după cîteva gubernări strălucitoare, tzinute oportun numai din ambreaj și frînă de mînă mult prea lungă, am ajuns campeogni mondiali la clacson viteză

tcheaușhesku să ne ertzi, că'n decemvrie am fost betzi!

și d'atunci, tot așa, betzi, în fiecare novembre, decemvre, aprilie, mai, iunie, sau cînd mama dracu' datoria ciuvică ne'o scos din casse ca să ne implementăm apăsat ștampiloiu' pe hîrtea hegienică folosită pă post de buleftin de bot, da'le'aș, desigur că involuntar, la vot tutulor vitezomanilor ali-gică, fă lamba mai mică, care ne'or tot coafat doctrinar, omorîndu'ne, între tîmpi, definitiv nervu' electiv sangbovin, cu oiștea nimerită'n afară'i boxit gardu', înăuntru leopardu'i un mister, indiferent că cîte unii s'ajunge să'ncalică, firește, p'în f'un minister, o ambasadă, o ambuscadă, cevaaaa, cumvaaa...

întrebarea retorică andresată cu fieșcare ocazie și cu aplomb maxim, absolut legitim, dă către colognelu' turcescqiu, colegu' fratelui de suferintză incurabilă banciu, aia cu "ponta, gubernăm și noi ceva???", mă face mai dilematic decît însuși pretenu' meu pleșu, înecat și scuturat de sughitzu' întrebării omonim de anonim de nevinovate: am fost cumva noi gubernatzi f'odată altfel decît cu claxonu'?

că, în dibaciu' si cîrmaciu' lor avînt gubernamental, mai totzi, dă la originile glorioase la prezentu' înfloritor  au tot semnalizat, care sp'e stînga care sp'e dreapta, au ni-na ni-na din girofare, da tot la clacxon s'au rezumat, urmîndu'si neabătut și c'o perseverentză pă care ai putea'o bănui de premeditare, calea victoriei consensualismului coabitac, pă care o propovăduia cîndva taikutzu-cutzu ilici, și la care, se pare, au ajuns, taman acum, într'un final apoteotic, în care oaea urlă calupu și lupu mănînca earba verde de după cassă, d'au ajuns d'alde aligică să cînte'n aceeași fanfară-sprintzară cu shpagatistu' badea area 'ndependentzii ienergetice la talanga-banga.

acuma, io n'am dă un' să știu dacă mirciulică mai sus amintitu' chiar o cîntă, da' l'am dat ca p'un exemplu demonstrativ de cum să pupă asa zisele stîngi și drepte pă bot, facîndu'se că se ceartă, că, dacă n'ar fost așa, nu l'ar mai fi loat pontosu' pri-ministru, pă el și pă ceilaltzi baptisti antenisti, la 'nalta poartă din america, ca să se 'mpărtășească din înaltele comandamente de partid și de stat acassă pă oo ale tainului.

aruncînd noi, cu sperantză, cîte'un coltz d'ochi către dreapta noastră ca caviaru, o băgarăm, între timp, tot pe mîneca stîngă, așa cum stăteam, sta'ne'ar norocu' ăsta chior, c'ochii belitzi pă televizor


ramîne cum am stabilit: industria autohtonă dă clacxoane și tromboane, cu acompaniament d'o-boi și buhai, a rămas singura viabila și de viitor, perspectiva unor binevenite furnituri pă bază dă cianuri și gheze bitumibasinoase făcînd'o pă ea, industria, da' nu numai pă ea, să tremure imperceptibil, dar hotărît pofticioasa, din barbă, după cum poate oricine observa, dac'ar avea spir't dă sinucigaș foarte accentuat și ar mai avea curaju' să citească cele doo oficioase în oglindă, "jn" si "evz", sau să se uite labe unu și la 'ntena tre.

baetzi finutzi și de caracter, cum ne stitzi, noi tot la dreapta ne uitam mai cu jind, lungindu'ne gitzii, poate se hotărăște odată boc sa preia claxonu de la dottore, caruia i'l cedase, tot el (saracu' mru n'a apucat sa'l exerseze prea tare), anterior.

da' finu' falca ce are?

singura incertitudine pă care o mai am, cu 'ndependentza asta ienergetică și cu perspectiva c'o să ne punem totzi dintzi dă aur la drujbe, e dac'o să mai fim sufitzient de multzi ca să putem să ne cumpărăm înapoi auru' și ghezele ălea 'ndependente ienergetic dă la ăia care vor să ne dee diverse găuri si orificii în solu' și supt solu' patriei, că după cum merg lucrurile, în cinci ani romunica ca soarele sfînt dă pă cer n'are să mai aivă mai mult d'un bulion de lefegii publici și privatzi laolaltă, iar, pîn'atunci, nici de vîndut dă pe lîngă cassa homunculului n'o să mai fie, că pădurea și pogoanele moștenite de la bunicu' s'or fi vîndut deja demult, iar gipanele și plasmele or să se 'nvechească și ele.

oricît caracter am avea, nu putem, măcar din gînd în gînd, să nu ne dezbrăcăm dă el, tragînd cu ochiu' maro mai mult tot spre partea noastră dreaptă, și să 'ntrebăm, într'un glas și cu mînurile'n șold lîngă șold: băi, mai gubernatzi și voi ceva?

ps:

recunosc: sint o baba comunista!