s'a potrivit bine!
Despre facerea, regulată, de bine.
E unul din defectele fundamentale ale naturii umane: orice ajutor regulat devine un drept. Cei 500 de lei, primiți la început cu gratitudine, au devenit în timp o obligație. E foarte greu să fii recunoscător cuiva și o singură dată, a mulțumi ani la rând unui binefăcător e insuportabil. Așa că e mult mai comod să privești ajutorul ca un fel de remunerație a unor calități rare, întrunite fericit în propria persoană. Cu alte cuvinte tuturor ne e mai suportabil psihologic să înlocuim recunoștința cu meritul. Merit acel ajutor, el nu e un gest de milă iar binefăcătorul nu e un binefăcător ci un agent al recunoștiinței divine. Nu trece mult până când orice întârziere e întâmpinată cu enervare iar oprirea plăților e văzută ca o ruptură contractuală mișelească.ma opreste o muiere, cunostinta "buna", sa mi se vaicareasca despre "nedreptatea strigatoare la cer" care i s'o facut, in legatura cu "reabilitarea termica" a apartamentului pe care'l detzine in sectoru' domnului ghenerale ontzanu, uneperistu' apevist sector boi, ala cu tzigarea stinsa in palma unei nefericite conlocuitoare ce indraznise sa fumeze in prezentza d-lui, si in timpu'orelor de program (programu' era de la "spatzii verzi"), ce'i drept, fara f'o urma de 'mpotrivire din partea victimei.
reabilitarea i se facuse absolumente gratuit (n'am stiut! credeam ca doar "liberalu" chiliman e 'ntr'atit de sotzial), da', culmea nesimtzirii, daca ai fi vrut sa modifici intru citva configuratzia standard a termopanelor (sa vrei sa tzi se deschida la unghi de 1080 de grade celsius, or alte gadgeturi ultrafolositoare), trebea sa achitzi chesh cit'un milion per bucata de geam.
am consolat'o rapid, trimitzind'o la oficiu pentru protectzia consumatorului moca, nu 'nainte d'a face in minte un calcul rapid cu citzi milimetri de termopan am contribuit si io impreuna cu famiglionu' (mi'a dat cu virgula), chiar daca io stau "la negoitza", ala care n'are fatza, si orcum nu prea se omoara sa'si (ne)fericeasca reabilitat locuitorii, ca trebe sa termine parcu' iore, cel pavat cu nestemate si smaralde.
tocmai ce am in fatza blocului gradinitza de copii prescolari, care, dupa aparentze, o avut un bujet cit juma' din bujetu NASA pe urmatorii doo sute de ani.
asta nu stiu daca'i prescolar
(nu mai stiu de unde l'am furat)
