3, şi B1 au un limbaj clar orientat şi violent pentru că luptă pentru oameni politici care-i angajează direct. În ambele trusturi sînt tipi care-şi fac treaba şi tipi care sînt simpli mercenari. Îi justifică asta atacul lui Antonescu de ieri, în timp ce-şi plîngea pe umeri cu Diaconu? Nu. Dacă Antonescu vrea să înţeleagă ceva din presă, să pună mîna şi să-şi spună cinstit de cîte ori a răspuns unei invitaţii simple de interviu în care să nu fie lins în fund aşa cum face Gîdea. Dacă lui i se pare normal ca o fiinţă umană să fie atît de idolotrizată de altă fiinţă umană, înseamnă că ne mai aşteaptă încă un preşedinte complet aiurea. 
asta'i comparatzia cea mai nimerita, pentru ca'mi amintesc sentimentu' de vinovatzie pe care'l simtzeam atunci cind mai bagam privirea, inainte de rebolutzion, p'in saptamina securitatzii pe scurt, sau, dupa rebolutzion, atunci cind mai aruncam ochiu' p'in proaspat aparuta antena unu, care difuza p'atunci numa' filme (difuzate fara licentza, biensiur), contribuind, o vreme, chiar la difuzarea programelor ei xerografiate, alaturi de programele televiziunilor bulgaresti si rusesti care se prindeau cu "antena colectiva" (obicei "in voga" - si tolerat de securici - in  ultimii ani ai rejimului de nostalgica amintire!).

parca simtzeam la ce'or sa ajunga!

nu sint d'acor' c'o echivalare a3 = labe unu, pentru ca e o diferentza vizibila de "angajare", dintre cei care presteaza labe unu doar turcesqiu dind semne vizibile de "condicutza" (mai ales in promovarea mitului mru!), la distantze astronomice d'un badea/gidea/ciutacu/tudor/grecu (ma rog, cine'l suporta pa felics nu stiu de ce nu i'ar suporta - chiar "admira! - p'ăștia !)

labeunu coexista pasnic (pina la contrele dintre banciu si turcesqiu) indivizi diferitzi, de la canutza om  sucitu' cristoa (pe care nu'l vaz schimbindu'si contra "peshin" ce are'n gusha!), la fostii antenisti "detashatzi" p'alte metereze, cum e badin (care a fost, daca'mi aduc bine aminte, la originea scandalului cu poneiutzu' roz de pe a3, si care nu si'a schimbat parerile, am vazut,  intre timp).

cu banciu e alta poveste (nu stiu care!)!

pina si dujmanii labeunu ar trebui sa se roage pentru ca "sponsorii" din spate sa nu'si termine "orientarea" (si banii!), asa cum si eu  ma rugam de sanatate antenelor!

c'altfel n'o sa mai avem d'ales decit intre "un soi de săptămîna ceauşistă reluată la nesfîrşit" generalizat si lerui ler c'un levier otve!

nici nu stitzi ce pierdetzi!

marți, 19 iunie 2012

ponta a plagiat,
deci, basescu trebe să plece!
lasă'neeee, lasă'neeee, diktatoruleeee!
zice și coru' "sclavilor" pedelisti, din opera 
(h)AI - DA' mai lasă'ne'n durerea noastră (în cur)
cu hunguri-bunguri cu tot! 

tauru' comunal iar s'a cacat in vadra, de data asta'n vadra cu laptzi a plagiatului pontanician, taman cind se pregatea sa'l foloseasca in chip de combustibil termonuclear pentru racheta intercontinentala ce urma s'aterizeze in redactzia

Nature Publishing Group
75 Varick Street
New York
NY 10013-1917

nu stiu altzii cum sint, da' io unu' ma declar descumpănit din cauza de frustrare aproape secsuala, ca diktatoru' si sluga prea plecata de la gubernare m'au lipsit de un authentic orgasm politico-mediatic prin acel "esti tare, dottore", sau prin insinuarile cocosheshti ale scopitului mru despre eventualele pete de la dosar ale aspirantului ponta, c'acuma sa'i permitza acestuia s'acuze iar serviciilii, odata cu crinu boxit, care se jura adineaurea ca, daca'i da dumniezo zile, spera c'o s'o lamureasca el cum s'ocupa institutziilii astea ale statului cu nimicuri d'astea "moartea pasiunii", in loc sa bage, dom'le, 'n insolventza cit mai multe active ale statului, degeaba, sau pe ceva maruntzish.

video
uite, daca hormonii nu'i dau pace diktatorelui,  l'a 'nervat pa ponta, care, contrar enteresului prop'iu al acestuia si al partidului acestuia, e'n stare sa faca prostia capitala d'a'l suspenda iara pa baselu', si in consecintza, sa ne procopseasca c'un diktator si mai posac si mai lipsit de simtzu' humorului si'al masurii decit actualu'.

ori, te pomeni, vor sa ni'l faca iarasi simpatic?

cum sa ni'l mai fa(l)ca simpatic p'unu' caruia potzi sa'i tai ratzia de benzina (vezi filmuletzu' de mai sus)?

si sa vezi minune, dup'un referendum de validare a suspendarii, cistigat de pontoshi cu 85%, o sa gaseasca si scaunu' de la partid ocupat, chiar de viitoru' sef interimar al statului, buldogu' blaga pre numele lui, si nici flota sa se imbarce nu mai e, daca nu se 'mbarcheaza cumva pe barcutza actorului fost ministru al culturii viermilor de matase, caruia ce tocmai i'o trase!


ps: antonescu iar vine c'un doktor:

Propunerea pe care i-am facut-o premierului Victor Ponta pentru portofoliul culturii este senatorul Puiu Hasotti, doctor in istorie si arheologie, profesor universitar, membru al comisiei de cultura in mai multe legislaturi

doamne feri!


long live monika!

luni, 18 iunie 2012

"esti tare, dottore!"

ete fleoshk!

l'au scos și pă ponta plagiator!

sulplize, sulplize!

deci p'astea "se bazau" sharadele enigmistice aruncate de catre mru si base!

d'acuma poa' sa se'ntoarca pe partea ai'lalta si sa se culce la loc, c'or sa cistige cu op'zeci la suta alegerile din toamna, sau macra cu'n cin'zeci si cinci, cum o cistigat oprescu, si el cunoscut plagiator!

forzzzza icr!!!!!!!

**************************
video

o stire "senzatzionala "care e menita sa mascheze o alta, mult prea "tecnica" ca s'o prizeze bizonu' telespectator.


vaz c'or saritara totzi p'asta cu plagiatu', inclusiv astia de la hantena3, ceea ce'nseamna ca'i  ordin de zi p'unitate

(pentru  asta or fi bautara shampagnia base cu ponta cin' s'au intilnit la cotroceni?)

"decit" o poza!

 cu "legenda" ei

vineri, 15 iunie 2012

patapietarie
pașoptistă
patibulară

îi las, deocamdată, pentru ca ma doare o falcă, în beleaua lor pe pedelidiotzi, pîn'or să'și ee cu totzii gîtzii, cu sînge pă peretzi, în uralele isterice ale galeriii antenice, și cu cetepeaua zece, care'i și 'ntrece, pentru a "lua la mîna", dacă tot o luam mereu "în mînă", cînd ne dam mînă cu mînă, noi, cei cu patru la romună, situatzia ce prezintă deja multe umflaturi a celui mai urît fiu patapievic al natziei (ramîne de stabilit care natzie), cit'odată mai urît decît însuși diktatoru', care dictatoru', ca o fire sensibiloasa care e, doar scrie poezele despre mam'sa, în pauza dintre doo ticăloșenii, nu radiografiază fecala plaiului mioritzic, ca patapie.

pentru ca s'apropie luuungu'  uichend, și pentru ca mi'e tare lene, n'am s'aduc o contributzie prop'e si personală la subiect, asa că "spicuiesc" mai jos din strofocările altora, începînd cu mr gotziu, care, după o perioadă în care începusem sa rezonez cu el, pe diverse subecte (roșia montana și roșia în meclă, frf mafia, etc),  îmi dă o dovadă de crasă superficialitate și relativism usele:

"În 2005, marele ”merit” al lui Horia-Roman Patapievici și a grupului din care face parte, a fost îndepărtarea lui Ion Bogdan Lefter de la conducerea ”Observatorului Cultural”, cea mai puternică publicație (în acea perioadă) care susținea cultura independentă. ”Vina” lui Lefter fusese poziționarea pe care atât el, cât și ”Observatorul Cultural”, și-o asumaseră în celebra ”Ceartă a Intelecturalilor”, pornită între Andrei Pleșu și regretatul Adrian Marino"
cînd am citit primaș dată cele de mai sus nu mi'a venit sa'mi cred ochilor: se poate așa ceva? ce treabă are sula cu prefectura, adică  icr-u' "de stat" cu o foae privată, mai ales una finantzată d'o cunoscută cassă d'advocatură secu și sotzia?

dau un refresh, cîteva minutzele mai tîrliu, și văz c'apare un update:

"Precizare: În urma publicării textului de mai sus, am fost sunat de Carmen Mușat, redactor-șef la ”Observatorul Cultural”, care a ținut să precizeze că ruptura dintre Ion Bogdan Lefter și ”Observatorul Cultural”, din 2005, nu are nicio legătură cu Horia Roman Patapievici sau altcineva din grupul lui."

dezamăgire, numele tău e gotziu, dacă și un habarnist ca mine își da seama, pe baza vagilor amintiri, ca ai tras o chifla de toata frumushatza, cînd era mult mai simplu s'adoptzi și tu din arsenalu' antena3 cu poneiutzu' roz sau sa ne reamintești de inima în forma de cur a patriei!

ma rog, sa trecem, pentru ca gotziu si'a dat pîn' la urma sama ca'i groasa, ca pîna și nascutu'  in urss ernu a sărit, cu tot cu sepcutza lui cu stelutza roșie, în apararea patapieviciului.

așa că revine și el, cu un nou articol, în care încearcă sa dreagă busuiocu', comitzînd înc'o mică nefăcută:

Îmi permit să spun că această decizie e prima mare greșeală majoră a lui Victor Ponta de la preluarea Guvernării.
OARE?


CHIAR?


ASTA SA FIE PRIMA?

POATE DACĂ NUMĂRĂM DIN ZECE ÎN ZECE!



acuma, pentru că nu  mai rezist, redau mai jos (integral, fără acordu' auctorului) contributzia lu' dom' ghinea, sfîșietoare, la subiect:

Pentru ce merită scuipat și mazilit Patapievici? + Guvernului Ponta: nu faceți voi un duș rece?
Cristian Ghinea iunie 14, 2012 Reactie rapida  
Horia Roman Patapievici – fost și viitor om liber
Adevărul e că atunci cînd citeam ”Politice”, în timpul liceului, nu mi l-aş fi închipuit pe Horia-Roman Patapievici şef de instituţie. Eram nişte revoltaţi, şi el prin ce scria, şi eu pentru că îl citeam. Nu i-am spus niciodată, nici public, nici privat, dar mi-a marcat adolescenţa. Şi îi datorez o bună parte din ceea ce sînt. Simt aşa, o nevoie să scriu asta, veţi înţelege imediat de ce.
În 1999 a intrat, la propunerea PNŢCD, în ceea ce urma să fie Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Întrebat de ce a intrat în guvern, André Malraux a spus că cine a scris cum a scris el nu poate să stea deoparte. A simţit că i se potriveşte. Discuţia noastră e neaşteptată. Găsesc un Patapievici tensionat, incredibil de tensionat. Pus să facă bilanţuri. „La anul trag linie, dragă Cristi, mai mult de un deceniu de implicare instituţională“. Şi e mîndru. Înşiră febril ce lasă în urmă, atunci cînd îl întreb. E limpede că s-a gîndit mult la asta. Şi că e decis: la anul se retrage. Gata, i-a ajuns.
La CNSAS a fost o luptă inegală. 8000 de dosare au predat Serviciile Secrete cîtă vreme au fost Iliescu şi PSD la putere, faţă de două milioane cîte sînt acum la CNSAS. Ce a făcut totuşi Patapievici acolo? A ţinut alertată opinia publică, a construit fluxul de hîrtii şi proceduri din CNSAS. Practic, instituţia a trebuit inventată şi s-au inspirat din experienţa Comisiei Gauck din Germania.
La Institutul Cultural Român, Patapievici nu a avut de inventat o instituţie, ci de reinventat una, fosta Fundaţie Culturală Română. „Am vrut să construim o instituţie pe care să o lansăm pe piaţa occidentală. E un succes, şi nu e un succes pe nişte standarde fluctuante, interne, ci pe cum sîntem apreciaţi în afară. Ştii cum am simţit asta? Cineva de la British Council, la început de mandat, nici nu auzise de instituţia asta. Acum toţi ştiu de ICR, şi, atenţie, nu ne spun ai-si-ar, pe limba lor, ci i-ce-re, pronunţia în română – asta înseamnă un brand. Pot să spun acum că am reuşit să construiesc o instituţie viabilă pe pieţele occidentale şi, ca rezultat, pentru prima oară am creat artiştilor români posibilitatea să-şi conceapă cariera în mod dublu, atît în ţară, cît şi în străinătate.“ Ţine să-i amintească pe colegii săi Mircea Mihăieş şi Tania Radu, împreună cu care „am inventat programele de aici, ele nu existau şi nici nu erau în altă parte în România, a trebuit să le luăm de la zero“.
Nu există limite de mandate ca şef la ICR, dar Patapievici ştie sigur că se va retrage după al doilea. De fapt, pare că aşteaptă să se termine odată. Cînd îl întreb despre părţile pe care le regretă, vorbeşte revoltat, iritat, enervat cum nu cred să-l mai fi văzut. „Spaţiul public românesc este toxic. Niciodată imaginea mea nu a fost mai proastă ca acum, niciodată ura împotriva mea nu a fost mai liber exprimată şi mai mare şi niciodată nu am servit mai eficace cauza publică decît am făcut-o în aceşti opt ani. Dacă ar fi să compar cu primul deceniu de după 1989 – eram scriitor, aveam libertate, dar nu am făcut decît să mă servesc pe mine, totul se răsfrîngea asupra mea. Acum servesc o cauză publică, şi niciodată nu am fost mai atacat ca acum.“ Îi spun că exagerează, că sînt oameni care îl apreciază. Este vehement, neaşteptat de descurajat. „Dragă Cristi, cînd merg pe stradă, din trei oameni care mă opresc, doi o fac ca să mă scuipe. Lucrul ăsta devine în scurt timp insuportabil.“ Am impresia că asta cu scuipatul o spune la modul metaforic, dar nu e aşa. „Nu mai departe de acum o săptămînă şi jumătate un om m-a întrebat dacă sînt Patapievici şi m-a scuipat pe pantaloni. Şi nu merit asta, e o monstruozitate.“ Îşi mai aminteşte că a fost cu părintele Marchiş la o mănăstire şi acolo a fost acostat de alt cetăţean indignat, care şi-a amintit că a scris ceva de rău despre Eminescu şi că e „intelectualul lui Băsescu“. Campania de demonizare a „intelectualilor lui Băsescu“ dusă de Antena 3 a condus la asemenea situaţii. În faţa acestor exemple, nu prea mai găsesc argumente. Se lasă o tăcere aiurea în conversaţia noastră, nu mai am replică. Nu ar fi durut atît de tare dacă această campanie şi aceşti cetăţeni robotizaţi de prostie televizată nu ar veni peste o asurzitoare lipsă de solidaritate a scriitorilor şi artiştilor care au beneficiat de programele ICR. Îşi aminteşte o scenă, acum mai bine de un an, cînd ieşea din Institut şi în faţă era un grup de tineri poeţi veniţi să-şi facă decontul pentru o călătorie în Suedia. A dat să-i salute, dar au întors capul. „E şocant, oameni care îşi făcuseră o carieră şi prin aceste programe inventate de noi, oameni care nu ar fi ajuns în viaţa lor traduşi în străinătate fără această şansă. Mi-e uşor să fiu înjurat de C.V. Tudor sau de senatorul PSD Surupăceanu, care zice că nu am dreptul să conduc ICR pentru că nu sînt român, dar oameni cărora le-am făcut bine, care au beneficiat de aceste programe…?! Le-au sucit minţile.“
Nu prea ştiu ce să zic. Să sugerez că poate nu l-au observat? Că poate e prea sensibil? Mai bine tac. Îmi aduc aminte de cazul poneiului roz. De tăcerea puzderiei de postmodernişti posh de care s-a umplut oraşul şi care nu au găsit de cuviinţă să apere ICR, atunci. Ironia face ca un stindard al conservatorismului cultural ca Patapievici să fie atacat de către naţionaliştii patibulari pentru că exportă artă postmodernă. De fapt, pentru că nu a cenzurat exportul respectiv. Iar postmoderniştii şi noua stîngă nu au zis nimic, pe principiul „duşmanul duşmanului meu“… Tot noi, conservatorii ăştia de la Dilema veche, a trebuit să apărăm un principiu liberal, anume că nu e treaba statului să aleagă operele de artă promovate. Chiar dacă eu personal găseam poneiul roz o tîmpenie juvenilă. Mi-am zis atunci că şi Patapievici crede la fel în sinea sa. Dar nu contează ce crede omul în sinea sa, tocmai asta e şi ideea.
Sînt lecuit de orice acţiune civică
Ar fi fost de aşteptat ca tinerii artişti să-l apere? Într-o lume raţională, da. În lumea reală, mă mir că Patapievici mai are candori de acest fel. Parcă îi regăsesc revoltele din Politice – raţionalismul indignat în faţa absurdului „normalităţii“. De ce aşteaptă raţionalitate de la lume? Sau de ce nu o mai aştept eu? Unul dintre noi s-a schimbat în rău.
Patapievici va pleca, va veni altcineva în loc. Un alt Augustin Buzura, predecesorul său şi actual om de bine pentru tineretul postmodernist. Vom exporta iar folcloriste şi meşteri populari prizaţi doar de diaspora românească. Vor fi atunci prin Bucureşti nişte poeţi tineri, revoltaţi şi al naibii de curajoşi în a înjura tabuurile societăţii capitaliste, care se vor întreba patetic prin cafenele cum de nu îi mai traduce străinătatea. Se vor întreba ca proştii, răspunsul e simplu: de asta.
A meritat implicarea instituţională pentru Patapievici? Concluzia sa este tristă: „Sînt un om care a cîştigat toate bătăliile instituţionale, inclusiv pe cea supremă – impunerea pe o piaţă liberă competitivă. În timp ce toate bătăliile de solidaritate le-am pierdut“. Partea bună este că scriitorul Patapievici va reveni. A citit, disciplinat, cu fişe, şi cît a fost demnitar. Cît despre prezenţa în spaţiul public: „De la anul încolo implicarea mea publică s-a încheiat, eu nu voi mai activa în spaţiul public deloc. Mi-a ajuns pentru două vieţi. În România să faci ceva înseamnă să fii nebun. Eu sînt lecuit de orice acţiune civică. Voi publica cărţi, nu voi mai face comentariu politic“. Şi totuşi, a meritat? Nu material. În toată perioada în care a activat ca demnitar, din declaraţiile de avere reiese că a cîştigat din drepturi de autor mai mult decît salariul de la stat.
Şi totuşi, o mîndrie de creator de instituţii se vede, chiar din vocea sufocată de indignare a lui Horia-Roman Patapievici – scriitor, eseist, demnitar, din nou scriitor şi eseist: „La CNSAS, faptul că oricine poate să se înscrie şi să cerceteze dosare de interes public este o consecinţă a liberalismului nostru. Noi am votat asta, partea bună a CNSAS. Dacă era după ceilalţi, trebuia să faci dovada unui interes direct. Accesul la dosare este foarte liberal. La ICR am făcut reforma după principiul strict liberal – o neutralitate deplină a instituţiei faţă de ce propun artiştii. Accesul este riguros egal. Am adus instituţii şi reguli moderne unde nu erau, modelul meu sînt paşoptiştii“. Patapievici e un paşoptist în felul său. Dacă am merge acum la arhive, am vedea cîte mizerii s-au spus despre paşoptişti la vremea lor. Şi degeaba.
PS
Textul de mai sus a apărut în 22 martie 2012 în revista ”Dilema veche”, într-o serie de portrete realizate de mine unor intelectuali care au acceptat funcții publice. Mulțumesc revistei pentru că mi-a permis republicarea aici.
Nu mai sunt multe de spus. ”Cel mai cinstit guvern de după revoluție” e la fel de grăbit ca Octav Cozmîncă să radă instituții ca să scape de oameni. Sunt și ghiolbani pe lângă că sunt politruci înguști la minte. OK, Patapiecivi a scris contra lor și pro-Băsescu, nu le place de el, nu-l mai vor acolo. Asta e viața. Dar a performant ICR cu Patapievici? Merită o evaluare?
Puteau foarte bine să țină la aparențe măcar. Să-i ceară o demisie, cred că ar fi dat-o, nu era nevoie să schimbe legea ICR pentru asta. Sau să mai aștepte puțin, îi expira mandalul curând și nu mai continua – omul e obosit, a tot zis-o.
Îngrijorător la guvernul Ponta e că nu se tem de scandaluri, sunt în momentul în care li se rupe, cred că pot face orice.
Cât despre subordonarea ICR la Parlament: da, tocmai am văzut la TVR cât de bine funcționează controlul parlamentar pe instituții autonome, nici nu le-a păsat până acum să discute rapoartele de activitate pe 2009, 2010 și 2011 până când s-au decis să-l radă pe Lăzescu.
Nici un fel de interes față de ce scria de fapt în rapoartele alea. Contează cum performează o instituție în fața Parlamentului? De ce să te agiți să faci treabă bună ca șef de instituție dacă oricum nu contează? Parlamentarii să facă bine să-și ia rolul în serios înainte de a trece noi instituții în subordinea proprie.
Iar Mircea Diaconu ne spune că asta va da coerență politicilor culturale. Un actor grăbit și penibil!Victor Ponta dă semnalul de sus că trebuie rase instituții și precedente. Azi anunță că vrea să radă Curtea Constituțională. Brusc a ajuns CC să decidă prea multe, când o inundau ei cu cereri, din opoziție, nu aveau problema asta că decide prea multe. Ăștia mai mici și ridicoli – Șova, Diaconu – preiau doar modelul: radem tot.
Băieți, faceți un mic duș rece, calmați-vă! Poate vi se pare că aveți lumea la picioare, că puteți orice, că ați cooptat ONG-urile, că aveți numai presă prietenă care vă zice ce frumoși sunteți și presă doar ostilă care vă zice ce ticăloși sunteți, deci nu contează ce faceți de fapt pentru că ăia spun aceleași lucruri. Dar așa au crezut și Năstase – Cozmâncă, și Băsescu – Udrea la vremea lor.
Vă înșelați. ONG-urile nu le-ați cooptat, v-ați ales doar cu păgubosul de Alistar și cu agitatul Cernea, care sare cu picioarele pe Nicușor Dan că de ce nu se duce cu el la marșul gay, de parcă i-ar fi convins deja pe șefii USL să meargă cu el de mână la paradă. Presa o fi schizoidă și împărțită, dar Antenele vor conta tot mai puțin cu voi la putere și dacă o țineți așa jurnaliștii ăia mici și eroi, ăia de mă sunau pe mine pe vremea lu` Năstase la modul „zi acuma ceva că nu e Dorina Mihăilescu în țară”, ăia mici care sapă ca picătura chinezească când se simt călcați pe gât prin înțelegeri cu mogulii și șefii, ăia vă vor săpa de nu veți avea aer. Ca să nu mai zic de net, care nu e al vostru. Deci, calmați-vă! Suntem o masă critică de oameni cărora ni se rupe de meciul vostru cu Băsescu, ni se rupe și de Băsescu însuși, agenda lui e epuizată. Suntem în expectativă, nu avem mize în schimbările astea de putere, vrem să trăim într-o țară plicticoasă în care politicienii se schimbă unii cu alții, instituțiile funcționează, fiecare își vede de treabă. Dar dacă radeți instituții așa irațional, într-un nihilism pe stil rusesc, dacă nu mai aveți bunul simț să țineți la aparență, dacă devenim o țară în care nu contează să performezi sau nu ca oficial public pentru că ești ras fără întrebări, dacă pregătiți terenul pentru DNA și alte instituții care vă dor mai tare, dacă sunteți convinși că ne tocați încet crezând că vom fierbe ca broasca care nu își dă seama când i se încălzește apa, atunci să știți că vom trece de la ”ni se rupe” la ”nu, nu Cozmâncă din nou!”.
Să nu ziceți că nu v-am spus! Noi am supraviețuit și lui Năstase și lui Băsescu, pentru că fiecare avem oazele noastre de autonomie privată, nu depindem de voi. Nu toți suntem alistari. Dar voi veți avea cariere scurte dacă o luați pe acest drum. Un duș rece, luați-o ca un sfat.
http://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE


ultima precizare pe care vreau s'o fac este ca patapie, cel putzin pina la numirea in fruntea icr, n'a apartzinut "tagmei" 'telectualilor basescieni.

basescu, de fapt, a vrut sa'l "disloce" pe patapievici din cnsas, ca sa nu se ralieze deranjului de p'acolo in legatura cu  livrarea arhivelor sri fara  cartotecile alea, nu mai tzin minte chiar exact, ulterior aparind si scandalu' numirii lu' turianu (cu niste huiduieli "spontane" - primele de care a avut parte), desi lumea'l dorea pe ticu, chestie   care "s'a lasat", pentru calmarea spiritelor, cu formarea comisiei lu' tismaneanu, miscare ce "i'a dat pe spate", definitiv, p'asa zisii telectuali ai  lu' basescu, inclusiv pa patapie.


ps:


iata c'apar si primele variante la pataievici!


asta, dac'ajunge sef acolo, o sa opreasca iar emisia icr, cum a facut'o cu tvr la mineriada?


e ceatza mare, baetz!

joi, 14 iunie 2012

puterea g(l)andului
de autodeclarat
'ntelectual onanist,
crucişător decalotat al presii

să salutăm cu totzii sinceritatea cu care crucișătoru' cruciș al presii noastre, fostă dă ziare, a recunoscut, în sfîrsit, motivu' car' l'o dus la suferintza asta continuă și chinuitoare ce l'a desfigurat și șchimonosit în așa hal   încît părintzii dă copii mici sînt îndemnatzi, pe toate căile rezonabile, să'i îndepărteze din fatza televizoarelor atunci cînd acesta are una din multiplele'i aparitzii horrror.

măcinarea lăuntrică datează încă de pe vremea cînd susnumitu' crucisător "modera" (cu misie) ultima dezbatre dintre catindatzii bombonel și matrozu' chior - și cu shuvitza - din 2004, de la tevere, cind matrozu', în mare vervă, avînd la el verbu' de golanash de cheiu' gîrlii, l'a umilit într'o măsură atît de mare încît nu si'a revenit nici pîna'n ziua de azi.
Îmi amintesc şi acum buimăceala dureroasă care m-a cuprins când am aflat cu ce se ocupa T. Băsescu în noaptea de decembrie 2004, după ultima înfruntare televizată Băsescu-Năstase. Subsemnatul făceam potecă prin casă, la un moment dat am ieşit să mă plimb pe străzile pustii pentru că simţeam că-mi plezneşte capul: pe cine să aleg între cele două feţe ale aceluiaşi demon? De ce e în stare Năstase, ştiam; cine e de fapt Băsescu, simţeam. Frământări de intelectual onanist, căci în vremea asta Băsescu stătea cu o blondă la şpriţ în Golden Bliţ.
A fost prima fotografie publică a Elenei Udrea. S-a tot vorbit apoi despre relaţia sexuală dintre preşedinte şi rapid numita sa consilieră-şefă. Udrea însăşi a răspuns ambiguu-provocator, întrebată fiind direct de presă dacă e amanta lui Băsescu.
nu știu despre ce răspunsuri ambigui si provocatoare ale duduchii vorbește cetepica (eu știu de unu', la fel de ambiguu, d'al diktatorelui), însa îmi amintesc precis tachinările,  la fel de ambigui-provocatoare, dintre un cap și'o pajura, în studiourile "realitatea nush teve", cînd aceștia se făceau, cam fără perdea, agentzi ai "unor puteri străine", unu', capu' cu păr, ca fi'nd al "cia", celălalt, pajura chiluga, bine'ntzeles că al "kaghebe".

habar n'am de ce natură's atașamentele și subordonările atît de evidente dintre diktatore și duduka lui, da' parc'as fi mult mai linistit dac'as ști c'ar fi exclusiv bazate pă considerente copulativ-penis-captive.

mi'e tare teama, însă, să nu fie tot pe linie de "servicii", și  nu servicii secsuale, cum afirmă cu atîta sigurantză de sine "agentu" cetepist, avînd în vedere că, de multe ori, nu știi cine'i "superioru" și cine'i "subordonatu" dintre cei doi presupuși amantzi, iar noi să nu asistam, neputincioși, decît la lupta între diverse grupări ale unor inși care nici ei nu mai știu cîti sînt!

și dacă d'agentzii șchimbării base&duduka putem scăpa, p'in vot, înlocuindu'i, eventual, cu altzi agentzi, ai unor alte "puteri" (sau ale acelorași, "rotatzi"), că halu' în care arată patri-adorată "cere" așa ceva (iar "oficinilii" proaste ar fi dacă n'ar profita), de "acoperitu", de ridicol, cetepescu, ce'l ce se 'ntrece'n abjectzii cu nistoresqiu "moartea putzii", nu ne scapă nime', decît, poate, dumnezeu' ateilor și auctorilor sci-fi, care să'și ducă opera distructivă la bun sfîrșit.

*************

în restu' articolului citat mai sus aproape ca nici nu mai contează că ipochimenus onanistus are dreptate, și că duduca și matrozu' ei au compromis și vor sa distrugă definitiv corabiutza pedelistă, luindu'i'o 'nainte mareshalului uselist.