un diktator prost

azz dupe amiazz am fo in vizita, de lucru, la o fameglie al carei bun obicei e sa tzie frumoasele "plasme", cu diagonala d'un metru juma', fixate aproape essclusiv pe canalele de stire binecunoscute, si carora, io unu', nu le simtzeam deoloc lipsa.
taman azz cin' aparu' ş'un ghitza pe ecrane, se'ntimpla ca gazdele mele sa se hotarasca sa privilegieze realitatea, nu stiu din ce motiff, desi respectivii m'au atentzionat ca, de fapt, la irima lor tot antena trei ramine, din puru' si simplu' considerent ca postu' lu' vintu e prea... basescian, asta in timp ce o tanti "rezervista", probabil participanta actiffa la manifestatziunea de la cotroceni, povestea ceva desp'e o javra ordinara, n'am retzinut prea bine, precum si faptu' ca garzilii ce'i pazeau abea asteptau ca trupele apevistilor rezervisti sa "rupa rindurilii", si sa fraternizeze 'mpreuna 'mpotriva diktatorului kior.
n'am 'ntzeles dac' acest lucru s'a si 'ntimplat, intr'un final, fiind captivat io de conversatziunea purtata, ce am tzinut cu tot dinadinsu' sa nu fie in contradictoriu, ca doar n'aveam de gind sa ma pis 'mpotriva vintului taman in livingu' oamenilor.
am avut, in schimb, revelatzia, in timp ce diktatoru'si arata chipu' 'ntr'o mini conferintza de presa ('ngiurata cit se poa' de colorat de amfitrioni), c'avem parte d'un diktator prost, ce, daka tae renumeratzia, mica (sanchi), dupe bujet, aparatului represiv, e 'ngiurat c'o tae, iar, dak n'ar fi taiat'o, ar fi fo' un diktator si mai dihai, ca s'ar fi spus ca'si recompenseaza garzilii pretoriene ca sa poa' sa suga'n liniste sinjele popo'ului.
din aceasta dilema nu putem iesi...
am zis !