sâmbătă, 30 octombrie 2010

mereu perenu' ilie

l'am prins pe mungiu, fratele mungicai, care, chiar daca sta bine la "amintiri din epoca de aur", sta mai prost la cel mai putzin nociv posibil "ism", la rapid-ism ma refer, facind gafa impardonabila d'ai pune'n gura fenomenalului ilie dobre un paradox temporal  asemanator cu cel youtube-istic ce face furori zilele astea, ala  cu celularu' lu' charlot

mungiu de la ilie dobre citire - sticle goale compaaar


pentru un nerapidist e mai greu sa'si dee sama desp'e ce'i vorba'n propozitziune, d'aia'm si decupat secventza respectiva in care hieroii principali din schetchu' mungitic isi depuneau prada, constind din stickle goaaale compaaar, la un centru de recuperat ambalaje, cu un responsabil cam nervos si autoritar, ce'i drept, unde se aude pe fundal transmisiunea unui match al rapiduletzului, avindu'l pe legendaru' ilie dobre   crainic, ce, ca un autentic personaj ce calatoreste'n timp, il transporta cu el dinsp'e viitoru' anilor doo mii insp'e actualitatea din film a anilor noo sute op'zeci si pe un jucator al carui nume poate fi identificat ca fiind al lu' robert ilyeș, ce joaca, bine merci, si'n zilele noast'e, si anume la echipa den brashov.

si io car' credeam ca numa'n filmele de epoca ale lu' sergio nicolaesco se bagasera stilpii de'nalta tensiune "arc peste timp" ca sa se transmitza mai usheur perceptzia  filiatziei derecte buerebisto decebala-mihai viteaza-pingelika ceausheasca .


"Pe bune" ep. 77 (29.10.2010) - invitat special: Ilie Dobre
ilie dobre, fost, si actual, shef al sectziei de sport al radiodifuziunii NATZIONALE

vineri, 29 octombrie 2010

cum a încasat'o laura de două ori, la supapa(e)

ia uite, dom'le, cum se fac auto-promovarile pent'u noile supape ale inculpatului vintu!
ca omu' ce nu scapa de constiintza propriei vinovatzii atunci cin' face lucruri ce fac B.U.B.A. la cap, si pe care isi promite sie insusi ca n'o sa le mai faca DE MIINE, intri pe platforma supapa consacrata ca vox publika, trimis de diverse linkuri binevoitoare 'ntilnite'n cale in navigarea internautistica zilnica, si dai de un titlu incitant al fatucei laura cernobil (mi'e greu sa'l reproduc numele ezakt) ce'o fo' "deconspirata" anu' trecut c'o fo ceva lucrareatza p'in freun servitchi secretz, deconspirare efectuata tocmai in preajma campagniei 'lectorale, si care si'a luat'o cu asupra de masura din cauza ca p'atunci era pro-basesciana de supapa, iar in zilele noast'e si'o ia, din nou, cu virf si'ndesat, cu toate ca si'a schimbat optziunea politica cu o suta op'zeci de grade (nu se precizeaza ce grade), tot de supapa.
dai sa citesti si, taman cin' itzi dadeai sama c'ai dat de leopardu' dupe gardu, 'ntilnesti alte doo linkuri spre o alta platforma-supapa specializata pe bucalesh, dupa cum imi dau sama.
pentru ca nu stia cum sa intre'n vorba ca sa'si popularizeze, probabil, nou' loc de munca, pe un site cu ceva mai mult trafik, isi scoate de la naftalina neste amintiri personale cu ocazii in care a primit corectzii publice, de'a dreptu' fizice.
compatimesc cu dinsa mai ales pentru a doua 'ntimplare, aia'n care si'a primit citeva palmi p'obraz, dupa o prima, nevinovata, mina pusa pe cur, pentru ca p'asta am reusit s'o deslushesc din scurta aruncatura de ochi pe diagonala.
procedura d'a ma fi trimis fara voia mea p'un nou site ce'si poarta realitatea'n cujet si simtziri, folosindu'se d'un procedeu tecnic necinstit, ma'mpiedica s'o compatimesc pin' la cap/sfirjit...

"un costum gol în fruntea mulţimii"

SENATUL EVZ
Vineri, 29 Octombrie 2010.
Autor: Mircea Cărtărescu


Este de neînţeles cum PSD-ul însuşi îl rabdă pe Ponta în fruntea lui, afară numai dacă nu-l cred un inofensiv om de paie al puternicilor din umbră. După ce epocile Iliescu şi Năstase s-au dus, acest partid, altădată măcar odios, periculos, redutabil în felul său, a ajuns pe mâinile unor marionete de care te-apucă râsu’-plânsu’. Cum era să fie preşedinte, astăzi, Geoană, cu sprijinul inconştienţilor de liberali? Gafele lui Cioroianu în politica externă ar fi fost azi exemple de înţelepciune faţă de ce-ar fi făcut acest Pinocchio de Dâmboviţa. Dar şi mai grotesc ar fi să ne pricopsim cu Ponta. Geoană are măcar ceva ingenuu, el chiar crede în vrăjitoria flăcării violet, el chiar a ţopăit sincer, ca un copil, când s-a crezut preşedinte. Ponta ar fi anomia întruchipată, vidul în costum Armani. În "Omul invizibil" vezi un costum fără nimeni în el care se mişcă şi vorbeşte. Te uiţi pe mâneci: nimic. Te uiţi prin gaura gulerului: nimeni. Ăsta e Ponta, un costum gol în fruntea unui partid de coropişniţe.


interviu din "gindul" cu lazaroa, care essplica cum tradatorii pedeloi s'au ascuns pentru ca nu'i cauta nime', lucru ce reiese si den scrisorika deschisa publicate pe blogary

miercuri, 27 octombrie 2010

militzia spirtuala

luate de pe un naiv de p'in romunia, un baiet bun, de la "oficios", da' cu irima cam sburdalnika (e umed dupe crin !)...

da' si "militzenii" astia, pe car' ii stiam neste "finutzi", studentzi, cica, pe la historie, si acuma au decazut , luindu'ma dupa pancarzi, la nivel de, cel mult, achizitor la oraca...
nivelu' d'autobaza'i departe, nene !

paunescu isi doreste sa traiasca !

ca sa vaza indepartat blestemu' abatut asupra romuniei...
i'a spus'o lu' ponta, si asta a repetat'o de la trebuna parlamentului.
s'o fi referit la taika ilici ?
pina una alta vom vedea daca rebolutzia mafoamei se amina den cauza conditziilor atmosferice.

marsh-u' umbrelutzelor; sa nu dai nici macar un ciine afara; cine pupa poala popii ?motziune de centura












reevaluarea mogulului patric

mi'e peste mina s'o spun, da' mogulu' patric, cu tot avintu' filmuletzului lui din campagnia 'lectorala, cu toate miliardele obtzinute ca urmare a unor dashtepte manevre politico-financiare, de 'nstrainare catre "inamic" a unui "maldar de fiare vechi" (rafinaria petromidia),  fara achitarea catre statu' rumin cel natafletz a datoriilor historice, sau barimi a taxelor aferente, ma rog, toate alea - alea (creantza libia si ce'o mai  fi), e, de fapt, cel mai benign mogul mioritzic, cel putzin din tripleta binecunoscuta pe car' o alcatuie 'mpreuna cu vintu nush si felics voiculescu!
am ajuns la concluzia asta parcurgind rubrica de "opinii" din cotidianu' patric, altele decit cele ale lu' plesu si liviu avram pe care le citeam de oricite ori imi aduceam aminte de ele.
am dat de doo articole ale unor autori pe care nu'i citisem ni-cio-da-ta pin' atunci .

le redau integral, fara acordu' autorilor, cum mi'am facut un (bun!) obicei !

primu' (pe filiera alex mitache)

Presa ca o flegmă
Petre Barbu

22 oct 2010 1601 afişăriPentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Stenogramele discuţiilor lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii şi managerii trustului său de presă seamănă cu nişte flegme. Groase şi verzi. Am simţit un puternic disconfort al viscerelor când am citit cum Stelian Tănase îi cerea voie patronului să se ducă la TVR 1 să comenteze rezultatele alegerilor prezidenţiale. („Problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică...") Parcă Stelian cerea voie tatălui să se ducă afară, să se joace cu p... în nisip. În faţa patronului nu mai era analistul politic tobă de păreri, care măcăne jovial în fiecare vineri seară cu Mircea Dinescu. (Şi când mă gândesc că Tănase a condus cândva „Revista 22" şi a fost membru fondator al GDS!) Ce jalnic mi s-a părut Cornel Nistorescu care i-a dat în gât pe „ăştia de la Realitatea", care „au de două zile caseta cu povestea Alro şi nu vor s-o dea". Imaginea lui Nistorescu, care îi şuşoteşte în ureche stăpânului cât de proaste şi rele îi sunt slugile, este memorabilă, oricât am blama aceste stenograme. Ce caraghios este „faimosul" manager de presă Sergiu Toader, care aproba, ca un yesman desăvârşit, „strategia de business" a stăpânului. („Absolut! OK! E corect, da!") M-am ţinut de burtă, de parcă băusem pilitură de electrozi de sudură cu suc de roşii, când am citit cum gomosul Doru Buşcu se făcea preş şi cum simandicosul manager de la Realitatea TV, Cătălin Popa, îi raporta „cârmaciului" ultimele „realizări". Să mai spun ceva despre odiosul Bogdan Chirieac? (Şi când mă gândesc cu câtă emfază vorbeşte despre geostrategia politică a Rusiei...)Aceste flegme au un singur destinatar: consumatorul de presă (scrisă şi audiovizuală). Modul acesta de administrare a presei exclude cu cinism publicul. Mai mult, îl umileşte. Românul care scoate din buzunar bani pentru a cumpăra produsele de presă şi cărora le asigură audienţa (vânzările de publicitate!) este ignorat şi manipulat. Dacă trusturile de media din România, aflate în proprietatea aşa-numiţilor moguli, funcţionează după astfel de „strategii de business", să nu-i mai mire pe ziariştii oneşti de ce scade audienţa muncii lor. Pentru că alţii, slugi şi pupincurişti de vocaţie, le îngroapă credibilitatea. În fond, pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Ce încredere mai poate avea consumatorul de presă într-un jurnalist onorabil şi cinstit, care munceşte la trusturile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu? Mai ales când trăieşte tot timpul cu suspiciunea (sau dovada) că informaţia pe care o cumpără este otrăvită! Sau totul este umplut cu flegmă şi publicul nu mai are scăpare? Aceste stenograme nu vor schimba faţa (sau feţele) presei româneşti. Să le căutăm scuze acestor oameni de presă sau să le plângem de milă este ca şi cum am juca rolul unui chelner care, înregistrând plângerea unui client că ciorba îi miroase a urină, l-ar chema pe bucătar şi acesta, după ce ar evalua situaţia, ar scuipa gros şi verde, asigurându-l pe client că a adăugat ingrediente naturale. Poftă bună!

al doilea

Când tupeul poartă epoleţi
Sabin Orcan

În cazul APV-iştilor, situaţia nu-i chiar aşa de grea cum ne-ar lăsa să credem manifestaţia de la Cotroceni.N-aş fi crezut, până ieri, că foştii purtători de uniformă militară sunt capabili să protesteze atât de violent încât să ţi se facă părul măciucă. Rareori mi-a fost dat să aud, în scurta noastră democraţie, strigături de o asemenea încrâncenare: „Băsescu - spânzurat", „Arde şobolanul" şi „Ieşi afară, javră ordinară". Strigături însoţite de îndemnuri la răsturnarea puterii, care-mi aduc aminte de mineriadele anilor ‘90.taguriCulmea, totul s-a petrecut chiar de Ziua Armatei, după tradiţionala depunere de coroane. După care, pe la orele prânzului, pensionarii cu grade pe umăr s-au oprit să-şi verse oful la Cotroceni. Parcă pentru a sublinia solemnitatea momentului, printre huiduieli, suduieli şi fluierături se mai strecura şi câte‑un refren cu iz cazon: „Armata e cu noi", „Moarte trădătorilor", „Trăiască armata României". Şi dă-i, şi luptă, mai ceva ca la revoluţie!Când colo, programul sindical-artistic s-a încheiat cu arderea unor pancarte cu chipul preşedintelui, număr transmis în direct de televiziuni. Pentru ca, spre seară, „vâlvătaia" să se stingă de la sine. Rezerviştii au plecat încolonaţi acasă, satisfăcuţi că ne-au dat un exemplu de cum se ţine un protest şi că i-au zis-o de la obraz lui Băsescu! În ciuda gălăgiei, n-am reţinut totuşi ce voiau de fapt. Căci problema pensiilor se află, după cum ştim, în mânuţele premierului Boc.Trec peste faptul că portul uniformei militare presupune respectarea unui cod al onoarei şi al decenţei, care contravine acţiunilor de forţă. Însă revendicările au devenit obişnuinţă într-o ţară în care aproape fiecare cetăţean are ceva de revendicat. Bugetarii cer să-şi păstreze posturile, pensionarii să-şi ia pensiile cuvenite, profesorii şi medicii să nu li se taie lefurile şi‑aşa mizerabile. Şi cea mai mare problemă a guvernanţilor nu este că nu le ajung banii aflaţi în vistieria lovită de criză. Ci faptul că populaţia nu se mai arată dispusă să înghită, pe nemestecate, bălmăjelile oferite în loc de soluţii.Aşa se face că oamenii nu mai au răbdare şi, când ţi-e lumea mai dragă, ies în stradă să-şi strige nemulţumirile. Care cu temei, care fără. În cazul APV-iştilor (cum li se spune în popor celor care au ales „armata pe viaţă"), situaţia nu-i chiar aşa de grea cum ne-ar lăsa să credem manifestaţia de la Cotroceni. În primul rând, pentru că pensiile militarilor sunt de două-trei ori mai mari decât ale celorlalte categorii sociale.E o mare diferenţă între un colonel în rezervă, pensionat înainte să fi devenit sexagenar, cu peste 3.000 de lei pe lună, şi un amărât de cadru didactic, a cărui pensie abia dacă ajunge la jumătatea sumei de mai sus. Dar ce importanţă mai au cifrele, când am putut vedea cu ochiul liber ce feţe de îmbuibaţi la popotă aveau protestatarii de ieri? Să-l drăcui pe Băsescu, oricât de „negru" ar fi el, pe motiv că nedreptăţeşte pensionarii de lux - asta mi se pare o probă de tupeu maxim. Tupeu cu epoleţi!
 vaz ca, desi isi facea cindva salarizatzii oi, dinu patriciu a deschis supapa sufitzient de mult incit sa para un despot luminat  in propriu'i trust.
sa vedem cit l'o tzine, ca doar si felics tolerase pin' la un moment dat prezentza unora pe care ulterior i'a etichetat drept "pupini", "deontologi", prin intermediu' trepanatzilor ce i'au ramas fidea pin' in ziua de azz.
*********************
si apropo de rafinaria midia, e demn de mentzionat ca "jafo" onesti, desi si'a platit, se zice, datoriile catre stat, sta inchisa de freo patru ani, lucru cam nepopularizat, dom'le!
naiba sa'i mai 'ntzeleaga 

marți, 26 octombrie 2010

sa'l auda Dumnezeu?

uite, dom'le, ca nashu a avut dreptate, si azz o fo ziua dezbaterii cna asupra prelungirii licentzii realitatzii teve!
stelica tanase, cica, o tzine, gaia matzu ? cu bebeceu' lui:
Trebuie noi, in interiorul statiei, sa ne reglementam. (...) O prima solutie ar fi reducerea ponderii emisiunilor cu invitati pentru a da materiale proprii - dar aici este o chestiune de buget (...) S-a ajuns la limita cu stilul actual de televiziune .(...)
si'o fi dat sama c'a depasit demult limita in hahaiala lui cu dinescu  de vinerea sara ?
********************************
in rest, mare lucru ca traba cu ghitza sa nu fie decit mantaua de vreme rea pina trece prelungirea licentzii, p'atita'i de fantasmagorica
Sorin Freciu: Au (asesoft) o cifra de afaceri care anul viitor va ajunge la 500 de milioane (...) Tinta lor este sa ajunga la o marja de profit de 35% (...) Nu e o traznaie.
Christian Mititelu: Suna ca un tun. Ce cifra de afaceri trebuie sa aiba sa ajunga la aceasta marja?

vezi bine, christian mititelu, fost shef la bebece (cel ce l'a dat afara pe tru), si care, altfel, e un mare partizan al postului...

ciinii rosii or sa schelalae'n voe pa maretzu' stadion videano-opresco-mirceasandist

pare'se c'am ales, si de data asta, cu bine cunoscuta stiintza  a romunashilor d'a fructifica toate oportunitatzile,  modu' cel mai bun de a cheltui neshte banutzi, dreaku' stie citzi, pentru a le oferi celor citeva sute de derbedei ce alcatuiesc galeria militzenilor un loc de plenara manifestatziune a instinctelor ancestrale, cu patru picere.
Borcea exultă: "Din sezonul viitor vom juca pe Naţional Arena! Va fi un stadion cu care se vor mândri toţi românii!"

un moise nesoviani

emisia oeconomica a lu' moise guran de pe a3 o fo singura de pe acel post pe car' am urmarit'o (doar de citeva ori, recunosc) fara sa'mi 'ntoarca stomacu' pe dos.

de cin' s'a mutat pe tvr2 n'am reusit sa'l vaz, da' am dat, tot p'in intermediu' blogului lui, de un site (al unui "voluntar" ?) care gazduieste inregistrari ale emisiunilor, ca am 'ntzeles ca pe siteu' teverist inca nu s'a reglementat traba.

e remarcabil la tipu' asta ca pe vremurile astea histerice nu tzine cu tot dinadinsu' sa'si aduca si el aportu'...

am "dat jos", mai jos, emisia desp'e ...ghitza


ghitza

Misterele tranzacţiei Realitatea – Asesoft
Posted on October 25th, 2010 by Ionut


de Moise Guran

Nu mai reiau datele problemei. Ele sunt deja arhicunoscute – locatie de gestiune, 75 de mil euro pe cinci ani, Sebi Ghiţă mare manager, SOV mare pensionar. Şi totuşi ce lipseşte din poză? Să o luăm gospodăreşte de la efecte înapoi
  1. faptul că Sebi Ghiţă a mutat imediat nişte bani în conturile Realităţii Tv a împiedicat întreruperea emisiei postului. Nu e de glumă, nu e exagerare. Realitatea era pe punctul de a-şi întrerupe emisia din cauza datoriilor mari la utilităţi.
  2. faptul că Sebi Ghiţă l-a dislocuit pe Vântu din poziţia de manager/patron sau ce naibii o fi, a salvat o reputaţie(a postului) după publicarea stenogramelor în care Vântu îşi manifesta din plin apucăturile de moşier prost, iar greii Realităţii exersau cu Vântu reacţii de vite „patronale” proaste
  3. faptul că Sebi Ghiţă a preluat Realitatea a salvat pentru moment perspectiva unei preluări în sfera Traian Băsescu/PDL. Sebi Ghiţă are relaţii bune cu unii membrii grei ai PDL şi relaţii excelente la vârful PSD. Efectul aici este păstrarea unei linii editoriale care să nu se circumscrie politicii de stat (nu zic mai mult din respect pentru jurnaliştii oneşti de la Realitatea)
  4. in cazul în care Vântu intră la puşcărie sau dispare subit Realitatea nu mai este în pericol de a nu mai putea emite. 
continuarea pe blogu' lu guran...
*******************************

*******************************
labe unu nashu'i zicea lu' cristoa ca, de fapt,  licentza realitatzii trebuia reinnoita (chiar miine?) si vintu, cu toata aglomeratzia lui de bube, mucigaiuri si noroi, avea nevoie d'o noo fatza, palida, mai curata, mai uscata...

luni, 25 octombrie 2010

un diktator prost

azz dupe amiazz am fo in vizita, de lucru, la o fameglie al carei bun obicei e sa tzie frumoasele "plasme", cu diagonala d'un metru juma', fixate aproape essclusiv pe canalele de stire binecunoscute, si carora, io unu', nu le simtzeam deoloc lipsa.
taman azz cin' aparu' ş'un ghitza pe ecrane, se'ntimpla ca gazdele mele sa se hotarasca sa privilegieze realitatea, nu stiu din ce motiff, desi respectivii m'au atentzionat ca, de fapt, la irima lor tot antena trei ramine, din puru' si simplu' considerent ca postu' lu' vintu e prea... basescian, asta in timp ce o tanti "rezervista", probabil participanta actiffa la manifestatziunea de la cotroceni, povestea ceva desp'e o javra ordinara, n'am retzinut prea bine, precum si faptu' ca garzilii ce'i pazeau abea asteptau ca trupele apevistilor rezervisti sa "rupa rindurilii", si sa fraternizeze 'mpreuna 'mpotriva diktatorului kior.
n'am 'ntzeles dac' acest lucru s'a si 'ntimplat, intr'un final, fiind captivat io de conversatziunea purtata, ce am tzinut cu tot dinadinsu' sa nu fie in contradictoriu, ca doar n'aveam de gind sa ma pis 'mpotriva vintului taman in livingu' oamenilor.
am avut, in schimb, revelatzia, in timp ce diktatoru'si arata chipu' 'ntr'o mini conferintza de presa ('ngiurata cit se poa' de colorat de amfitrioni), c'avem parte d'un diktator prost, ce, daka tae renumeratzia, mica (sanchi), dupe bujet, aparatului represiv, e 'ngiurat c'o tae, iar, dak n'ar fi taiat'o, ar fi fo' un diktator si mai dihai, ca s'ar fi spus ca'si recompenseaza garzilii pretoriene ca sa poa' sa suga'n liniste sinjele popo'ului.
din aceasta dilema nu putem iesi...
am zis !

ca sa'mi taie mie t(r)ompa...

"Don Giovanni" , victimă a mişcării sindicale
de GABRIELA LUPU
25 Octombrie 2010

Sindicatul Transilvania Art al Operei Naţionale din Cluj a interzis repetiţiile la opera „Don Giovanni" cu o zi înainte de premieră, cerând demisia directorului Rareş Trifan. Ca urmare, spectacolul nu a mai avut loc.

Motivul pentru care şefii sindicatului au boicotat practic premiera a fost acela că artiştii nu au condiţii optime pentru a repeta şi a cânta. Într-devăr, centrala termică a clădirii în care îşi desfăşoară activitatea şi Opera şi Teatrul Naţional din Cluj nu fusese pusă în funcţiune până la ora premierei. Regizorul spectacolului, Tompa Gabor, şi soliştii Operei au lucrat în tot acest timp în frig tocmai pentru a termina la timp spectacolul. De la frigul din instituţie la acuzele de management deficitar nu a fost decât un pas pe care sindicatul Transilvania Art l-a şi făcut foarte repede, cerând insistent demisia managerului general. Regizorul Tompa Gabor este de părere că sindicatul s-a folosit de pretextul condiţiilor grele de muncă pentru a schimba de fapt directorul, lucru pe care şefii de sindicat îl urmăreau de ceva vreme. „E adevărat că era foarte frig în sală, dar nu şefii de sindicat erau cei ce îndurau frigul, ci eu şi soliştii care petreceam cel mai mult timp în repetiţi, uneori şi câte şase sau opt ore pe zi. Şi tot noi, cei expuşi de fapt condiţiilor grele, doream să scoatem premiera. Mi se pare ciudat cum totuşi colegii de la Teatrul Naţional, cu care Opera împarte scena, şi-au putut duce mai departe activitatea, scoţând nu una, ci două premiere, în ciuda temperaturii scăzute din sală".

Sindicalism „barbar şi primitiv"

Regizorul spectacolului s-a declarat uimit în primul rând de modul „barbar" în care au procedat sindicaliştii care au tratat problema de pe poziţii de forţă: „Am mai întâlnit în lunga mea carieră sindicalişti care doreau cu orice preţ demiterea conducerii unei instituţii de artă, mai ales când aceasta a încercat prin schimbări să tulbure apa lâncedă a nepăsării şi a delăsării artistice, atât de favorabile mediocrităţii. Dar niciodată n-am văzut ca sindicaliştii să năvălească pe scenă şi să retragă artiştii în timpul desfăşurării repetiţiilor, fără să discute într-un mod civilizat sau măcar să-i anunţe pe realizatorii spectacolului despre problemele ivite şi despre modul în care intenţionează să le rezolve. De altfel, orice manifestare sindicală care se desfăşoară în timpul orelor de lucru şi nu a fost anunţată în prealabil este ilegală şi se consideră contravenţie".

**********************************
din pacate nu'i vorba de don giovanni becali :)

duminică, 24 octombrie 2010

mic periplu, de criza, p'in bucalesh

si la magistru' stanescu'i criza
nu'si mai permite o vinzatoare, de neam si tzara
nici asasini, politici, nu se mai gasesc
cladirile noast'e historice, putzine cite e, sint reconditzionate acoperishioteristic 
cu tabla de conserva
 din austeritate

dupa procedeu' "spoies' tingiri"
de catre o anumita categorie profesionala
apartzinind unei anumite minoritatzi majoritare
in curs de integrare
 la pretz deversailles...
cit o fi fo' parandaratu' ?
cirku' foamii e km zero
pin' o sa ne sal(i)veze tsd al psd, aripa mini-marketroasa
oare poporu' evreu o sa'ntzeleaga "subtilitatzile" hartistice de la bucalesh ?
 sau o sa acuze autoritatzilii ca lasa prada ruginii
 monumentu' dedicat memoriei holocaustului ?
plus ca i'au patat si marmora lu' videanu...
e clar !
e mai rau ca'n grecia...

joi, 21 octombrie 2010

koshmar !!! ma uit la crin, si nu mi'e frika...

k'am sa agiung freodata sa'l votez, asa, macar scirbit de gashka pedeliota-basesciuta, si kum ar fi cazu' ku'n opozitzionizd feroc, si fost hipiot la baza, crez.
labe
unu
ceea ce''i mare rushine.
mare papagal, park'ar fi om !
**********************************
ce kabotin !
numa cum isi moduleaza vocea, si nici  nu crez c'a luat lektzii de la caramitru...
klabuk  eftin
**********************************
e ultima oara, promit, lilick
**********************************
hai ca spre final , cin' l'a mai lasat den gura pa basescu, crin a devenit ceva mai prizabil, macar cit un' joint, ca mare om de dreapta (!) ce n'are pe nime'n spate (!!!!)

si la ce i'a folosit ?

fa'tzi, bey, partid, c'asa mare rebolutzionar ce esti, nu esti 'n stare sa reformezi macar peneleu' ala, ca sa'l faci barimi preferabil unora ca nemuricii ai'laltzi.
cum vrei sa reformezi shandramaua asta de tzara ?

AUZI: CHIREAC MARE JURNALIST !!!!!!
Piei, baaa !
de pui de kloshka  ...
imi retrag cuvintele:
NU E PREFERABIL UNUI JOINT 

o (alta) buna ocaziune d'a tacea, mai mult sau mai putzin 'nteligent, perduta

cum trebe, sau ar trebui,  sa se comporte, marmelada alcatuita den politicieni, ziaristi, public, ce asista la "revelatzia suprema" a stenogramelor pogorite din 'nalturi ?
pai, cei mai multzi, pe care criza nici n'a apucat sa'i zgudue prea puternec, ca doar banii femeiului lucra pentru ei, da' ei au cu totu' alta impresie, adeca, cum c'ar muri de foame, devoalarea faptului ca sov e'un ticalos fara margini ce 'ncearca, si reuseste, sa puna laba nu pe koreea, ci pe romunika lor draga si skumpa (al draku de skumpa !), la modu' cel mai propriu cu putintza, cu largu' concurs al mafoamelor de toate secsele, acest fapt  ii cam incurca, devenitz, cum au ajuns sa fie, mari vibratori la mesagele moguliste-mirceabadiste propagate pe mijloacele de diseminare'n massa.
enteresele lor pe moment, si (cine drak poa' sa stie?) pe cine stie cit timp d'acu'ncolo, coincid cu cele ale mogulasilor demiurgi de lume noo, atinsi cum par la aripa de fortza conducareatza pedeleatza, cea brambureatza.
de la astia nu ne vom putea astepta la altceva decit la o sporire a antipatiei profunde ce'o nutresk kontra diktatorului degraba taietoriu de procente si'a gastii ce'o substzine, 'ntarindu'le convingerile "antitotalitare" picurate in urechi'le, lucru ce poa' sa contravina expectatziei lansaretzilor de impact distrugator asupra astei largi categorii.
de altfel, constatai cu surprindere ca acelasi efect produsera si asupara unor baietzashi presupusi a fi mai destupatz, cum is aia ce stau la coltzu' strazii, sau aia ce tot cata leacu' durerilor, in cur, si nu'l gasesc ioc, ce s'or speriatara tare de securismu' procedurii, incepind, cica, sa vorbeasca in shoapta p'in cashile lor, da' nu se tem sa'ngiure cu gura plina pa bloage.
astia totz sin' capabeli s'atinga massa cretica d'isterie a mamalidgii car' essplodeaza, in caz ca basesktatoru' se'ncapatzineaza sa ramiie ancorat in meandrele concretzului pedelizd.

o alta categorie e constituita den aparatilii da partid, cam toante, ce tratatara tarasenia c'o usheoara tenta jenoasa, eventual jegoasa, simtzindu'se inclusiff cu diverse ginganii pe caciuli, cu cioc mic, comportindu'se 'n consecintza, cuplindu'i, in putzinele lor interventzii, inclusiff blogheriste, pa basescu cu vintu, si punind s'un mare semn = 'ntre ei, convenindu'le varianta, daca luam in 'nalta stima si consideratzie ultimu' simptom, ala cu larga majoritate shparlamentara cu care se'ntzelesera, din priviri, si din gresheala, pin' la viktoria finala, s'arunce mortu' unor masuri, si greutatzi, ce afecteaza la modu' grotesc pina si caricatura de bujet ce se prefigureaza pen' anu' aviator, in bratzele tartorului de la cotroceata, ca semn sigur ca skaraotzky nu doarme, si'i cauta un lok kaldutz linga iel, dupe o binemeritata suspensoare.

ultima, da' nu cea din urma, categorie, e (de)formata den ziarijdi, cei mai afectaz, si cam decredibilizatz, si care stiindu'se fiecare cum leagana pe craca shubreda a pohtelor ce'au pohtit propriu'le mogulash, s'au cam dat lovitz, care de pacatu' uitarii, ș'al ignorarii, care d'al minimalizarii, care d'al spalarii, in publec, de cadavru' proaspat parfiúme, daca tot au supape la dispozitziune.

concluziune provizorie: base'i mult mai aproape de statutu' de presidente jukator, cu babetzica...

miercuri, 20 octombrie 2010

"portocaliii" "spala putina" si din blogosphera








si nici io
nu ma simtz prea bine...

luni, 18 octombrie 2010

intre ei, diktatorii...

bai, astia se bat, de fapt, care dintre ei sa ne fie diktator mai luminat.

si cum mai  mimeaza tolontan indignarea, de'i miroase guritza a micsunica...

e indignat si ca porcurorii ar fi crosetat stenogramele, sa nu vaza lumea cit de viteji or fo bushku si ai lui...

nu stie ca porcurorii n'au voe sa scotza nici macar un "vint" scapat 'ntro convorbire dintr'un dosar ?

dor de remeș

duminică, 17 octombrie 2010

tot cu iaru !

O iubire imposibilă (ZAU ? nm)
Florin Iaru

16 oct 2010


Liberalii sunt la ananghie. Vor stabili, în alegerile următoare, un record istoric, dar va fi o victorie à la Pyrrhus.

Să dăm deoparte vălul protestelor, atât de dezbinate, că ar trebui predate la şcoală, la cursul „Cum să te faci singur de râs şi să râzi de propria persoană". Să uităm căderea triumfală a partidului de guvernământ, într-un zgomot cumplit de fălci ronţăind resurse, de curele de transmisie zbârnâind, de cumetrii îmboboşate şi de şpăgi judeţene. Să ne admirăm pe noi înşine, cantităţi neglijabile şi demne de dispreţ din statistici. Situaţia e albastră. Însă tocmai acum, când atingem apogeul crizei (nu-i nicio însănătoşire economică, e doar o meschină hibernare), ar trebui să facem socoteala înainte de a trage linie. Guvernul ăsta trebuie să cadă. Sunt de acord că oricine ar veni ar fi infinit mai bun. Sunt de acord, nu se poate mai rău (ba se poate, tovarăşi!)... Dar a treia zi, când ne vom trezi din beţie?

Ce se întrevede la orizont nu sună bine deloc. Pentru ce care cred că struţocămila PSD-PNL e, cât de cât, altceva, orice altceva, îndrăznesc să spun că mă tem la fel de mult de viitor ca şi de trecut. Fac această afirmaţie tulburat de valul de propagandă pogorâtă asupra României. Exact ca în ‘90, când spectrul moşierilor şi exploatatorilor a asigurat victoria FSN cu 66 %, acum, cele mai sărace, necalificate şi epuizate categorii sociale sunt puse din nou în mişcare. Mă sperie impozitul crescător, care favorizează munca necalificată şi productivitatea feudală. Un impozit progresiv într-o ţară săracă asigură dispariţia definitivă a clasei de mijloc şi a iniţiativei particulare. Sunt deja obosit de apelul la aceleaşi inginerii financiare prin care luăm dintr-un buzunar spre a îndesa într-altul. Întrevăd iar plăţi din mână şi fentarea continuă a Fiscului, în duble sau triple contabilităţi. Nu pentru îmbogăţire (îmbogăţirea va continua, în aceeaşi tradiţie a înfrăţirii cu statul), ci pentru supravieţuire. Mă îngrijorează inexistenţa unui plan economic de dezvoltare durabilă a României. Nu am aflat de nicăieri cum vom absorbi fondurile europene, cum vom fi cei mai pricepuţi şi curaţi grădinari, viticultori sau agricultori europeni. Nu am aflat când vom dezvolta, ce vom stimula, încotro trebuie să meargă România tehnologică. Agăţarea electorală de veniturile mici, neimpozabile (!) consfinţeşte sărăcia generală, neputinţa economică şi lipsa de viziune. Mi se poate râde în nas: e treaba mea. Dar e şi a copiilor mei, a prietenilor mai tineri cărora li se pare de-a dreptul imbecil ca un venit de 4.000 de lei (echivalentul a 900 de euro) să fie considerat bogăţie aspru impozitabilă şi echivalată uneia de sute de mii. E şi treaba ta, cititorule, dacă nu mai vrei să fii oaia neagră a Europei.

Vorbind cu persoane mai vârstnice şi mai sărace, am constatat un lucru uimitor. Aproape toate ar fi de acord să trăiască la fel de prost sau mai prost, cu condiţia să se taie din salariile mari. Nu se pune problema unei creşteri de venituri, a unui trai mai bun. Ca şi cum moartea caprei vecinului i-ar astâmpăra foamea. Mesajul PSD acestui gen de oameni se adresează. Asocierea liberalilor la acest proiect va îndepărta definitiv electoratul de bază. Nu orice ieşire din... criză e un drum mai drept. Şi nu oricine te scoate din ea îţi vrea binele. Într-o ţară săracă cu majoritatea populaţiei săracă, e foarte periculos să plănuieşti viitorul plecând de la visele majorităţii. Şi iadul e pavat cu bune intenţii.

vineri, 15 octombrie 2010

"normalitatea" lu' iaru revine

slabiciunea mea, de ins cit se poa' de prozaic, e ca am o slabiciune terebela pen' citziva poietzi, 'n general ante-deluvieni-decemvrieni, 'n sensu' ca dupe rebolutzion mai mult am scris (angajamente de plata) decit am citit...
print'e ei e, evident, florin iaru.
pe car' il descopar, pe zi ce trece, nu cu freun nou poiem, ci cu diverse chestii car' imi ingheatza cite un rinjet nefiresc pe facies.
il vad, mereu, obsedat de normalitate

Dorin
A-i cere lui Bacovia să iasă cu steagu-n stradă, lui M Blecher să dirijeze mulțimile, iar lui Mateiu Caragiale să devină propagandist este o tipică prostie. Unii oameni sînt curajoși, alții, sfioși, temători. Individul nu devine erou decît cu spatele la perete. Să-i întrebăm, de-ar fi posibil, pe toți martirii închisorilor comuniste, ce-ar prefera, statuia de erou sau o viață normală?
Asta nu-mi place: să-i pretinzi lui Cărtărescu să fie propagandist! La fel cum, de partea cealaltă, e anormal să te lauzi cu anticomunismul de cumetrie!
Au fost unii care au avut… ce-au avut (cojones). Dar, te întreb, de ar fi fost să trăiești într-o lume puțin, numai puțin mai normală, nu ai fi dat dracului disidența? E o întrebare. Nu degeaba spun că mulți dintre cei ce au ieșit în decembrie ‘89 (pînă pe 21) s-au scrîntit, pentru că mintea lor exasperată a fabricat droguri toxice!


lucru absolut rezonabil, mai ales ca si io's d'acor ca dac'am fi avut "bafta" freunui mititelo-comunism, echivalent gulash-comunismului, ne'am fi delectat si'n zilele noastre cu dilemele alegerii 'ntre progeniturile fameliei ceaushescu si nu 'ntre doamna cucosh si doamna norika.

Repet: de ce ar trebui (ar fi trebuit) să fie Mircea Cărtărescu un disident și un refuznic? Întrebarea mea e: a mîncat căcat? Și-a turnat colegii? A parvenit? S-a înfipt? A profitat de revoluție? A scris. Constat, azi, că a făcut un lucru de neiertat. Iar Levantul nu e un poem antitotalitar ci o istorie a poeziei. Punct.
Nene, unii au curaj. Alții, nu. Ce prostie să-i judecăm cu cîntarul curajosului. Poți să fii fricos, dar nu laș sau canalie!
Dorine, spune-mi, dacă nu te f…eau ăia la icre, n-ai fi avut o viață normală?
Coposu, să zicem, dacă nu-l umflau noaptea pentru 15 ani, n-ar fi fost un vajnic halterofil?
Iar Steinhardt poate nu s-ar fi călugărit! Iar poate Ion Caraion, sau Marino, sau Ivasiuc și atîția alții ar fi văzut Parisul în liniște.


mereu surprinzatoru' dom' iaru le cam 'ncurca, pe ici pe colo, si mai ales la partzile esentziale, si moi, ale burticii.

atunci, daca e asa cu "normalitatea" pe car' o tot invoca, de ce'o fi asa nervos ("Aţi deschis cutia Pandorei. Din 2012 sau din 2015, oricine va putea călca legea sau va putea fura deschis, dacă i se va da voie ori va avea posibilitatea. Cum vă bucuraţi azi că a cîştigat PDL-ul cu un furt fabulos, aşa se va bucura PSD-ul cu altul pe măsură. Şi aşa pînă la capăt! Vă aduc aminte că nu există fărădelege bună şi fărădelege proastă. Dreptatea nu-i ce vor ai noştri. Iar furtul, chiar cu scop nobil, tot furt rămîne.") in anii din urma, ca cre' ca "papa" are destula, si la paris poa' sa plece doar cu buletinu.
si nici in decemvrie op'sinoo nu cre' ca n'avea d'o sarma, acolo, asa ca nu's de ce'o trevuit sa petreaca noaptea 21-22, cin' o tras 'n noi, la jilava.

dupa ce am cautat, fara succes, neste referintze la iaru pe propriu'mi blog (dat peste cap) , am dat de doo interviuri cu el pe saitu' ziarului patrik, foarte interesante, din care extrag citeva fragmentzele (ne)semnificative.
Hai să zicem că vântul răstoarnă un copac peste casa mea. Domne, asta este situaţia, a bătut vântul!
(si bate'n continuare ! nota mea)

Am fost odată acuzat că, prin îndemnul meu la normalitate, (si io l'am "acuzat", chiar mi'a raspuns ofuscat, si pe blog, da' nu cre' ca face referire la mine...) sunt în slujba lui Ion Iliescu, care cerea, în 90, linişte. Dar e o mare diferenţă între liniştea terorii, după ce ai tăiat nişte capete, şi normalitate, când ăla scapă cu viaţă dacă e nevinovat.

intrebare:
Dar ce legătură are bunul simţ cu politica?

El a construit România. România Mare a fost construită cu bun-simţ. Oamenii de bun-simţ din România, la 1860, s-au gândit că nu se mai poate în stilul ăsta, cu o asemenea corupţie... Au spus: „Şi noi suntem corupţi!“. Ei ştiau că au unele legături... Şi au zis: „Singura soluţie e să aducem pe unul care nu are nicio legătură cu noi.” Mai întâi s-au dus la un regent al Belgiei, acela n-a vrut, a fost norocul nostru. Dacă venea belgianul poate că era altă poveste, l-ar fi corupt repede. Dar, dincolo de corupţia aia, era visul unei Românii necorupte. E foarte cuidat cum un om bolnav poate visa la sănătate. Poate tocmai pentru că este bolnav...


la care raspunde, tot el, un an mai tirliu, tot in adevaru:

intrebare:
Dar aţi fost activ în societatea civilă, de la Revoluţie şi până recent...

Am fost, eram mai tânăr... Am fost până în 2004.
(mai a draku' potriveala ! taman cin' nu s'alese bombo...)

Eu am toată admiraţia pentru domnul Patapievici, dar toată sofistica domniei sale este în slujba adevărului pe care îl iubeşte. Traian Ungureanu este un polemist cu care greu te poţi înfrunta, dar, cu toate acestea, toată inteligenţa lui se consumă pentru a demonstra un lucru. Şi eu, cu puterile mele, încerc să demonstrez un lucru şi să împing de-o parte realitatea care nu-mi convine. E foarte uşor, e foarte comod
(ar face bine sa nu mai impinga la o parte realitatea, ca am 'ntzeles ca tomnai ce are o e_misiune acolo ! n.m.)

Eu sunt pentru o economie de tip liberal: o scădere imediată a taxelor şi impozitelor, o simplificare a mecanimelor administrativ-financiare. În al treilea rând: România este una dintre cele mai scumpe ţări din punct de vedere bancar. Nu înţeleg de ce băncile fac cel mai mare profit în România.  (domnu' iaru, mai interesatzi'va. s'ar putea sa fie doar propaganda rogozaniana... c'am 'ntzeles ca ele cistiga, TOATE, intr'un an, o suma pentru care unu' din mogulii d'voastra nici nu s'ar da gios den pat) Pentru mine este un mister. Înţeleg că e o explicaţie economică, dar statul poate interveni printr-o lege, cu care să le dea „la cap”. Când ai depăşit un plafon de profit, ţi-am tras-o de nu te vezi. (curat liberalism !)

intrebare:
S-ar putea retrage de pe piaţa românească...

Să plece! Dacă simt că nu câştigă destul, să se ducă în ţara lor de origine să câştige mai mult. Vor rămâne aici, cu siguranţă! Adică ei să o ducă mai bine, iar eu să o duc mai rău? Nu mi-a ajuns că până în 2001 nu puteam călca pragul unei bănci?


Eram solvabil, dar nu puteam dovedi din punct de vedere legal. Munceam în trei locuri, dar oamenii nu mă plăteau legal pentru că nu puteau să plătească muntele ăla de impozit. Ziceau că dacă mă plătesc pe mine şi mai plătesc şi la stat sunt nevoiţi să tragă obloanele. Aşa că Occidentul să mă lase cu lecţiile astea! Lasă-mă mai întâi să trăiesc, dă-mi sacul cu peşte şi apoi dă-mi undiţa să pescuiesc! (papam pestele, si p'orma mai vedem daca ne apucam de pescuit, nu ? n.m.)

intrebare:
Cum găsiţi anatemizarea, de la cel mai înalt nivel, a „mogulilor"?


O prostie! Încă o dată: accesează „mogulul" bugetul ţării? Nici vorbă! (nici vorba ? n.m.) Atunci la revedere şi-un praz verde! Atâta vreme cât ştiu, pot cumpăra un ziar sau pot să-l condamn la moarte, necumpărându-l. Statul trebuie să se ocupe de sănătate, învăţământ, ordine publică, curăţenie ş.a.m.d.

intrebare:
Care este cel mai mare rău care ni s-a întâmplat în ultimii zece ani?

Reîmpărţirea ideologică şi totalitară. Oamenii au ajuns să se urască. Asta-i partea cea mai gravă, mai sus decât corupţia. (mai sus decit coruptzia ? pai ce ziceatz, bree, anu' trecut ? n.m.) Este vorba despre învrăjbirea claselor sociale şi, mai presus de toate, a populaţiei României. Cei cinci milioane o sută îi urăsc de moarte pe cei cinci milioane două sute şi viceversa.  (vai ce dreptate avetzi ! abea astept sa lansez niste apeluri publice pentru suspendarea lu' gioana, de la presidentzia senatului, lu' felics, de la vice - tot la senat, a lu' crin si ponta, de la deputatzie, asta dac' as avea chef... da' nu am ! n.m.) Eu credeam că acest lucru s-a oprit în vremea lui Ion Iliescu. Exact aşa era şi atunci: era o ură generală a ţării împotriva Bucureştiului.

asta'i iaru, si nu te potzi supara pe el, asteptind sa emigreze, cum amenintza, si sa ne'nventze, de la paris, regulile bibisi, alaturi de stelica tanase

joi, 14 octombrie 2010

privirea hrebenciuca a buldogului

rezerva de cadre pedeliota, dupe grele si scremute cazne, sta sa fete margica
propulsarii buldogului, cu dentitzia bine asigurata cu corega, in postura de catindat la presidentzia partidului, catindatura agreata atit in partid cit si'n afara lui.
mai ales in afara...
un om dintre noi, pentru ei !

lapidarea "liicheana"

liiceanu la be unu



din palida essperentza personala cu "organili" poci 'ntzelege atitudinea rezistentzilor p'in cultura, chiar daca simtzind vagi urme de nisip 'ntre dintzi, acu' cin' asistam la bucuria sinistrutza cu care sin' scuipitzi 'n freza "boierii mintzii", ca sa ne vina noo mult mai usor ca am procedat cam la fel.
io cin' am 'ncercat ceva ce n'aducea nici pe departe a rezistetza p'in cultura, ci, cel mult, p'in agricultura, am cam vazut cum e, si, dac' n'as fi fo' atit de bombalau incit sa ma simtz indisolubil legat de plaiu' mioritzic ca timbru' de scrisoare, acu' va salutam de la citeva mii de kilograme distantza, cu floarea'n gura.
mai vegetal decit sint ş'am fo' de cin' ma stiu.
ok, nu s'au solidarizat cu dizidentzii iepocii (nu prea) revolute, da' putem accepta, ca varianta de lucru, ca nu totz ne'am nascut hieroi ?
il putem lua drept martor pe magistru' lucescu, alt personagi al neputintzelor romunesti :
suntem si un popor fragil psihic, cu un tupeu de suprafata, care dispare daca intri in profunzime
ca sa nu dam fuga la clasici...
s'apoi vedem si singuri ca nu ne putem solidariza nici macar pen' a da gios un administrator de scara de blok, daca nu'l avem in spate pe nush sau felicsica.

in plus vedem si singuri cit de "dusi cu pluta" sin' dizidentzii astia autohtoni, putzini au fo' - multzi am ramas, nu ?
despre basescu nimic...

miercuri, 13 octombrie 2010

comertz cu potcoave de cai mortzi

nu stiu prin ce fenomene atmosferice ajunge cineva sa caza pe spate la spusele unui personagiu precum mihai  voicu, care nici prea frumos nu e, nici destept din cale afara, iar in privintza freunui vizionarism  politic, putem uita.
acu' aparura dilemele existentziale legate de inghitzirea broastelor riioase pedelepriste ce s'ar 'nghesui sa aburce spre gashcutza liuberaliota, un' nu s'o aflat inca despre shchimbarea survenita in expectanta jupinului patrik, in ceea ce il prieste pe luminatu' lor conducator, posesoru' de proaspete riduri d'expresie, de la 'ncruntarea permanenta, studiata 'ndelung 'n oglinda, spetzial pentru posteritatea ce vecinic fi'va'i recunoscatoare, eventual intiparita'n efigie pe monezile cu multe zerouri batute la monetaria statului de catre viitoru' gubernator bogdanel olteanu.
nu'i ciudat (nu'i !) ca dinozaurii precum blaga, inamicu' blogerilor, se afla p'intre favoritzii lor ?

"să moară mă-ta"

SENATUL EVZ:
Cuza, Băsescu şi inflaţia mântuitoare
Autor: Sorin Ioniţă


Începe.
Săptămâna trecută, în timp ce agenţiile internaţionale de ştiri (şi de rating) trepidau pe telefoane ca să ghicească ce va fi în România până la sfârşitul anului - dacă trece moţiunea de cenzură, dacă se va ajunge la suspendarea lui Băsescu pe chestia cu legea pensiilor - mi-am dat cu presupusul că ar exista posibilitatea ca PDL să renunţe şi el la postura impopulară pe care şi-a asumat-o de vreun an şi ceva şi să sară în barca suflătorilor în trombonul durerii sociale.


În fond, Franţa va încheia 2010 cu deficit bugetar de 8%, iar Olanda peste 6%, ca să nu mai vorbesc de Spania sau Grecia, care bat în plafonul de 10%. Doar nu ne-om găsi noi mai proşti, să ascultăm de FMI şi să ne restrângem cât e plapuma; sau mai precis, s-o depăşim cu doar 5%? Un an-doi, nici n-ar fi imposibil; după aia, mai vedem, important e cine trece hopul alegerilor din 2012.


Din păcate, constat că am avut dreptate. După ce luni întregi au fost tocaţi mărunt de secţiile agitprop ale PC şi PSD-PNL (recte, televiziunile de ştiri) pentru măsurile anticriză luate şi neluate, liderii PDL fremătau oricum de nerăbdare să sucească macazul un pic mai spre popor. Aşa că şmecheria preşedintelui de trimitere a legii pensiilor în parlament, care a răsturnat maşinuţa multicoloră plină cu suspendaci, copilotată cam imprudent şi cu boxele la maximum de dl Ponta, mă tem că este doar un prim pas îndărăt de la agenda bunei guvernări.

PDL este un partid mare, cu multe aluviuni din epoci geologice îndepărtate; vezi dl Tabără, pietrificat încă din era Văcăroiu, cu viziune economică de secol XVIII şi mulţi, mulţi prieteni producători agricoli, în beneficiul cărora execută descântece şi dansuri rituale de crescut preţurile din postura de ministru. Chiar crede cineva că baronii regionali şi grupurile de interese sectoriale ale PDSL au nevoie de prea multe îndemnuri de la Băsescu ca să se prindă şi ei în lambada pro-sărăcime sau tangoul anti-FMI, importate din America Latină cea prost guvernată, atât de dragă unor lideri PSD? Sau în cadrilul marilor broaşte ţestoase Patriciu şi Voiculescu, care, într-un episod de suprarealism balcanic, au ajuns exponenţii revoluţiei tea-party în România, fluturând batistuţa de mătase de la piept pe care e scris programul de guvernare anticriză într-un punct: tăiem impozitele şi demontăm statul?

Păi ia priviţi la dl Falcă, anchetat de DNA, dar câştigător al bătăliei intestine pentru Ministerul de Interne, primar tânăr, energic şi de succes, din specia celor prezişi de preşedinte că-i vor moşteni împărăţia. Nu v-a plăcut postura de statuie pe care a luat-o deunăzi, proiectat drept făcător de istorie, în descendenţa directă a lui Cuza? Nu simţiţi deja un aer revoluţionar, bolivarian, care le ia faţa lui Mazăre şi Ponta chiar unde se credeau ei mai tari, anume în admiraţia pentru diverşi caudillo mântuitori şi sexy de peste ocean, cum probabil se pregătea şi Cuza să devină, până l-au oprit boierii constituţionalişti?

La urma urmei, există o limită în ce se poate face într-o democraţie în interes public, contra aspiraţiilor imediate ale aceluiaşi public. Dacă opoziţia şi cetăţenii sunt pentru mărirea pensiilor şi salariilor bugetare, ieşind în stradă tot mai energic în acest scop, ce-ţi mai rămâne? Explici o dată că nu-s bani, explici de două ori, dar până la urmă dacă aşa votează naţiunea, acest guvern sau altul va da drumul la tiparniţă şi va spune: după noi, potopul. Iar dacă tot e să se întâmple, nu mai bine să moară mă-ta, decât să moară mama, se întreabă, corect, şefii locali ai partidului de guvernământ? Vom vedea efectele acestor presiuni în bugetul pe 2011 - cel real, executat, nu cel planificat în acest moment cu FMI, că între proiect şi realitate se cască în România de ani buni o mare prăpastie.

La fel şi preşedintele: după ce a stat un an paratrăsnet pentru aceste necazuri cu rădăcini adânci - şi în guvernarea Tăriceanu, şi în guvernările Boc, dar şi dincolo de ele, în societate - se poate decide şi el că poate să zvârle nişte avantaje la naţiune, că doar nu dă de la el. În fond, una e să te suspende inamicii în 2007 pe un subiect popular precum anticorupţia, şi alta acum, pe o temă profund nepopulară precum tăierea pensi ilor. De ce-ar risca? Doar pentru interesul general, pe termen foarte lung, contra căruia oricum mârâie toată lumea, inclusiv aliaţii unguri şi independenţii, plus kommentariatul ofticat că i se cere cotizaţie socială ca muncitorului de rând, lucru nemaiauzit la noi nici măcar pe vremea lui Cuza cel Drept?

Aşa îmi explic întoarcerea ca la Ploieşti a preşedintelui pe tema egalizării vârstei de pensionare la bărbaţi şi femei, idee deopotrivă justă etic şi utilă pentru echilibrarea fondului de pensii. Mă tem că e doar prima dintr-o serie lungă de cedări ce vor urma. Iar dacă-i aşa, soluţia e una singură, naturală şi tot de esenţă latino, cum ne place nouă: mareea implacabilă a inflaţiei şi devalorizării, ce va lua pe sus salariile şi pensiile, inclusiv cele speciale, pe care cei din justiţie trăiesc cu iluzia că şi le-au pus deoparte pe viaţă. Ea va lovi cu precădere în cei săraci, cu venituri sau economii în lei şi va ignora suveran părerea sindicatelor şi Curţii Constituţionale.
******************************************************
ce dastept sint !
si io zic tot asa, de ma dor falcile, zau...

marți, 12 octombrie 2010

flutur de ris



sperantza'i ca vacantza; trece...

Patriciu: Nu am nici cea mai mică speranţă în Antonescu şi Ponta

ce coincidentza, dom'le !

'nseamna ca vom avea, in sfirsit, un labe unu adevarat...

numa' c'o sa'l falimenteze sassssu repede

perdutz 'n spatz

tzara moare da' nu se preda (nu cristian preda !)!
sintem totzi (inclusiff io) mai reformisti decit balcerowicz, pin' 'n momentu' cin' boarea reformii ne adie pe la nari.
asa si dom' teodorescu, cristian teodorescu, ce si'a cam luat'o de pupinbasist, si care, dupa momentu' aplicarii reformii de doo's'cinci la suta lipsa la salar, cu barda, a 'nceput sa miriie la stapinire, din' puru' si simplu' motiff ca a afectat'o si pe sotzia'i, medic de profesie.
acuma, dreptu'i ca si astia, bocii adeca, dupa ce ca s'au cîcîit si mocait, incearca s'aplice reforma-diforma in care sa moara mama la totzi bujetarii, în general, cu amputatzii efectuate cu lama de la o ascutzitoare chinezeasca boanta, care, daca nu taie, macar sa zgîrie pe cerebel a durere surda de'tz vine sa te urci pe peretzi, cu prezervarea nepotzilor in rezervatzii nu neaparat ascunse vederii periferice.
asa ca bocbasestii s'au trezit cu inamici d'acolo un' nu te'ai fi asteptat, devenitzi victime colaterale din virtuali sprijinitori cu larga marja de 'ntzelegere si de acordare de indulgentze politicienilor de pe partea asta a spectrului, in sens de "aratare", politic.
zilele trecute dom' teodorescu ne anuntza ca n'are sa mai fie d'acor' sa zboare cu aeronave pilotate de indiviji stresatzi suplimentar, pe linga stresu' oarecum obligatoriu, de perspectiva d'a le fi taiate penziile alea mari, pin' la nivelu' unor soferi cu pile, zice domnia sa.
pai, cam are dreptate, dom'le, numa' ca'n situatzia asta putem aduce totzi tot felu' de exemple din tzara asta ce, constatam si confirmam pe zi ce trece, pacat ca'i locuita.
si'n sensu' asta ar cam trebui sa insistam.
o bomba, ceva ?