miercuri, 30 decembrie 2015

în spir'tu' sărbătorilor dă'n paști pă mă-tă'i cu cratimă, m-am întors, cu fața la perete, domnule 'zgîții-te'n berg, să te sparg!

s-a nimerit, poate că nu tocmai dintr-o întâmplare, ca relația cu năbădăi pe care o am cu domnul zuckerberg să se sfîrșească precum în bancul cu inseminarea artificiala la bovine și porcine: de data asta a suflat el primul!

precedenta experiență, din urmă cu vreo doi-trei ani, care a ținut chiar mai putin decît asta de acum, s-a sfîrșit la inițiativa mea proprie și personală, lămurit încă de p-atunci în privința perversității și nocivității socializării interactive "la platformă", care dă o formă de dependență nu cu mult mai puțin nociva ca halucinogenele livrate la pliculeț de către rețelele interlope din dristor sau din ferentari.

ieri seara, după ce avusesem, de-a lungul lunilor trecute de la sfîrșitul lui aprilie, nenumărate accese de furie tîmpă, care ar fi trebuit, în mod normal, să mă facă să renunț din nou, m-am trezit ca nimuricii copilului debibil al internetului mi-au dezafectat contul, fără nici o notificare prealabilă și fără măcar să mă anunțe, pe mail, cum o făceau de fiecare dată cînd nu mai intram cîteva zile (erau îngrijorați, baetii, că se poa' să existe zile triste și fără feisbuc) sau cînd greșeam și tastam parola greșit.


tocma'n acea ziuă în care mă declarasem îngrijorat de starea sănătății persoanelor de-o vîrstă cu mine/mai tinere/mai bătrîne, care în loc să meargă, la trezire, dimineața, să-și satisfacă necesitățile fiziologice în cămăruța în care chiar și regii intră singuri, se reped să-și belească ochii pe platformă, dar și în aia în care pusesem o, ultimă, postare ce conținea doar un
GATA!
deasupra unui "gif" cu artificii.

și gata a fost!




de-a lungul celor 8 (opt) luni,  în cap, de conviețuire mai mult sau mai puțin pașnică, am fost în permanentă "persecutat", diferite "facilității" fi'ndu-mi retrase, pe rînd, de ajunsesem să trebuiască să dau de cîte doua-trei ori cîte un "like" ca să le pot vedea de pe toate "dispozitivele" de pe care accesam. devenisem aproape "invizibil" pentru majoritatea pretenilor mei.

la sfîrșit, rămăsesem cu vreo 30 (treizeci) de prieteni, unul și unul, după ce renunțasem sa mai trimit cereri noi (am făcut, în total, nu mai mult de 5-10 cereri; am primit vreo 40-50, dintre care unele din partea unor personalități, în adevăratul înțeles al cuvîntului; am refuzat vreo 10; am renunțat, în timp, la "pretinia" altor 10-12, din motive de nepotrivire de caracter), cum nici nu mai îmi erau sugerate de către "platforma" alte persoane "susceptibile".


din păcate, despărțirea nu e tocmai totală, pentru că a mai rămas activă pagina mea, lăsată'n părăsire pînă acum, pe care o s-o mai folosesc pentru a vedea, acolo unde se poate, ce mai spun foștii mei pretini, refugiați aproape total în bratele păroase ale feisbucului.

mă întorc, în coate și genunchi, tot la platforma goagal, care chiar dacă mi-a dezactivat, aproape la fel de mîrșav, contul utub, pe blogger, pînă la proba contrarie, mă lasă-n durerea mea, în cur, cu emigrant cu tot!

LA MULȚI ANI și MULTĂ MUE,  domnule 'zgîții-te'n berg!

strugurii nu sînt acri.

p.s.:

hai ca sînteți caraghioși cu legile voastre "big brother"!

luni, 30 noiembrie 2015

cu kafka la psihiatru





n-am ce sa-i urez tarii mele, de ziua ei, ca, oricum, fiind ea locuita, orice i-as ura, i-as ura degeaba, asa ca, ca sa intru, totusi, in vorba, postez o poza pe care am gasit-o adineauri pe tabla si pe care am facut-o in urma cu citeva saptamini.
e o poza de la castelul unde si-a tzinut ceashca ultima manifestatzie de 23 avgust (acolo unde l-am visat eu, inainte de decembrie '989, ca e impuscat de garda lui de onoare), unde a vrut el sa-si faca nu stiu ce muzeu, ajuns, mai apoi, "casa radio", doar cu numele, pentru ca, intr-un final, sa fie feliat de recuperatorii de fier vechi (am vazut ce sine de tren erau bagate in structura de rezistentza, in loc de fer beton), care pozau in investitori.
si pentru ca, de la o vreme, ma obsedeaza, si pe mine, vorba aruncata, ni se parea noua atunci ca intr-o doara, de nicu ceausescu, aia cu "n-o sa reusiti voi nici macar sa zugravitzi ce a construit taica-miu", ma bucuram, inainte sa imortalizez momentul, pentru ca vazusem, timp de mai multe zile la rind, animatzie in jurul cladirii si in cladirea propriuzisa, gindindu-ma ca, desigur, s-au apucat astia de treaba si fac ceva din cladirea aia.
cind colo, ce sa fie? nu-i nimic. n-a trecut acceleratul...
se facea, doar, un film, care mai mult ca sigur nu e dupa castelul lui kafka, frate!

Noutăţi


via GIPHY

joi, 19 noiembrie 2015

duminică, 25 octombrie 2015

punctaju si etaju

  • Public

citesc la axinte:
"Mirel Axinte
29 de minute · editat ·
Dincolo de vocabular și exprimări codate, teoria intelectualului român de dreapta e asta: noi suntem mici și nu știm dar acolo, sus, forțele binelui conduse de mari patrioți și naționaliști din politică și servicii (Băsescu, Oprea, Udrea, Buzăianu etc), știu ce să facă. Să nu le deranjăm.
Intelectualul român, de dreapta sau stânga, bine orientat, nu sare aiurea. Nu zice nimic până nu primește ok-ul și punctajul de la acele forțe ale binelui și națiunii conduse de ofițeri care-și iubesc țara mai mult chiar decât a iubit-o Ion Antonescu sau Nicolae Ceaușescu."
dupa care, fug la aligica:
"
Paul Dragos Aligica
11 ore · editat ·
Ma gandesc ca dupa atatia Cearli, Cecili, unitisalvam, tzipari si altele asemenea si dupa atatea experiente la prima mana cu fenomenul "idiotului util", ar trebui sa fim mai circumspecti si capabili sa recunoastem:
(a) un val de isterie colectiva indus mediatic si prin retele sociale
(b) modul in care este calarit si indus in varii directii si intentii
(c) pericolul de a fi luati de val si transformati in idioti utili ai unor cauze ce au o logica, asumptii si implicatii care -exact din motiv de luare pe val- ne eludeaza vointa si dorinta de a cauta sa le intelegem.
Pe de alta parte, sentimentul in sine de a fi pe val si cu valul intr-o cauza intuitiv si eminamente meritorie, validata social de val si prin val ca bonissima, e probabil mult prea puternic pentru a-i putea opune din exterior controlul si discernamantul unei logici care din interior s-a dovedit deja incapabila sa genereze semne de intrebare si curiozitati critice."
"Eu zic sa ne abtinem cu totii sa comentam cateva zile ca nu se stie cum calcam pe bec si experientele trecute ne spun fara ambiguitate ce poate urma din asta. Vorbim dupa ce trece isteria si euforia."

Noută

luni, 5 octombrie 2015

ce mai chichirez gîlceava delaepicentrată, si aia doar putzin și pe alocuri epilată ?




    Niku Elektriku a adăugat 2 fotografii noi.
    3 ore
    simtzindu-ma descumpanit
    ce tzara trista!
    incepe sa-mi inmugureasca un sentiment ceva mai pozitiv fatza de acel cel mai mare cirnat din lume al domnului ghenerar oprescu...

    Cu un număr total de 1.345 de episoade, seria „Trăsniţii“ a depăşit animaţia „Familia…
    ADEVARUL.RO|DE VICTOR ARVUNESCU

    Nou

luni, 21 septembrie 2015

la ce dracu te mai gîndesti?



  • La ce te gândeşti?
    1. Noutăţi

      asa'tzi trebuie, daca, d'abia trezit, ca desteptat e mai greu, dup'o noapte de betzie cu beligan, te pomenesti cu degetul alunecindu'tzi pe telecomanda si dai da niste limbi groase si bine tzintite ale lui nistorescu pe fundul totusi zvelt al cresterii ieconomice a lui ponta...
      la o singura apasare, te bucuri de doua ori: a doua oara pentru ca iaru nu a ramas singur!
      dac'as fi si eu paranoic, dar si mai nedormit decit sint deja, as crede ca marii axinte si nedormitul, care au publicat si ei neste "amintiri din copilarie" in noaptea asta, dar dupa ce am publicat eu unele, fie ca s'au inspirat, sau ca au primit v'un imbold lautric, chiar fara sa ma citeasca pe mine (ceva paranormal, fireste), fie ca asta'i dovada suprema ca marile spir'te se 'ntilneste
      d'ale like-ului
      pe cind eram puber, cind inca mai credeam ca am talent la desen, am trimis un set de asa zise caricaturi la urzica, revista de satira si humor a partidului.
      singura caricatura care cred ca avea ceva valoare, dar care nici acum nu sint sigur ca era absolut originala, era compusa din patru desene succesive care infatisau un individ pus in fatza tentatziei de a lovi cu piciorul un obiect straniu, alctuit, intr'o parte a lui, dintr'o perna, avind forma unor buci de vadana, iar in partea opusa, dintr'un picior de lemn, intr'o pozitzie erecta, incaltzat cu o gheata cazona, totul suspendat de o tija care iesea din cadru.
      bine, in prima sectiune a desenului, insul isi arata tentatzia de a lovi obiectul, cum nu ne putem suguruma, nici unii dintre noi, ispita de a lovi cu piciorul un obiect lovibil intilnit in cale, fie el cutie de conserve, minge de copil sau pet de bere, dupa care, in al doilea desen din succesiune, bineintzes ca nenea il loveste, urmind ca in al treilea sa se uite, cu satisfactzie, cu mina pusa streasina la ochi, cum obiectul dispare cu viteza in zare.
      numai ca utilitatea partzii a doua (ca la ala cu cosoru lu' moceanu: "partea lemn-oasa si partea fer-oasa") a obiectului lovit in prima parte apare in a patra secventza, atunci cind satisfactzia individului e curmata, brusc, de un picior strasnic incasat in fund, lovitura provenind de la obiectul care, cu aceeasi viteza, il pocnise, venind dinspre spate, ca doar orice distractzie are un pretz.
      si uite asa am fost eu un protocronic al butonului "like", dar si al celui "dislike", lucru care nu mi'a folosit la nimca, pentru ca, pe vremea aia, posta redactiei chiar era o posta, drept urmare, am primit o scrisoare acasa, in care o doamna, nu mai stiu daca nu era chiar rodica toth, imi spunea ca, daca vreau sa public in organul partidului si sa concurez cu artisti plastici cu diplome la baza, trebuie sa ma tzin de scoala, ceea ce eu bineintzeles ca n'am facut.
      dar si de caricaturi m'am lasat, ceea ce nu'mi reuseste deloc, in zilele noastre, cu datul de like-uri si cu lasatul de fumat