peisagi duminical cu'n străin și'o pilă, in miezul unui eba prins

o mica parte a nazziei de opincari din care ne tragem, dar din care nu ne'am tras inca de tot, si care nu considera ca, pardon, ceașcă a fost un bun conducator, nici ca, pardon bis, comunismul a fost, in general, un lucru bun, se intreaba siderata de ce, la un sfert de secol de la asa zisa cadere in deplin ridicul a respectivului maretz conducator si a regimului politic care l'a facut posibil, inca peste juma' din populime, potrivit unor minutzioase cercetari sociale, este/sint de acord cu respectivele asertziuni.

desi, odata cu inaintarea in virsta, am inceput sa nu ma mai uit in oglinda nici macar atunci cind ma barbieresc, nu ca m'ar ingrozi de ce as putea sa vad într-însa (nevasta si alte persoane de sex aparent opus imi confirma, insistent, asta, din motive pe care n'am dorit niciodata sa le aprofundez), ci pentru ca am ajuns sa ma stiu pe dinafara (la pe dinauntru am mari lacune, pe care nici n'as vrea sa mi le umplu, pin'oi da coltzu'), duminica asta am trait'o'n, fameglie, ca si multe altele, dar uitindu'ma'n oglinzile teverizde, de la prinz incolo, dupa ce mi'am facut somnul de frumusetze extins de weekend.

dupa ce m'am enervat suficient pe tevereunu, revazind, in portzii mici, p'un cornel nistorescu chiar mai ticalos, dobitoc si prostanac decit insusi prostanacul geoana, sau p'un floriiiin calinescuuuu cabotin incercind sa'i tae macaroana unui mircea dinescu aparent treaz (cine isi mai aduce aminte de celebra editzie a chestiunii zilii in care dinescu a venit beat manga?), in bucataria de la "lacrimi si sfintzi", am trecut pe teveredoi, la obisnuita cura de cinefilie si socialism mai mult sau mai putzin sti'ntzific de duminica dupamiaza.

secventza antologica cu dinescu&calinescu

care nu vor, nici d'ai dracu,

sa cinte la alta massa

am revazut (nu stiu daca e bine sa zic ca cu placere, dar uite ca zic, macar pentru ca m'am veselit mult mai tare decit dupa ce i'am vizionat p'amintitzii mai sus vestitzi comici ai ecranelor) niste secventze de'un comic buf, dintr'un film romanesc cu ilegalisti, printre care una absolut memorabila: secventza in care, dupa intrarea intr'o mare uzina "strategica", unde jandarmii ii controlau, la poarta, p'aia care intrau, pina si'n cur, odata ajunsi "la punctul de lucru", reprezentantzii celei mai inaintate classe sociale se apucau de tras la pila, la fel cum faceam si noi, pe vremuri, la orele de atelier, cind maistrul instructor ne trimetea sa furam fier beton de pe santiere, ca sa confectionam din el tot felul de jardiniere sau grilaje, zise "din fier forjat".

partea comica a secventzii e ca, la un moment ulterior, fascistii nemtzi, contra carora "intorseseram armele" intre timp ("ca urmare a actului de la 23 avgust", probabil), puneau proglema demontarii sofisticatelor utilaje, constind in menghine, pile si maturi de span, si a transportului lor in jarmania, tentativa soldata cu un esec rasunator, ca urmare a rezistentzii armate a detasamentelor de ilegalisti, cu gheorghe dinica, "mese putzine", in frunte.

partea ceva mai putzin comica e ca mi'am dat seama, dupa ce mi'am adus aminte de secventzele din copilarie, de ce avem, ca natzie, apucaturile astea de cleptocratzi, dar si de ce n'a avut sotzialismu' asta comunist supcesu' pe care l'ar fi meritat cei peste cin'zeci la suta care'l regreta.

secventza, mai putzin antologica,

cu stelica tanase, regalist, dupa cum bine'l stim, 

care si'a dat spacial jos pentru asta barba, burta si chelia,

asteptind infrigurat

cifrele ratingului de duminica asta,

ca sa vaza daca cei peste cin'zeci la suta

de nostalgici s'au uitat la tvr

insolventza cu aplaudaci (hai taci!)

pentru că tot tindem, din ce în ce mai multzi, ca, atunci cînd ne mănîncă buricele de la dejete, să ne curmăm suferintzele năpustindu'ne asupra tastaturilor, reale sau virtuale, pentru a ne împărtăși impresiile despre ce am mai văzut pe la televizorul unde i'am privit p'unii care ne povesteau ce au văzut ei la televizor, cronica teve pe neve de astăzi, stimatzi telespectatori, are să se refere, pe scurt, la cîteva emisiuni ale televiziunii publice, aflate în prag de intrare în insolventză, pe care le'am zărit, partzial color, mai mult sau mai putzin întîmplător, în ultimele săptămîni, care ultime săptămîni sînt vreo trei, că de atunci am căzut pradă unei curiozitatzi morbide care m'a îndemnat să'l revăd pe unul din foștii mei favoritzi, este vorba de nistorescu, și care'mi păruse mie că'si băgase mintzile'n cap, în sensu' că începuse să lovească cu aceeași îndîrjire, și pe (asa zisa) stîngă, și pe (idem) dreaptă.

dacă în prima săptămînă îmi păruse chiar ponderat, declarîndu'l, cu alta ocazie, chiar mai putzin "antibăsist" decît mine, în ultima săptămînă, atunci cînd am remarcat (în celelalte două ocazii chiar nu'mi dădusem seama cine era "amfitrionul") ca pînă și "domnul consul" (pesedist) claudiu lucaci nu știa cum să'l mai oprească, că prea aducea vorba despre băsescu la fiecare două cuvinte, mi'am dat seama că aceea are să fie ultima emisiune la care o să mă mai uit, și asta nu pentru că mi'ar fi rănit mie sentimentele de fost băsist, ci pentru că mi'am dat seama că omu' e (și el) de la partid, iar cele cîteva mii de evroi pe care'i cîștigă de pe seama banului public merită să'l facă să presteze în consecintză, mai ales că vremile's tulburi, peneleul a ieșit de la gubernare, iar multzi altzi mafomiști așteaptă la ușă.

și pentru că tot veni vorba de mafomiști, auzii că domnul stelică stănase s'ar fi întzeles cu domnul p.m. ponta, n'am priceput prea bine asupra cărui aspect s'au întzeles, că tot la intrare'n insolventză vor s'ajungă, lung (și larg) prilej de ciugulit pentru unii și altzii, din cauza datoriilor de vreo optsute de milioane de lei noi tramway, care datorii pe mine unul mă pun în nitzică dificultate cognitivă, pentru c'aseară l'am putut zări, pentru primaș dată, pe liviu mihaiu, care "și'a tras" și el tocșou, gen "superproductzie technicolor", în largile studiouri din calea dorobantzi, cu multzi invitatzi așezatzi la distantze respectabile unul de altul, care nu cumva să se încaiere intre ei, ba chiar avînd și aplaudaci plătitzi, mai lipsindu'i doar orchestră și corp de balet ca s'ajungă un fel de danutz srl sau andreea marin bănică.

danutz srl bittman inca mai plinge dupa emisiunea (pe) care a avut'o.

nu mai plinge, danutze, ca mihaiu "face totu" ca sa'tzi continue traditzia!

si obiceiurile...

despre emisiunea d'aseară nu pot sa spun prea multe lucruri, pentru că n'am văzut decît finalul și vreo două trei reprize d'aplauze furtunoase din partea publicului călător, știu doar că s'au dezbătut problemele audiovizualului romunesc, fiind prezentzi în studio și citziva reprezentantzi ai cna-ului, dintre care l'am remarcat pe blîndul meu rapidist sinecuri-sinecura-radu-calin-cristea (nu știu dacă nu era prezentă și doamna președintă a organului), pe lîngă doamna amp, domnul iaru și domnul mircea toma, care nu știu dacă si'a putut retzine voma.

faptul că ăștia totzi puteau încăpea foarte bine într'un studio mai micutz, eventual la o măsutză precum cea a lui mircea badea sau ai a lui radu banciu, fără atîtea decoruri, costume și lumini, ba și fără aplaudaci și romani, mă îndeamnă să încerc să'l întzeleg pe varan cu tentativele lui repetate de preluare, mai mult sau mai putzin ostilă, a postului public.

păi, n'a reușit el să transforme o hazna (ce'mi place cînd băsiștii îi zic haznaoa3!) într'o afacere de mare succes și renume mondial, care'și permite, în cele din urmă, pînă și aplaudaci (parcă gîdea are și el aplaudaci, nu?)?


(n'am reușit să văd încă emisiunile magistrului cristoa, nici cele ale lui floriiiiin iaruuuu și ion me ionitză, alte noi achizitzii ale lui stelică, așa că nu mă pot exprima în cunostintză de cauză dacă și ei sînt la fel de superproductivi)

Tremuriciul oilor impotriva Oxford Analytica

de la "opritzi ciobanul" aruncat de un patric inlacrimat, si incatusat totodata, pina la metamorfozarea ziaristilor mogulieni in behaitori adusi la stadiul de a'si disputa firele de iarba ale patriciano-felicsiano-vintosilor, devenitzi si ei, iaca minune, ciobani discretzionari, iata ca si dan tapalaga apeleaza la metaforica trimitere la staul:

Dan Tapalaga HotNews.
Luni, 7 septembrie 2009, 1:49 Actualitate | Opinii

Un articol publicat pe data de 27 August de Oxford Analytica, reluat in rezumat de Evenimentul Zilei de vineri 4 septembrie, a generat o reactie virulenta din partea Realitatea TV si a unor jurnalisti dezlantuiti impotriva lui Traian Basescu, cum e Cristian Tudor Popescu. HotNews.ro publica integral articolul Oxford Analytica in documentul atasat, cu acceptul editorilor OXAN de la Londra. E un text care a generat ceea ce, in presa romaneasca de astazi, s-ar putea numi tremuriciul oilor.

Articolul Oxford Analytica:
Subiect: Influenta presei in batalia pentru putere.
Context: Traian Basescu se afla sub tirul presei pe fondul luptei pentru realegerea sa la sfarsitul acestui ani. Popularitatea sa ridicata din sondajele anterioare a scazut odata cu dezamagirea publicului fata de intreaga clasa politica, ca urmare a efectelor crizei economice.
Peisajul media. In anii de dupa 1989, numeroase ziare cu un tiraj foarte mare a jucat un rol in consolidarea pluralismului politic, investigand abuzurile puterii, ridicand astfel asteptari de ordin politic. Totusi, dupa 2005, a avut loc o concentrare a proprietatii in media.
Presa centrala a inceput sa semene cu presa locala. In majoritatea oraselor, liderii locali si regionali activi in afaceri si politica controleaza presa scrisa si televiziunea. Ei cauta sa castige monopolul presei locale pentru a-si sprijini interesele economice si carierele politice, pentru a-si ataca adversarii si pentru a elimina din afacere orice voce independenta. Controlul banilor din publicitate si al distribuirii lor le-a intarit si mai mult pozitia.
Guvernul din 2000-2004 condus de Adrian Nastase, pe atunci liderul PSD, a incercat sa puna botnita presei centrale, insa PSD a pierdut puterea iar Traian Basescu a fost ales presedinte in decembrie 2004. Uniunea Europeana era convinsa ca se va dezvolta o presa competitiva, finantata de publicitatea in crestere dornica de o presa de buna calitate. In plus, UE n-a acordat o atentie speciala presei in strategia de aderarea a Romaniei. (...)
Mogulii media. Sorin Ovidiu Vantu detine Realitatea, cel mai vizionat canal de stiri. Anul acesta, trustul sau s-a alaturat altor doua trusturi media care il ataca regulat pe Traian Basescu.
Vantu a avut doua intalniri intens mediatizate cu principalul rival al lui Basescu, Mircea Geoana, si se crede ca a facut-o pentru a alinia trustul in spatele liderului PSD.
Dan Voiculescu, un politician cu un trecut in comertul exterior comunist, aliat cu PSD de mai bine de un deceniu, detine cel mai vizionat canal de televiziune, Antena.
Dinu Patriciu, al treilea mogul, este cel mai bogat om de afaceri roman si fost deputat PNL. A devenit personaj principal din sectorul energiei, dupa ce o mare parte a fost privatizata in graba dupa 2001. (...)
Romania: Presa nu mai joaca un rol politic pozitiv
Basescu a atacat aceste trusturi pe motiv ca desfasoara un atac concertat impotriva sa si a familiei sale pentru a-i demola reputatia si pentru a-i impiedica realegerea. Incepand cu 2006, Basescu s-a plans ca o mare parte a presei este in complicitate cu forte care combina resurse enorme si putere politica. Barajul de relatari ostile ar putea explica decizia de a-si amana pana in toamna anuntul privind o candidatura pentru al doilea mandat.
Consiliul National al Audiovizualului incearca sa mentina standarde media acceptabile, dar este divizat politic iar puterile sale sunt limitate. Fiind in trecut o forta care a ridicat stacheta asteptarilor publice si a consolidat spiritul civic, o mare parte a presei pare sa fie acum o extensie a unor interese de afaceri (...) Nu mai este o arena unde optiunile politice pot fi serios discutate, ci pare setata sa invenineze ceea ce probabil va fi o lupta grea pentru prezidentialele din aceasta toamna.
Proprietatea concentrata in mainile catorva personaje bogate a condus la schimbari dramatice. Jurnalismul de investigatie a fost ingropat. Numerosi ziaristi cu gandire independenta au fost destituiti sau fortati sa se plieze pe noua linie editoriala. Continutul trivial sau senzationalist a inlocuit relatarile serioase.
De la sfarsitul dictaturii in 1989, peste 80% dintre romani si-au obtinut majoritatea informatiilor politice de la televizor. Strategia posturilor de televiziune controlate de Vantu si Voiculescu pare sa fie centrata pe reducerea interesului pentru politica. Strategia a avut succes in noiembrie 2008, cand participarea la alegeri a cazut sub 40%.
Reforma blocata. PSD si PD-L-ul lui Traian Basescu sunt intr-o coalitie marcata de tensiuni, care este incapabila sa cada de acord asupra unor reguli care sa guverneze media. Controlul asupra televiziunii publice este puternic denuntat. O lege anti-trust care sa previna concentrarea proprietatii de media se bucura de un sprijin politic insuficient. PDL proclama ca e nevoie de reforma, dar cel putin doua din ministerele sale au fost acuzate ca directioneaza publicitatea de stat catre presa in care ar putea avea un interes personal.
Perspective. Romania ar putea sa se confrunte cu o cadere a PIB mai mare de 8% in acest an, ceea ce ar face dificil pentru presa sa continue descrierea luptei politice in termeni de tabloid (...) O mare parte a industriei de presa este puternic indatorata catre stat. Numai cateva ziare cu proprietari straini si cateva platforme de stiri pe internet incearca sa furnizeze continut impartial in relatarile lor si analize de profunzime pe teme majore.
Concluzie. Din cauza esecului reformelor in multe domenii, efortul de a consolida media independenta ca o forta progresiva in tanara democratie fragila a esuat. In schimb, o mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes.
Nota: Sublinierile apartin redactiei.

Observatii pe tema reactiilor la textul Oxford Analytica:
Atat prin ton cat si prin informatii, articolul OXAN este prudent si indulgent fata de comportamentul corupt, cu implicatii penale, al trusturilor controlate de Vantu si Voiculescu. Actionari ai trustului Realitatea sunt cercetati penal pentru o returnare de TVA in valoare de 60 de milioane de euro, suspectata ca fiind ilegala. Si Realitatea si Antena 3 au fost complice in afacerea Ridzi-2 Mai, fostul ministru al tineretului fiind cercetat de DNA pentru modul in care a cheltuit la televiziuni peste 600 de mii de euro. Cele doua trusturi vaneaza prin orice metoda publicitatea de stat, se comporta ca organizatii mafiote care percep taxe de protectie de la politicieni. Prin metodele lor anti-jurnalistice, ele submineaza functionarea statului de drept, presa fiind unul dintre pilonii de baza intr-o democratie.
Desi articolul se limiteaza la observatii generale si evidente, a generat reactii contestatare vehemente. Toata ziua de vineri, Realitatea TV s-a caznit sa distruga credibilitatea textului, nu sa combata ideile de forta ale studiului OXAN. Au facut-o, spre rusinea lor, jurnalisti care s-au luptat in trecut pentru libertatea de exprimare ca Emil Hurezeanu si Cornel Nistorescu. Lor, li s-a alaturat Cristian Tudor Popescu.
In cel mai pur stil securist, prin mijloacele propagandei si manipularii de joasa speta, cei trei au incercat sa distruga credibilitatea sursei: Oxford Analytica. Cu insinuari si supozitii in loc de argumente, au sugerat ca OXAN, fiind o companie privata, a produs un text la comanda lui Traian Basescu, scris de corespondentii din Romania ai prestigioasei companii britanice. (Vezi aici editorialul lui Cornel Nistorescu.)
Critica lor sufera insa la capitolul logica elementara. Pe de-o parte, pretind ca studiul OXAN este o minge la fileu ridicata lui Traian Basescu in razboiul sau cu mogulii. Spun ca autorul textului e Alina Mungiu Pippidi. Sa zicem c-ar fi adevarat. Insa de la europarlamentare incoace, Pippidi e in razboi deschis cu Traian Basescu din cauza fiicei sale.
Daca Pippidi l-a scris, atunci meritele textului sunt si mai mari. Nu gasim in el umori personale sau pozitii partizane. E o privire de ansamblu corecta, care surprinde esenta discursului jurnalistic din trusturile mogulilor, scrisa pentru un public care nu stie prea multe despre presa din Romania.
Penibila executie s-a realizat si cu sprijinul lui Cristian Tudor Popescu, care a minimalizat ideile de forta insa a facut mare caz de unele stangacii sau formule stilistice rezultate probabil din traducerea in engleza, decretand ca sunt inadecvate cu analiza de tip britanic. Si el a tras concluzia ca avem de-a face cu un studiu realizat de sustinatori ai presedintelui, altfel spus e un text bun de ingorat. Azi, in editorialul sau din Gandul, vede si cealalta fata a Realitatii, pentru care n-avea ochi cand scuipa foc si para impotriva OXAN. Pare sa regrete ca a jucat un rol sinistru in piesa mogulilor si vede exact Realitatea descrisa in articolul OXAN, dar continua sa-l conteste. (Vezi aici editorialul lui CTP)
O alta manipulare lansata vineri de inamicii OXAN a fost teza ca televiziunile de stiri reprezinta un procent infim din peisajul presei, restul pietei fiind ocupat de televiziuni generaliste, de postul public si alte publicatii. O manipulare grosolana: televiziunile generaliste aloca spatii insignifiante sau chiar deloc politicii, fiind orientate spre show-biz. Televiziunile de stiri stabilesc agenda publica, ele lanseza teme false pe care le expandeaza celelalte publicatii din trust. Prin metoda rostogolirii subiectelor, Vantu si Voiculescu incearca sa influenteze si sa demobilizeze cetatenii activi, interesati si implicati politic. Ei reprezinta tinta principala, nu consumatorul de show-biz si tabloide.
Trusturile moguilor au reactionat grotesc si disproportionat pentru ca adevarata lor fata se vede in afara tarii, proiectata de companii prestigioase, care cu greu pot fi puse sub semnul partizanatului politic. Chiar si asa, au incercat sa tarasca discutia in mlastina dezbaterilor dambovitene, unde tot ce conteaza este daca te pozitionezi pro sau contra Basescu, mai putin adevarul si argumentatia detasata.
S-au isterizat si din cauza ca textul reia ideea unei legi anti-trust. O astfel de lege i-ar impiedica pe Vantu si Voiculescu sa detina in acelasi timp televiziuni, radiouri si presa scrisa.
Viziunea mogulilor fata de ziaristii din trusturile lor a exprimat-o plastic Dinu Patriciu intr-un editorial publicat in Adevarul pe data de 7 august, intitulat Razboiul oilor. “Asa cum nu imi plac lupii imbracati in piele de oaie, tot asa nu iubesc oile care se cred lupi. La fiecare behaiala, ele pierd cateva fire de iarba.” Era vorba despre ziaristii de la Adevarul care-l criticasera pe Nistorescu pentru epurarile de la Cotidianul.
Pe fondul crizei economice, oile pierd tot mai multe fire de iarba din gura asa ca prefera sa behaie numai la comanda ciobanilor. Iar cand cineva le pune oglinda in fata, imbraca iute blana de lup si incep tremuriciul, tremuriciul oilor manate cu bata. Pe altele, le apuca tremuriciul de fiecare data cand behaie ceva despre Traian Basescu.

pisi: l'am rugat pe un liberal de stinga sa ma anuntze daca ma lasa sa'i zic ceva de dulce la postarea lui abjecta (cum ne'au obisnuit, in general, liberaloizii astia stingaci) pe marginea aceluiasi articol al lui tapalaga.
astept inca aprobarea...

mircea badea sarac = mircea badea un bou ?

nu l'am mai vazut de multisor pe badea, mai ales de cind am scos closetele  alea de stiri din meniu' tutulor receptoarelor mele. cred ca le mai am prin tuneru' de la calc si in unu extern pe care'l mai atasez la laptop. da' astea le pornesc doar cind vreau sa "trag" vreo chestie, ca videou' e prea anacronic. asa ca nu'i pericol sa fiu tentat sa zapez spre ele.

nu mi'as fi adus aminte de badea daca nu dadeam de un link spre un articol de'al lu' oreste

http://www.gardianul.ro/Mircea-Badea,-un-cap-de-pod-s140154.html

nu stiu ce poa' sa'i apropie pe cei doi indivizi, poate doar esperentze comune traumatizante, mers la fomei, etc, altfel nu poci sa'mi reprim imaginea unui misto gros facut de badea in propria'i emulsiune la adresa unui individ ce umbla inzorzonat cu diverse totemuri, tzortzonele, mosorele, si care nu'i este pretin.

se sparie glandu' !

ca , dupa cum il vad io pe badea, cel putzin in aparitziile lui la tv, este un clasicist in viatza, vestimentatzie  si tunsura, in traditzia apaca, fabrica de camasi braila plus cooperativa higiena. si chiar daca ar purta si haine "de firma", nu ma pricep si nu stiu daca poarta, sint convins ca ar merge cu sablonu' de croiala dupa el ca sa'l reproduca sub emblema marcilor respective.

sincer, cred ca badea detesta tipu' de om gen oreste, cu superstitziile, credintzele, temerile si viziunile lui, si daca totusi il mai suporta e maaare lucru.

reciproca e valabila.

si cum cred ca mircea badea nu s'a schimbat prea tare de cind nu'l mai savurez, nici macar intimplator, indraznesc sa spun ca daca e adevarat ce scrie oreste despre el, ca e sarac adica, chiar in termeni relativi, atunci mircea badea e cel mai mare bou !

la cit cacat a mincat !

de ce'ar fi  un nistorescu, hurezeanu, srs, dinescu si multzi altzii, multi milionari  in euroi in baza aceluiasi obicei ?

FARA ECOU…ECOU…OU…U… … …

fara ecou… ecou… ou… u… …  


Scrisoare deschisa din partea lui Devis Grebu  preluata de pe http://tismaneanu.wordpress.com


Daca cineva din fosta conducere a “Cotidianului” (si chiar a trustului R.-C.) este in stare (si « inca » in functie) ca –dand la o parte fumul, praful si gemetele sfasietoare ce plutesc cu densitate pestilentiala peste ruinele acestui FOST ziar- sa receptioneze un mesaj, le comunic prin prezenta ca: de cca. 5 ani (din ziua in care fraiele au fost preluate de Catavenci) am lucrat zi de zi la aceasta decedata publicatie, ca Editorialist ( in imagini). Spun „am lucrat” deoarece in 9-10 iulie a.c. mi-am dat demisia (efectiva din 1 august, din cauza de zile restante de concediu platit), scarbit de degringolada deontologico-calitativa a ziarului – pasa-mi-te „de elita”, pentru „elite”. Era vorba de un „brand-quality” cu grija ales de redactie la inceputul acestei aventuri la care –lasand orice falsa modestie la o parte- eu sustin ca, prin Editorialul meu zilnic care acoperea o suprafata importanta a paginii de comentarii, de cele mai multe ori superioara celei scrise pe aceeasi tema- dedesubt- de colegul comentator in cuvinte, contributia mea a fost esentiala.




As mai adauga ca, de-alungul acestor ani am avut parteneri de pagina (si de tema) ilustrii, printre care O.Paler, V.Tismaneanu, T.Baconsky, Tr. Ungureanu, S. Voinescu, M. Mihaies. Cu reputatul scriitor T.Baconsky (fost Secretar de Stat si actualul Ambasador la Paris) am scos de curand- un superb album- „111 incursiuni in Cotidianul romanesc” (textele lui si desenele mele in oglinda/tandem, publicate anterior in acest ziar), publicat de Editura „Curtea Veche”, la lansarea caruia Dl.E. Hurezeanu, Presedintele trustului (vezi foto in atasament) a prezentat unui numeros si select public, atat calitatea cartii, cat – mai ales- valoarea si contributia mea (citez) „exceptionala”. V. Tismaneanu si M. Mihaies au marturisit in public, atunci cand au parasit „Cotidianul” pentru „Evz”, ca ceea ce regreta ei – mai ales – este incheierea asocierii textelor lor cu imaginile mele. Mai toti si nu o data, au sustinut la diverse ocazii, ca ei considerau ideea si realizarea estetica a ilustratiei mele (pe aceeasi tema cu textul lor) mai pertinente si chiar superioare textelor lor.

In decursul acestor 5 ani am fost de asemeni premiat ca desenator al ziarului „Cotidianul”, am expus in diverse Muzee prestigioase si Galerii de Arta importante din strainatate si din tara, originale publicate anterior in acest ziar, s-a scris de nenumarate ori elogios despre mine -ca colaborator al acestui ziar- in publicatii reputate autohtone sau de peste hotare, am dat o multitudine de interviuri in ziare, reviste si la TV/Radio, despre aceeasi activitate jurnalistica. Dar… dar… conducerea si redactia acestui ziar, care timp de 5 ani „nu aflasera” ca eu fac parte din redactie, ca eu sunt colegul lor si – mai mult- ca sunt (daca nu „cel mai”) unul din principalii stalpi de rezistenta ai stilului si nivelului aparte cu care aveau pretentia sa diferentieze de celelalte publicatii acest ziar. Ca rezultatul muncii si creatiei mele realizate zi de zi -deseori contra-timp, intr-o stare de stress exploziv- acoperea o importanta suprafata a mesajului transmis cititorilor …si atunci cum ar fi putut EI sa-si dea seama ca eu am plecat de langa ei, definitiv…Chiar colegii mei mai apropiati, inclusiv cei cu care am conlucrat direct si permanent, chiar cei care – nu o data- au fost invitatii mei, in sanul familiei mele (alaturi de alti ilustrii comeseni pe care-i admirau- altfel- de la distanta), nu au „realizat” PANA IN ZIUA DE ASTAZI ( peste o luna a trecut de la demisie) ca eu nu mai colaborez, ca in locul imaginii cu care se delectau „cititorii de elita” (dupa propriile si publicele lor zise) este o gaura sumbra, umpluta la intamplare cu o fotografie banala, inestetica si fara nici o legatura simbolica cu tema zilei. Ca in ultima perioada, pagina de Comentarii a disparut, locul ei precum si al altor articole de o anumita tinuta deontologic/jurnalistica, a fost luat de niste scursori abjecte sau tabloide de atac la persoana si/sau la inteligenta si bunul simt al cititorului, sub orice nivel imaginabil. Nici un protest (fie el ipocrit sau catifelat) pe blogurile lor, nici o remarca asupra „inexplicabilei” si /sau „nejustificatei” mele absente * vezi „extras” de pe blogul Cultura…Nici macar un telefon (pe sest) de consolare, de solidarizare tacita, ingrijorare pentru soarta financiara a mea si a familiei mele…A fost deprimant, dar nesurprinzator…Helas!…Iar acum (…just in case!…), daca le vine cumva vreo idee „protocolara”, ii previn, va fi prea, mult prea tarziu.

Dar, pentru a nu parea pretios si/sau pretentios peste masura, voi enumera cateva date personal-profesionale ( pentru cei care nu au parcurs biografia exilului meu pana acum) care –sper – vor demonstra ca nu eu eram cel care avea nevoie sa se laude cu colaborarea la Cotidianul, ci dimpotriva acest ziar avea TOT INTERESUL sa se laude cu asocierea mea, fapt pe care- sunt convins- nici acum nu l-au inteles.

In adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava ( printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti, la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl. Catul Bogdan. Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP, pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. Fiind- in plus- si interzis de a expune, inutil sa precizez ca doream din tot sufletul sa parasesc acea mocirla comunista a terorii, inca din anii 50…Dar din pacate, nu am reusit sa o fac decat la inceputul anilor 60.

M-am repatriat dupa aproape 40 de ani , ca unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare. Inca din anii 70, am capatat cetatenia/nationalitatea franceza si – intrucat in acea perioada nu-mi puteam inchipui ca ma voi reintoarce vreodata in tara- intr-atat mi se parea regimul comunist de inradacinat- faurindu-mi intre timp o noua familie cu rezidenta permanenta la Paris, castigand de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel( in Franta si –in general- in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume. Ca atare, am avut si o imensa activitate ulterioara si in Statele Unite, rezidand circa 15 ani la New-York, timp in care mi-am faurit si acolo reputatia unuia dintre cei mai de vaza ilustratori „americani”, sau -mai curand- internationali, de presa si carti. Pentru cei neincrezatori, ii invit sa capete confirmare pe internet. Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei „colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc….,etc.

Si pentru a incheia in apoteoza, alatur cateva „impresii” personale (in imagini) despre noul „Conducator” (iubit) al ziarului –publicate anterior cu diverse ocazii- precizand ca eu am parasit epava inainte ca acesta sa-i striveasca pe cei ramasi ca un rinocer (clonat cu varanul de Comodo).

Intr-un fel isi merita soarta, iar eu- tinand cont de reciprocitate- sunt indiferent si nu-i plang defel…

Imi vad de drumul meu mai departe si – neaparat- mai sus…

Devis Grebu

P.S. As fi nedrept sa nu-l mentionez pe fostul meu coleg de pagina Mihail Neamtu, un tanar deosebit de inzestrat – atat moral- cat si literar- un intelectual de exceptie cu viitor stralucit, asigurat (fara indoiala- nu aici) in Occident. El (alaturi de alt fost coleg- Horatiu Pepine- pentru a-i face si lui dreptate) a parasit indignat, pe drept cuvant, ziarul, imediat dupa ce Traian Ungureanu ( pe care eu -si nu numai- il consider cel mai dotat jurnalist/eseist roman, orice text al lui fiind o adevarata delectare literara) a fost „maturat” fara nici o consideratie si motiv plauzibil dintre comentatorii de vaza, care faceau –probabil, prea multa umbra „fetelor”- sau mai bine zis tatelor „Cotidianului”, care tronau peste destinul –deja- sumbru al acestei publicatii. Mihail Neamtu este SINGURUL care, fiind informat de V. Tismaneanu, revoltat ca urmare a porcariei la care fusesem supus- m-a mentionat intr-un puternic si superb text pe blogul lui, alaturi de Ungureanu, Avramescu si Voinescu, ca o pierdere importanta pentru presa romaneasca prin epurarea noastra absurda.

ps'u' meu (niku_elektriku)
ma felicit ca am reusit sa'mi salvez o parte din bijuteriile lu' grebu la adresa: http://picasaweb.google.com/niku.elektriku/Grebu#5351344167704735602 , vizitabila si de pe blog... presimtzeam io !

m'am prins: nistorescu si'a vindut sufletu', sufletzelu' !

imagine decupata, markeruita si datata de catre brεb de pe saitu' evz si insusita, cu nerusinare, de susemnatu

  asta ie tare

manele cu cornel, fost de la craiova, via mititelu...

intzeleg ca cornelus cel repede calcator pe cadavre, pe unele incercind sa si le procure cu propriul x5, se mindreste cu faptu' ca si'a sporit cu 100% tiraju' de la fosta foaie quality press zisa cotidianu'... prin mijloace specifice otv !
manele !
adeca scandal cu orice pretz, haine rupte, oameni aruncatzi in strada, femei violate, moral, ma rog, tot tacimu' !
mijloace pe care le vitupera, slobozind pe ecrane abundente precipitatzii din propriile'i secretzii salivare, la personagiu' care pare ca'i provoaca cele mai groaznice chinuri launtrice, cel de'i transforma fizionomia intr'un mod de'o hidosenie mai rar intilnita chiar si pe meleagurile noastre greu incercate...
basescu !
nimic nou in toate astea, era de asteptat acest pas, dupa cum marturisea chiar cornelus, de citeva luni era in planurile lui vintu !
cel ce se chirceste, schimonoseste, scalimbaieste, numa' la ideea ca diktatoru kior i'ar purea popula inca cinci ani din viatza, se comporta mai rau ca ultimu' caprar ajuns la comanda republicii bananiere tocmai parasita de ultima primata dotata cu pix dupa ureche

probabil ca planurile le'au fost incurcate de neprevazutul accident savirsit de bolidul cu chip de om, mititel(u) si ala; figura devenise suficient de compromisa ca sa incerce atunci imediat schimbarea.
au procedat cum ar fi procedat si orice politician detestabil: nistorescu "si'a aranjat" dosaru' astfel incit sa stea la pastrare pina uita lumea, le'a cumparat, dupa cum el insusi recunoaste, tacerea tinerilor, cu bani si alte bunuri (dvd playere), la fel cum a facut, mai mult ca probabil, si orban cu fata lovita pe ninsoare, a mai stat ascuns o vreme, nemaiaparind nici macar la emisiunea duminicala, aia cu hurezeanu si boda, dupa care a luat'o de la capat insotzit si de un plus de spirit de revansa asupra celor care l'au tavalit cu ocazia accidentului, si nu numai !
miscarea pare precipitata doar de apropierea alegerilor prezidentziale, ce parca reprezinta o miza de viatza si de moarte pentru monstruletzul in care s'a transformat nistorescu...

cineva pe un blog, nu mai stiu cine, vorbea de un editorial al lui, din perioada evenimentul zilei, in care acesta povestea despre un personaj cu dizbalitatzi la sistemu' locomotor care'l vizitase, intr'o zi, la redactzie. vizita, se pare, era relatata cu mijloacele pamfletului sficuitor pe care ipochimenu' le poseda fara'ndoiala, cu asupra de masura, vezi moartea putzii...
atunci mai era ceva din fostul gazetar pe care'l urmaream cu sufletu' la gura in noptzile alea cind aparuse soti (nu stiu de ce da' parca era de pe la constantza... vreo legatura cu soti constantza de azi ?), care emitea doar intervalu' orar in care nu era program (pe tvr2, parca !) in prima incercare de a rupe monopolul tvr'ului iliescist.
nu stiu daca atunci, cu ocazia vizitei lu' vintu la redactzie, s'a'nfiripat idila intre cei doi...
nu stiu ce i'a apropiat mai puternic:
banu' gros?
relatziile pe care cei doi le'au avut cu securitatea ?
ura 'mpotriva lu' basescu ?
pai daca basescu e omu' serviciilor, cum dracu se face ca tocmai prapaditzii astia care'si ascund, tot mai greu, legatura deplin acoperita'l urasc cel mai tare ?

tonight episode, a patra putere in stat - part two

ce'nseamna, dom'le, sa nu maninci "banana" la timpu'iei !

asa am patzit si io cin' mi'am dat sama, in timp ce urmaream episodu' din "married with children" pe care l'am postat, cam ilegalutz, acu' citeva zile. la un moment dat, printre sughitzuri nevinovate da ris, m'a cuprins o deznadejdeeee, o tristetzeee, mama-mama, demna de o tragedie cu valuri da cadavre, eventual richard III...

atunci cind am vazut prezentu' romanesc reflectat din perspectiva prezentului american al anului 1995.

al presii, ca in rest...

probabil ca daca vedeam episodu' in anu' aparitziei lui as fi ridicat din umeri "hai, dom'le, ca astia exagereaza... e doar un film". noi in vremea aia aveam alte hibe. fesenismu', de'o pilda !

si cind au fost evocate, de catre bud bundy, care, 'ntre noi fie vorba, iese drept 'telectualu' familiei (in juru' min 14,05), niste nume, edward r murrow si walter_cronkite, niste "scule" ale domeniului giurnalistic, ceilaltzi protagonisti ai momentului, reporterii revolver, vinatorii de cadavre, au reactzionat printr'un gag, mimind necunoasterea, in spiritu' serialului, pentru accentuarea senzatziei de absurd.

revenind la realitatea romaneasca, m'am gindit ce nume s'ar fi putut folosi, intr'un context asemanator, la noi.

cristoiu (pai asta a 'nceput, cu gaina care naste pui vii, procesu' de degradare !)?

rosca stanescu ?

nistorescu ?

hurezeanu (poate ! daca n'ar fi dat de gustu' si mirosu' banilor !) ?

cine ar putea fi "monumentele" giurnalisticii romanesti, in afara de cei de la europa libera, care, datorita contextului, n'au reusit sa formeze o "scoala" ?



si ca shocu', in cazu' meu, sa fie si mai mare, am aflat chiar in ziua aia ca cronkite tocmai murise !