"mă mir!"

asa se intitula o lubrica de panseuri personale comise de indragitu' actor de roluri de fraer mircea diaconu, lubrica care se publica in revista "cinema", organ al consiliului culturii si educatziei socialiszte de dinainte de rebolucion, rebolucion care avea sa'l cocoatze p'acelasi mircea "fa'te ca lucrezi" diaconu in balconu' cece al pecere, acolo unde a reusit sa'si manifesteze cu prisosintza talentu'i deosebit in manevrarea telecomenzii cu care dirija miscarile messelor largi, popolare, precum si a gloantzelor provenite din armele care se aflau si ele, absolut intimplator, in piatza si p'in imprejurimi.

poza mediafax

Actorul Mircea Diaconu, cel care ne încânta adolescenţa cu roluri memorabile, a oferit un exemplu strident despre modul în care se poate îmbătrâni urât. Valoarea senectuţii constă în dobândirea înţelepciunii, în urma unor experienţe fructuoase, cele care împlinesc umanul din noi. Mircea Diaconu a preferat să “lase moştenire” nu prestaţia excelentă din seria “Ardelenilor”, ci mitocănia de a urina peste Constituţia României, pe care a jurat să o respecte. Marele actor trebuia să ştie că deciziile judecătoreşti definitive se EXECUTĂ, indiferent dacă ne convin sau nu. Pot fi dezbătute, puse sub semnul întrebării, ca parte a libertăţii de exprimare, consfinţită de aceeaşi Constituţie, aplicare a drepturilor omului, fără de care modernitatea nu poate fi concepută, dar trebuie respectate. Prin executare.

Încălcarea unei decizii judecătoreşti definitive, cum este cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care Mircea Diaconu nu mai poate ocupa o demnitate publică timp de trei ani, ca urmare a unui flagrant conflict de interese, conduce doar la tribalism. La “legea celui mai tare”. Apropo, pentru “cetăţeanul simplu”, nerespectarea unei decizii judecătoreşti constituie infracţiune şi de pedepseşte cu închisoare. Exemplul dat de Mircea Diaconu este însă mult mai periculos decât fapta în sine. Ce poate înţelege Nea Caisă din gestul actorului senator? Că respectarea deciziilor judecătoreşti este opţională? Dacă un demnitar al statului român consideră aşa de ce nu i-am urma exemplul?

Faptul că tovarăşii săi din Senat au votat în sensul că Mircea Diaconu poate ignora decizia Înaltei Curţi este lipsit de relevanţă. Sunt doar complici jalnici la urinarea comisă de actor pe Constituţia României. Dacă ar fi avut un dram de demnitate, Diaconu ar fi refuzat un astfel de “ajutor colegial”. Păcat că nu mai e prezent Ilarion Ciobanu, să constate că mezinului i “s-a făcut de nişte pălmi”.

te potzi intreba, care or fi fost resorturile absconse care l'or fi transformat pe blajinu' actor, dupa o careera actoriceasca stimabila, intr'un monstru care atenteaza asupra integritatzii constitutziii noastre iorgovane bune de sters cu ea la cur?

sa fie de vina amintirea tristilor ani in care era nevoit sa traiasca ingurgitind biscuitzi "eugenia", sa doarma in cabinele teatrului bulandra, sa faca flirturi nevinovate in avtobuzele itebe cu ajutoru' carora se deplasa de colo colo? 

sa'si ridice "retributziile" in conditzii (si in sume) umilitoare?

nu trebuia sa nu mai faca, dracu', la nesfirsit, pe oengistu' ghedesist, sa nu se mai chinuie, ca hristos pe cruce, facind giumbuslucuri d'ale bucurestinoase in solda lu' halaicu si lis pentru niste amaritzi de firfirici?

nu trebuia sa 'ntoarca si el foaia, sa trinteasca,
macar o data,
usa dupa el?

s'ajunga, si el, in sfirsit, "in liga mare"?

acolo unde ras-platzile muncii se fac cu valiza lu' dom' jiji?

sa fie si el, in fine, "filip cel bun", pentru el si famiglia lui?