La ce te gândeşti?
Noutăţi
asa'tzi trebuie, daca, d'abia trezit, ca desteptat e mai greu, dup'o noapte de betzie cu beligan, te pomenesti cu degetul alunecindu'tzi pe telecomanda si dai da niste limbi groase si bine tzintite ale lui nistorescu pe fundul totusi zvelt al cresterii ieconomice a lui ponta...
la o singura apasare, te bucuri de doua ori: a doua oara pentru ca iaru nu a ramas singur!
dac'as fi si eu paranoic, dar si mai nedormit decit sint deja, as crede ca marii axinte si nedormitul, care au publicat si ei neste "amintiri din copilarie" in noaptea asta, dar dupa ce am publicat eu unele, fie ca s'au inspirat, sau ca au primit v'un imbold lautric, chiar fara sa ma citeasca pe mine (ceva paranormal, fireste), fie ca asta'i dovada suprema ca marile spir'te se 'ntilneste
d'ale like-ului
pe cind eram puber, cind inca mai credeam ca am talent la desen, am trimis un set de asa zise caricaturi la urzica, revista de satira si humor a partidului.
singura caricatura care cred ca avea ceva valoare, dar care nici acum nu sint sigur ca era absolut originala, era compusa din patru desene succesive care infatisau un individ pus in fatza tentatziei de a lovi cu piciorul un obiect straniu, alctuit, intr'o parte a lui, dintr'o perna, avind forma unor buci de vadana, iar in partea opusa, dintr'un picior de lemn, intr'o pozitzie erecta, incaltzat cu o gheata cazona, totul suspendat de o tija care iesea din cadru.
bine, in prima sectiune a desenului, insul isi arata tentatzia de a lovi obiectul, cum nu ne putem suguruma, nici unii dintre noi, ispita de a lovi cu piciorul un obiect lovibil intilnit in cale, fie el cutie de conserve, minge de copil sau pet de bere, dupa care, in al doilea desen din succesiune, bineintzes ca nenea il loveste, urmind ca in al treilea sa se uite, cu satisfactzie, cu mina pusa streasina la ochi, cum obiectul dispare cu viteza in zare.
numai ca utilitatea partzii a doua (ca la ala cu cosoru lu' moceanu: "partea lemn-oasa si partea fer-oasa") a obiectului lovit in prima parte apare in a patra secventza, atunci cind satisfactzia individului e curmata, brusc, de un picior strasnic incasat in fund, lovitura provenind de la obiectul care, cu aceeasi viteza, il pocnise, venind dinspre spate, ca doar orice distractzie are un pretz.
si uite asa am fost eu un protocronic al butonului "like", dar si al celui "dislike", lucru care nu mi'a folosit la nimca, pentru ca, pe vremea aia, posta redactiei chiar era o posta, drept urmare, am primit o scrisoare acasa, in care o doamna, nu mai stiu daca nu era chiar rodica toth, imi spunea ca, daca vreau sa public in organul partidului si sa concurez cu artisti plastici cu diplome la baza, trebuie sa ma tzin de scoala, ceea ce eu bineintzeles ca n'am facut.
dar si de caricaturi m'am lasat, ceea ce nu'mi reuseste deloc, in zilele noastre, cu datul de like-uri si cu lasatul de fumat
2 comentarii:
Tare numele blogului..:))) dar ma gandeam cum naiba arunci cu capul. Era "loc de dat cu capul"
de dat cu capul, dau totzi! :D
Trimiteți un comentariu