liiceanu la be unu
din palida essperentza personala cu "organili" poci 'ntzelege atitudinea rezistentzilor p'in cultura, chiar daca simtzind vagi urme de nisip 'ntre dintzi, acu' cin' asistam la bucuria sinistrutza cu care sin' scuipitzi 'n freza "boierii mintzii", ca sa ne vina noo mult mai usor ca am procedat cam la fel.
io cin' am 'ncercat ceva ce n'aducea nici pe departe a rezistetza p'in cultura, ci, cel mult, p'in agricultura, am cam vazut cum e, si, dac' n'as fi fo' atit de bombalau incit sa ma simtz indisolubil legat de plaiu' mioritzic ca timbru' de scrisoare, acu' va salutam de la citeva mii de kilograme distantza, cu floarea'n gura.
mai vegetal decit sint ş'am fo' de cin' ma stiu.
ok, nu s'au solidarizat cu dizidentzii iepocii (nu prea) revolute, da' putem accepta, ca varianta de lucru, ca nu totz ne'am nascut hieroi ?
il putem lua drept martor pe magistru' lucescu, alt personagi al neputintzelor romunesti :
suntem si un popor fragil psihic, cu un tupeu de suprafata, care dispare daca intri in profunzimeca sa nu dam fuga la clasici...
s'apoi vedem si singuri ca nu ne putem solidariza nici macar pen' a da gios un administrator de scara de blok, daca nu'l avem in spate pe nush sau felicsica.
in plus vedem si singuri cit de "dusi cu pluta" sin' dizidentzii astia autohtoni, putzini au fo' - multzi am ramas, nu ?
despre basescu nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu