gubernoiu

mi'am aruncat, calcindu'mi pe printzip, un ochi 'nspre galeata plina de cîcat in care se balacesc si se zbenguiesc tonomatzii 'ntre ei, fara sa se plicti or sa se scîrbi, si am avut privilegiu sa fiu martoru' unei crize telephonice de histerie din partea lu' cetepulea, nu ca m'ar mira una ca asta din partea lui.
jur ca n'am rezistat mai mult de doo-trei minutzele, inspre sfisitu' interventziei lui aiuritoare, in care il acuza pe lazaroa ca, pe linga ca'i un nemernic slugoi al diktatorului, mai e si frustrat secsual, pen' ca acum fo' citeva luni aruncase pastila aia cu dezechilibrele demografice provocatoare de tulburari sociale, prin asta explicind el si nervozitatea masculina care a premers rebolutzia decemvriota, si cu un punct culminant spre sfirsitu' deceniului actual, cind iarasi cohorte de masculi post-puberi, eventual si unemployatzi, vor fi in imposibilitate d'a'si afla giumatatzile de parte opusa.

acuma, drept sa spui, desi m'o 'nervat si pe mine de freo citeva ori (mai ales cu sharadele lui blogarystice), pe lazaroa nu l'am surprins niciodata smulgind cu ghiarele tapetu' de pe peretzi, ori scuipind lumea p'in avtobuz, sau, mai rau, injurind la televizor cu ochii injectatzi fixatzi intr'un punct numai de el stiut si scrijnind din maxilare, cum face, mai de fiecare data pe care po' sa mi'o reamintesc, crucistoru' fara crucisatoare, si fara fimee, se vede (din ce in ce mai bine).

la el criza lipsii de fimee se manifesta, deja, de muuulta vreme, si asta nu pentru ca n'ar phutea (vorba cuiva) sa'si gaseasca vreo crestina care sa'l suporte (parca'i divortzat), ci, asa cum banui, el insusi si'a asumat abstinentza pentru a'si canaliza enerjia vitala 'nspre sentimentu' ce'l roade inca din fatidicu' an 2004, anume spre ura din totzi rarunchii ce io poarta chiorului, cel ce l'o umilit in fatza popo'ului in citeva rinduri.

ar renuntza el bucuros si la tenis, nu la penis, da' ala'i un mijloc ce'l face sa'si inchipuie ca loveste cu sete in cine vrea mushchii lui, fara a suporta consecintze penale (si fara a fi nevoit sa'si iroseasca icra pe peretele de la vece).

hurezeanu, nu!

dupa cizma ghedesista, iata ca si buca boerilor mintzii se pravaleste peste grumazu' televiziei NATIONALE, BAAAA!

luindu'i lu' danutz srl o halca masiva d'audientza in prime time...
unde sin' adevaratzii boeri ai mintzii chireac, srs, boda, hurezeanu, etece?
sau, de ce nu? "costy" rogozanu?

nu filmam sa ne amuzam. doar minimalizam

sassu, pielea inapoi !

evenimentele se precipita necontrolat.

voiculetz a fost aruncat, provizoriu, doar provizoriu (tzintzi minte aceste doo mici cuvinte !), maselor insetate de sinje chiar in saptamina mare, sa poa' sa le tihneasca drobu' de mielutz si ou' ros.

ca dupa aia, cu matzu' plin si cu indigestiile pe baza de supralimentare, plus ceva toxiinfectzii, sau, doamne fereste, ceva trichineloza sau leptospiroza, mai uita bizonu', sau daca nu uita atunci iarta, ca daca'i vorba de copchilasi si parintzi batrini la mijloc inseamna ca'i rost de ceva telenovela.

si, omu', bunioara, ce face omu' cin' vine vorba d'o telenovela ?

pai...

omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee ? fandacsia gata; ei! si dupa aia, din fandacsie cade in ipohondrie. pe urma, fireste, si nimica misca...

si daca nu misca, nimica nu mai misca !



un tapalaga la nasu, cu putzin optimism, neintemeiat (intre noi fie vorba), in glas:





alta miscare neasteptata, in sensu' ca e prea frumos sa fie frumos, adeca sa'i fie zburate asa usor sassului pesedac, cu tot cu pesedacii lui, pernele de sub cur, a fost infaptuita azz in plenu' camerelor reunite .

pesedacii deja au anuntzat ca o sa conteste la cc al pcr.

asa ca nu'i jucat de-loc.

si dac'ar fi jucat ce'ar insemna un hurezeanu la televizia pu(b)lica, asa cum propune o madama bine ? 

o palma data unui cicat !

ce'i mai haios e ca base chiar vrea sa'i confectzioneze micutzului bocaneala soclu' pentru catindatura la prezidentzialele din 2014.

ce rost are obstinatzia asta de a'l arata mereu "pe sticla", mai ales ca are charisma similara cu aceea a coasei cu care, altfel, lucreaza destul de bine ?



in incheiere un calduros "UE RAMONA !"

Tremuriciul oilor impotriva Oxford Analytica

de la "opritzi ciobanul" aruncat de un patric inlacrimat, si incatusat totodata, pina la metamorfozarea ziaristilor mogulieni in behaitori adusi la stadiul de a'si disputa firele de iarba ale patriciano-felicsiano-vintosilor, devenitzi si ei, iaca minune, ciobani discretzionari, iata ca si dan tapalaga apeleaza la metaforica trimitere la staul:

Dan Tapalaga HotNews.
Luni, 7 septembrie 2009, 1:49 Actualitate | Opinii

Un articol publicat pe data de 27 August de Oxford Analytica, reluat in rezumat de Evenimentul Zilei de vineri 4 septembrie, a generat o reactie virulenta din partea Realitatea TV si a unor jurnalisti dezlantuiti impotriva lui Traian Basescu, cum e Cristian Tudor Popescu. HotNews.ro publica integral articolul Oxford Analytica in documentul atasat, cu acceptul editorilor OXAN de la Londra. E un text care a generat ceea ce, in presa romaneasca de astazi, s-ar putea numi tremuriciul oilor.

Articolul Oxford Analytica:
Subiect: Influenta presei in batalia pentru putere.
Context: Traian Basescu se afla sub tirul presei pe fondul luptei pentru realegerea sa la sfarsitul acestui ani. Popularitatea sa ridicata din sondajele anterioare a scazut odata cu dezamagirea publicului fata de intreaga clasa politica, ca urmare a efectelor crizei economice.
Peisajul media. In anii de dupa 1989, numeroase ziare cu un tiraj foarte mare a jucat un rol in consolidarea pluralismului politic, investigand abuzurile puterii, ridicand astfel asteptari de ordin politic. Totusi, dupa 2005, a avut loc o concentrare a proprietatii in media.
Presa centrala a inceput sa semene cu presa locala. In majoritatea oraselor, liderii locali si regionali activi in afaceri si politica controleaza presa scrisa si televiziunea. Ei cauta sa castige monopolul presei locale pentru a-si sprijini interesele economice si carierele politice, pentru a-si ataca adversarii si pentru a elimina din afacere orice voce independenta. Controlul banilor din publicitate si al distribuirii lor le-a intarit si mai mult pozitia.
Guvernul din 2000-2004 condus de Adrian Nastase, pe atunci liderul PSD, a incercat sa puna botnita presei centrale, insa PSD a pierdut puterea iar Traian Basescu a fost ales presedinte in decembrie 2004. Uniunea Europeana era convinsa ca se va dezvolta o presa competitiva, finantata de publicitatea in crestere dornica de o presa de buna calitate. In plus, UE n-a acordat o atentie speciala presei in strategia de aderarea a Romaniei. (...)
Mogulii media. Sorin Ovidiu Vantu detine Realitatea, cel mai vizionat canal de stiri. Anul acesta, trustul sau s-a alaturat altor doua trusturi media care il ataca regulat pe Traian Basescu.
Vantu a avut doua intalniri intens mediatizate cu principalul rival al lui Basescu, Mircea Geoana, si se crede ca a facut-o pentru a alinia trustul in spatele liderului PSD.
Dan Voiculescu, un politician cu un trecut in comertul exterior comunist, aliat cu PSD de mai bine de un deceniu, detine cel mai vizionat canal de televiziune, Antena.
Dinu Patriciu, al treilea mogul, este cel mai bogat om de afaceri roman si fost deputat PNL. A devenit personaj principal din sectorul energiei, dupa ce o mare parte a fost privatizata in graba dupa 2001. (...)
Romania: Presa nu mai joaca un rol politic pozitiv
Basescu a atacat aceste trusturi pe motiv ca desfasoara un atac concertat impotriva sa si a familiei sale pentru a-i demola reputatia si pentru a-i impiedica realegerea. Incepand cu 2006, Basescu s-a plans ca o mare parte a presei este in complicitate cu forte care combina resurse enorme si putere politica. Barajul de relatari ostile ar putea explica decizia de a-si amana pana in toamna anuntul privind o candidatura pentru al doilea mandat.
Consiliul National al Audiovizualului incearca sa mentina standarde media acceptabile, dar este divizat politic iar puterile sale sunt limitate. Fiind in trecut o forta care a ridicat stacheta asteptarilor publice si a consolidat spiritul civic, o mare parte a presei pare sa fie acum o extensie a unor interese de afaceri (...) Nu mai este o arena unde optiunile politice pot fi serios discutate, ci pare setata sa invenineze ceea ce probabil va fi o lupta grea pentru prezidentialele din aceasta toamna.
Proprietatea concentrata in mainile catorva personaje bogate a condus la schimbari dramatice. Jurnalismul de investigatie a fost ingropat. Numerosi ziaristi cu gandire independenta au fost destituiti sau fortati sa se plieze pe noua linie editoriala. Continutul trivial sau senzationalist a inlocuit relatarile serioase.
De la sfarsitul dictaturii in 1989, peste 80% dintre romani si-au obtinut majoritatea informatiilor politice de la televizor. Strategia posturilor de televiziune controlate de Vantu si Voiculescu pare sa fie centrata pe reducerea interesului pentru politica. Strategia a avut succes in noiembrie 2008, cand participarea la alegeri a cazut sub 40%.
Reforma blocata. PSD si PD-L-ul lui Traian Basescu sunt intr-o coalitie marcata de tensiuni, care este incapabila sa cada de acord asupra unor reguli care sa guverneze media. Controlul asupra televiziunii publice este puternic denuntat. O lege anti-trust care sa previna concentrarea proprietatii de media se bucura de un sprijin politic insuficient. PDL proclama ca e nevoie de reforma, dar cel putin doua din ministerele sale au fost acuzate ca directioneaza publicitatea de stat catre presa in care ar putea avea un interes personal.
Perspective. Romania ar putea sa se confrunte cu o cadere a PIB mai mare de 8% in acest an, ceea ce ar face dificil pentru presa sa continue descrierea luptei politice in termeni de tabloid (...) O mare parte a industriei de presa este puternic indatorata catre stat. Numai cateva ziare cu proprietari straini si cateva platforme de stiri pe internet incearca sa furnizeze continut impartial in relatarile lor si analize de profunzime pe teme majore.
Concluzie. Din cauza esecului reformelor in multe domenii, efortul de a consolida media independenta ca o forta progresiva in tanara democratie fragila a esuat. In schimb, o mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes.
Nota: Sublinierile apartin redactiei.

Observatii pe tema reactiilor la textul Oxford Analytica:
Atat prin ton cat si prin informatii, articolul OXAN este prudent si indulgent fata de comportamentul corupt, cu implicatii penale, al trusturilor controlate de Vantu si Voiculescu. Actionari ai trustului Realitatea sunt cercetati penal pentru o returnare de TVA in valoare de 60 de milioane de euro, suspectata ca fiind ilegala. Si Realitatea si Antena 3 au fost complice in afacerea Ridzi-2 Mai, fostul ministru al tineretului fiind cercetat de DNA pentru modul in care a cheltuit la televiziuni peste 600 de mii de euro. Cele doua trusturi vaneaza prin orice metoda publicitatea de stat, se comporta ca organizatii mafiote care percep taxe de protectie de la politicieni. Prin metodele lor anti-jurnalistice, ele submineaza functionarea statului de drept, presa fiind unul dintre pilonii de baza intr-o democratie.
Desi articolul se limiteaza la observatii generale si evidente, a generat reactii contestatare vehemente. Toata ziua de vineri, Realitatea TV s-a caznit sa distruga credibilitatea textului, nu sa combata ideile de forta ale studiului OXAN. Au facut-o, spre rusinea lor, jurnalisti care s-au luptat in trecut pentru libertatea de exprimare ca Emil Hurezeanu si Cornel Nistorescu. Lor, li s-a alaturat Cristian Tudor Popescu.
In cel mai pur stil securist, prin mijloacele propagandei si manipularii de joasa speta, cei trei au incercat sa distruga credibilitatea sursei: Oxford Analytica. Cu insinuari si supozitii in loc de argumente, au sugerat ca OXAN, fiind o companie privata, a produs un text la comanda lui Traian Basescu, scris de corespondentii din Romania ai prestigioasei companii britanice. (Vezi aici editorialul lui Cornel Nistorescu.)
Critica lor sufera insa la capitolul logica elementara. Pe de-o parte, pretind ca studiul OXAN este o minge la fileu ridicata lui Traian Basescu in razboiul sau cu mogulii. Spun ca autorul textului e Alina Mungiu Pippidi. Sa zicem c-ar fi adevarat. Insa de la europarlamentare incoace, Pippidi e in razboi deschis cu Traian Basescu din cauza fiicei sale.
Daca Pippidi l-a scris, atunci meritele textului sunt si mai mari. Nu gasim in el umori personale sau pozitii partizane. E o privire de ansamblu corecta, care surprinde esenta discursului jurnalistic din trusturile mogulilor, scrisa pentru un public care nu stie prea multe despre presa din Romania.
Penibila executie s-a realizat si cu sprijinul lui Cristian Tudor Popescu, care a minimalizat ideile de forta insa a facut mare caz de unele stangacii sau formule stilistice rezultate probabil din traducerea in engleza, decretand ca sunt inadecvate cu analiza de tip britanic. Si el a tras concluzia ca avem de-a face cu un studiu realizat de sustinatori ai presedintelui, altfel spus e un text bun de ingorat. Azi, in editorialul sau din Gandul, vede si cealalta fata a Realitatii, pentru care n-avea ochi cand scuipa foc si para impotriva OXAN. Pare sa regrete ca a jucat un rol sinistru in piesa mogulilor si vede exact Realitatea descrisa in articolul OXAN, dar continua sa-l conteste. (Vezi aici editorialul lui CTP)
O alta manipulare lansata vineri de inamicii OXAN a fost teza ca televiziunile de stiri reprezinta un procent infim din peisajul presei, restul pietei fiind ocupat de televiziuni generaliste, de postul public si alte publicatii. O manipulare grosolana: televiziunile generaliste aloca spatii insignifiante sau chiar deloc politicii, fiind orientate spre show-biz. Televiziunile de stiri stabilesc agenda publica, ele lanseza teme false pe care le expandeaza celelalte publicatii din trust. Prin metoda rostogolirii subiectelor, Vantu si Voiculescu incearca sa influenteze si sa demobilizeze cetatenii activi, interesati si implicati politic. Ei reprezinta tinta principala, nu consumatorul de show-biz si tabloide.
Trusturile moguilor au reactionat grotesc si disproportionat pentru ca adevarata lor fata se vede in afara tarii, proiectata de companii prestigioase, care cu greu pot fi puse sub semnul partizanatului politic. Chiar si asa, au incercat sa tarasca discutia in mlastina dezbaterilor dambovitene, unde tot ce conteaza este daca te pozitionezi pro sau contra Basescu, mai putin adevarul si argumentatia detasata.
S-au isterizat si din cauza ca textul reia ideea unei legi anti-trust. O astfel de lege i-ar impiedica pe Vantu si Voiculescu sa detina in acelasi timp televiziuni, radiouri si presa scrisa.
Viziunea mogulilor fata de ziaristii din trusturile lor a exprimat-o plastic Dinu Patriciu intr-un editorial publicat in Adevarul pe data de 7 august, intitulat Razboiul oilor. “Asa cum nu imi plac lupii imbracati in piele de oaie, tot asa nu iubesc oile care se cred lupi. La fiecare behaiala, ele pierd cateva fire de iarba.” Era vorba despre ziaristii de la Adevarul care-l criticasera pe Nistorescu pentru epurarile de la Cotidianul.
Pe fondul crizei economice, oile pierd tot mai multe fire de iarba din gura asa ca prefera sa behaie numai la comanda ciobanilor. Iar cand cineva le pune oglinda in fata, imbraca iute blana de lup si incep tremuriciul, tremuriciul oilor manate cu bata. Pe altele, le apuca tremuriciul de fiecare data cand behaie ceva despre Traian Basescu.

pisi: l'am rugat pe un liberal de stinga sa ma anuntze daca ma lasa sa'i zic ceva de dulce la postarea lui abjecta (cum ne'au obisnuit, in general, liberaloizii astia stingaci) pe marginea aceluiasi articol al lui tapalaga.
astept inca aprobarea...

editorial EVZ: De ce ne vrea vîntu proşti

Mircea Marian Sâmbătă, 05 Septembrie 2009


Mircea Marian: "Vîntu, Voiculescu şi Patriciu vor să fim scârbiţi de politică."

Să nu ne mai intereseze cine conduce ţara, pentru că oricum nu am putea schimba nimic. Să nu mai meargă la vot decât pensionarii şi sărăcimea din mediul rural, care votează cu partidul care le-a dat cei mai mulţi mici. Cam aceasta ar fi concluzia unui studiu realizat de cei de la Oxford Analytica. Studiul nu răspunde însă la întrebarea: de ce şi-ar dori mogulii să-i alunge pe alegători de la urne?

Pentru că vor ca ei, domnii moguli, să conducă România. Aşa că oamenii relativ tineri, cu ceva educaţie, care beneficiază de o oarecare prosperitate şi sunt interesaţi de modernizarea ţării, nu de micii, berea şi sacoşele cu zahăr şi ulei pe care le oferă politicienii, trebuie îndepărtaţi din procesul de decizie. Se lucrează mult mai uşor cu o masă amorfă de flămânzi, dezinteresaţi de subtilităţile din lumea politică. Şi cum îi îndepărtăm pe alegători de viaţa publică? Relativ simplu. Cu emisiuni isterice în care le spunem, toată ziua, că toţi politicienii sunt nişte nenorociţi, corupţi şi proşti. Că votul nostru nu contează: tot nişte politruci dubioşi vor fi la putere.

Nu vreau să spun că această clasă politică n-ar fi jalnică. Dar dacă nu ne preocupă cine sunt cei care ne conduc, ce altă cale ar fi să corectăm această situaţie? „Încă o revoluţie”? Nu cred într-o astfel de schimbare dramatică şi violentă. Dar schimbări - mai mici, mai lente - sunt posibile într-o societate relativ democratică. Aici este însă problema ridicată de cei de la Oxford Analytica: presa, cea care ar trebui să exercite o presiune pentru a pune lucrurile în mişcare, nu mai joacă un rol pozitiv în viaţa societăţii. Ziariştii nu-i mai mediatizează pe politicieni decât atunci când folosesc cuvinte precum „chiloţi” sau „organ”. Presa de investigaţie: moartă. Subiectele serioase: sub preş. Deşi se prefac că privesc cu scârbă la Dan Diaconescu, mogulii au otevizat aproape întregul mediu electronic, în numele audienţei. Realizatorii de la Realitatea TV sunt ameninţaţi cu amenzi de fiecare dată când audienţa emisiunilor lor este sub cea a concurenţei de la Antena 3.

Raportul Oxford Analytica i-a enervat atât de mult pe Vîntu şi pe Voiculescu - care şi-au pus angajaţii (vreau să spun „ziariştii”) să-i execute pe presupuşii autori ai analizei - pentru că punctează corect riscul care ameninţă în prezent România. Un grup de oameni foarte bogaţi, cu interese în politică, mass-media şi afaceri, este pe cale să pună mâna pe această ţară. În termeni ceva mai sofisticaţi, un astfel de regim se numeşte plutocraţie. Ce-i de făcut? Nu ştiu. Important este că, cel puţin deocamdată, avem un diagnostic corect pus de Oxford Analytica.

P.S.: Nu pot să nu observ că, cel puţin la Realitatea TV, dezbaterea pe marginea documentului elaborat de institutul britanic a fost dominată de oameni care au sau au avut relaţii contractuale cu această televiziune. Adică: oamenii lui Vîntu au comentat între ei un document critic la adresa lui Vîntu. Îmi pare rău că la această scenetă ieftină, isterică şi de prost-gust au participat ziarişti cu care poate nu împărtăşeam aceleaşi opinii, dar pe care-i respectam pentru sinceritatea lor.

mircea badea sarac = mircea badea un bou ?

nu l'am mai vazut de multisor pe badea, mai ales de cind am scos closetele  alea de stiri din meniu' tutulor receptoarelor mele. cred ca le mai am prin tuneru' de la calc si in unu extern pe care'l mai atasez la laptop. da' astea le pornesc doar cind vreau sa "trag" vreo chestie, ca videou' e prea anacronic. asa ca nu'i pericol sa fiu tentat sa zapez spre ele.

nu mi'as fi adus aminte de badea daca nu dadeam de un link spre un articol de'al lu' oreste

http://www.gardianul.ro/Mircea-Badea,-un-cap-de-pod-s140154.html

nu stiu ce poa' sa'i apropie pe cei doi indivizi, poate doar esperentze comune traumatizante, mers la fomei, etc, altfel nu poci sa'mi reprim imaginea unui misto gros facut de badea in propria'i emulsiune la adresa unui individ ce umbla inzorzonat cu diverse totemuri, tzortzonele, mosorele, si care nu'i este pretin.

se sparie glandu' !

ca , dupa cum il vad io pe badea, cel putzin in aparitziile lui la tv, este un clasicist in viatza, vestimentatzie  si tunsura, in traditzia apaca, fabrica de camasi braila plus cooperativa higiena. si chiar daca ar purta si haine "de firma", nu ma pricep si nu stiu daca poarta, sint convins ca ar merge cu sablonu' de croiala dupa el ca sa'l reproduca sub emblema marcilor respective.

sincer, cred ca badea detesta tipu' de om gen oreste, cu superstitziile, credintzele, temerile si viziunile lui, si daca totusi il mai suporta e maaare lucru.

reciproca e valabila.

si cum cred ca mircea badea nu s'a schimbat prea tare de cind nu'l mai savurez, nici macar intimplator, indraznesc sa spun ca daca e adevarat ce scrie oreste despre el, ca e sarac adica, chiar in termeni relativi, atunci mircea badea e cel mai mare bou !

la cit cacat a mincat !

de ce'ar fi  un nistorescu, hurezeanu, srs, dinescu si multzi altzii, multi milionari  in euroi in baza aceluiasi obicei ?

FARA ECOU…ECOU…OU…U… … …

fara ecou… ecou… ou… u… …  


Scrisoare deschisa din partea lui Devis Grebu  preluata de pe http://tismaneanu.wordpress.com


Daca cineva din fosta conducere a “Cotidianului” (si chiar a trustului R.-C.) este in stare (si « inca » in functie) ca –dand la o parte fumul, praful si gemetele sfasietoare ce plutesc cu densitate pestilentiala peste ruinele acestui FOST ziar- sa receptioneze un mesaj, le comunic prin prezenta ca: de cca. 5 ani (din ziua in care fraiele au fost preluate de Catavenci) am lucrat zi de zi la aceasta decedata publicatie, ca Editorialist ( in imagini). Spun „am lucrat” deoarece in 9-10 iulie a.c. mi-am dat demisia (efectiva din 1 august, din cauza de zile restante de concediu platit), scarbit de degringolada deontologico-calitativa a ziarului – pasa-mi-te „de elita”, pentru „elite”. Era vorba de un „brand-quality” cu grija ales de redactie la inceputul acestei aventuri la care –lasand orice falsa modestie la o parte- eu sustin ca, prin Editorialul meu zilnic care acoperea o suprafata importanta a paginii de comentarii, de cele mai multe ori superioara celei scrise pe aceeasi tema- dedesubt- de colegul comentator in cuvinte, contributia mea a fost esentiala.




As mai adauga ca, de-alungul acestor ani am avut parteneri de pagina (si de tema) ilustrii, printre care O.Paler, V.Tismaneanu, T.Baconsky, Tr. Ungureanu, S. Voinescu, M. Mihaies. Cu reputatul scriitor T.Baconsky (fost Secretar de Stat si actualul Ambasador la Paris) am scos de curand- un superb album- „111 incursiuni in Cotidianul romanesc” (textele lui si desenele mele in oglinda/tandem, publicate anterior in acest ziar), publicat de Editura „Curtea Veche”, la lansarea caruia Dl.E. Hurezeanu, Presedintele trustului (vezi foto in atasament) a prezentat unui numeros si select public, atat calitatea cartii, cat – mai ales- valoarea si contributia mea (citez) „exceptionala”. V. Tismaneanu si M. Mihaies au marturisit in public, atunci cand au parasit „Cotidianul” pentru „Evz”, ca ceea ce regreta ei – mai ales – este incheierea asocierii textelor lor cu imaginile mele. Mai toti si nu o data, au sustinut la diverse ocazii, ca ei considerau ideea si realizarea estetica a ilustratiei mele (pe aceeasi tema cu textul lor) mai pertinente si chiar superioare textelor lor.

In decursul acestor 5 ani am fost de asemeni premiat ca desenator al ziarului „Cotidianul”, am expus in diverse Muzee prestigioase si Galerii de Arta importante din strainatate si din tara, originale publicate anterior in acest ziar, s-a scris de nenumarate ori elogios despre mine -ca colaborator al acestui ziar- in publicatii reputate autohtone sau de peste hotare, am dat o multitudine de interviuri in ziare, reviste si la TV/Radio, despre aceeasi activitate jurnalistica. Dar… dar… conducerea si redactia acestui ziar, care timp de 5 ani „nu aflasera” ca eu fac parte din redactie, ca eu sunt colegul lor si – mai mult- ca sunt (daca nu „cel mai”) unul din principalii stalpi de rezistenta ai stilului si nivelului aparte cu care aveau pretentia sa diferentieze de celelalte publicatii acest ziar. Ca rezultatul muncii si creatiei mele realizate zi de zi -deseori contra-timp, intr-o stare de stress exploziv- acoperea o importanta suprafata a mesajului transmis cititorilor …si atunci cum ar fi putut EI sa-si dea seama ca eu am plecat de langa ei, definitiv…Chiar colegii mei mai apropiati, inclusiv cei cu care am conlucrat direct si permanent, chiar cei care – nu o data- au fost invitatii mei, in sanul familiei mele (alaturi de alti ilustrii comeseni pe care-i admirau- altfel- de la distanta), nu au „realizat” PANA IN ZIUA DE ASTAZI ( peste o luna a trecut de la demisie) ca eu nu mai colaborez, ca in locul imaginii cu care se delectau „cititorii de elita” (dupa propriile si publicele lor zise) este o gaura sumbra, umpluta la intamplare cu o fotografie banala, inestetica si fara nici o legatura simbolica cu tema zilei. Ca in ultima perioada, pagina de Comentarii a disparut, locul ei precum si al altor articole de o anumita tinuta deontologic/jurnalistica, a fost luat de niste scursori abjecte sau tabloide de atac la persoana si/sau la inteligenta si bunul simt al cititorului, sub orice nivel imaginabil. Nici un protest (fie el ipocrit sau catifelat) pe blogurile lor, nici o remarca asupra „inexplicabilei” si /sau „nejustificatei” mele absente * vezi „extras” de pe blogul Cultura…Nici macar un telefon (pe sest) de consolare, de solidarizare tacita, ingrijorare pentru soarta financiara a mea si a familiei mele…A fost deprimant, dar nesurprinzator…Helas!…Iar acum (…just in case!…), daca le vine cumva vreo idee „protocolara”, ii previn, va fi prea, mult prea tarziu.

Dar, pentru a nu parea pretios si/sau pretentios peste masura, voi enumera cateva date personal-profesionale ( pentru cei care nu au parcurs biografia exilului meu pana acum) care –sper – vor demonstra ca nu eu eram cel care avea nevoie sa se laude cu colaborarea la Cotidianul, ci dimpotriva acest ziar avea TOT INTERESUL sa se laude cu asocierea mea, fapt pe care- sunt convins- nici acum nu l-au inteles.

In adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava ( printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti, la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl. Catul Bogdan. Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP, pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. Fiind- in plus- si interzis de a expune, inutil sa precizez ca doream din tot sufletul sa parasesc acea mocirla comunista a terorii, inca din anii 50…Dar din pacate, nu am reusit sa o fac decat la inceputul anilor 60.

M-am repatriat dupa aproape 40 de ani , ca unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare. Inca din anii 70, am capatat cetatenia/nationalitatea franceza si – intrucat in acea perioada nu-mi puteam inchipui ca ma voi reintoarce vreodata in tara- intr-atat mi se parea regimul comunist de inradacinat- faurindu-mi intre timp o noua familie cu rezidenta permanenta la Paris, castigand de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel( in Franta si –in general- in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume. Ca atare, am avut si o imensa activitate ulterioara si in Statele Unite, rezidand circa 15 ani la New-York, timp in care mi-am faurit si acolo reputatia unuia dintre cei mai de vaza ilustratori „americani”, sau -mai curand- internationali, de presa si carti. Pentru cei neincrezatori, ii invit sa capete confirmare pe internet. Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei „colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc….,etc.

Si pentru a incheia in apoteoza, alatur cateva „impresii” personale (in imagini) despre noul „Conducator” (iubit) al ziarului –publicate anterior cu diverse ocazii- precizand ca eu am parasit epava inainte ca acesta sa-i striveasca pe cei ramasi ca un rinocer (clonat cu varanul de Comodo).

Intr-un fel isi merita soarta, iar eu- tinand cont de reciprocitate- sunt indiferent si nu-i plang defel…

Imi vad de drumul meu mai departe si – neaparat- mai sus…

Devis Grebu

P.S. As fi nedrept sa nu-l mentionez pe fostul meu coleg de pagina Mihail Neamtu, un tanar deosebit de inzestrat – atat moral- cat si literar- un intelectual de exceptie cu viitor stralucit, asigurat (fara indoiala- nu aici) in Occident. El (alaturi de alt fost coleg- Horatiu Pepine- pentru a-i face si lui dreptate) a parasit indignat, pe drept cuvant, ziarul, imediat dupa ce Traian Ungureanu ( pe care eu -si nu numai- il consider cel mai dotat jurnalist/eseist roman, orice text al lui fiind o adevarata delectare literara) a fost „maturat” fara nici o consideratie si motiv plauzibil dintre comentatorii de vaza, care faceau –probabil, prea multa umbra „fetelor”- sau mai bine zis tatelor „Cotidianului”, care tronau peste destinul –deja- sumbru al acestei publicatii. Mihail Neamtu este SINGURUL care, fiind informat de V. Tismaneanu, revoltat ca urmare a porcariei la care fusesem supus- m-a mentionat intr-un puternic si superb text pe blogul lui, alaturi de Ungureanu, Avramescu si Voinescu, ca o pierdere importanta pentru presa romaneasca prin epurarea noastra absurda.

ps'u' meu (niku_elektriku)
ma felicit ca am reusit sa'mi salvez o parte din bijuteriile lu' grebu la adresa: http://picasaweb.google.com/niku.elektriku/Grebu#5351344167704735602 , vizitabila si de pe blog... presimtzeam io !

tonight episode, a patra putere in stat - part two

ce'nseamna, dom'le, sa nu maninci "banana" la timpu'iei !

asa am patzit si io cin' mi'am dat sama, in timp ce urmaream episodu' din "married with children" pe care l'am postat, cam ilegalutz, acu' citeva zile. la un moment dat, printre sughitzuri nevinovate da ris, m'a cuprins o deznadejdeeee, o tristetzeee, mama-mama, demna de o tragedie cu valuri da cadavre, eventual richard III...

atunci cind am vazut prezentu' romanesc reflectat din perspectiva prezentului american al anului 1995.

al presii, ca in rest...

probabil ca daca vedeam episodu' in anu' aparitziei lui as fi ridicat din umeri "hai, dom'le, ca astia exagereaza... e doar un film". noi in vremea aia aveam alte hibe. fesenismu', de'o pilda !

si cind au fost evocate, de catre bud bundy, care, 'ntre noi fie vorba, iese drept 'telectualu' familiei (in juru' min 14,05), niste nume, edward r murrow si walter_cronkite, niste "scule" ale domeniului giurnalistic, ceilaltzi protagonisti ai momentului, reporterii revolver, vinatorii de cadavre, au reactzionat printr'un gag, mimind necunoasterea, in spiritu' serialului, pentru accentuarea senzatziei de absurd.

revenind la realitatea romaneasca, m'am gindit ce nume s'ar fi putut folosi, intr'un context asemanator, la noi.

cristoiu (pai asta a 'nceput, cu gaina care naste pui vii, procesu' de degradare !)?

rosca stanescu ?

nistorescu ?

hurezeanu (poate ! daca n'ar fi dat de gustu' si mirosu' banilor !) ?

cine ar putea fi "monumentele" giurnalisticii romanesti, in afara de cei de la europa libera, care, datorita contextului, n'au reusit sa formeze o "scoala" ?



si ca shocu', in cazu' meu, sa fie si mai mare, am aflat chiar in ziua aia ca cronkite tocmai murise !

cazu' badea, falsu' razvratit

am intrat si io, fortzat de imprejurarea ca vreau sa vaz cu ochii mei cum arata emulii lu' badea, si, bine'ntzeles, cu ocazia asta nu m'am rabdat sa nu'i incerc vigilentza, lui sau serviciului special desemnat sa se ocupe de administrarea saitului lui, la tentativa de'ai strecura o n'juratura de mama, ceva. normal ca nu mi'am mai sfortzat neuronu' cu vreun text nou, asa ca am procedat si io ca pe vremuri, am sunat la usa, am bagat plicu' cu'njuraturi, dupa ce 'n prealabil am tras o flegma sanatoasa, si'apoi am fugit biruitor...
m'a bagat, normal, la moderare !



deja'mi tremura tasta'n mina, ca lu' mr' bean cin' avea foarte mult de scris 'ntr'un timp prea scurt, la ideea: "mama, ce'o sa'i fac" ce'o sa'l bestelesc pentru cenzura ticaloasa, etc...

ghinion !



ticalosu' cenzor dadu dovada de marinimie, si, chiar daca nu's arunca augusta privire pe nevolnicul textuletz, mi'l publica !
victorieee...
?
aiurea !
vazind trendu' comentatorilor da pa sait, fo cin'sute cin' ma uitai ultimas data, pot spune ca viitorul e miiic si negru; emuli cacalau ! si tozi trup si suflet aidoma guru'ului lor: rebeli, sanchi, fara cauza ! mbadea asta cre' ca ie din ce in ce mai constient de forzza magnetismului personal, si ar fi cel mai fraier papagal, ca doar postura de buldog asmutzit la comanda vad ca nu'i convine, din univers daca nu si'ar valoriza cum se cuvine potentzialu'. pai ce mai atita chichirez gilceava, toata ziua, toata noaptea, ca ce amarit sint io, stau aici si trag la saiba, bag procentu' la cine trebe, da' merg cu cielo si stau la mama'n salagiaan, so'creada mutu p'asta ! pai la cite procente le baga ticalosilor pesedizdi & co, fara pc, ca zero plus zero egal tot cit au, n'ar trebui sa se deie jos den pat fara citeva bulioane de ieuroi, asa cum fac oameni seriosi ca hurezeanu, turcescu, tatulici, dinescu, etcaetera, ca lista ie lunga...
voi credetz una ca asta ?
pai cin' ar deveni credibil unu ca asta, nu la emulii care stau sa'si sublimeze neputintzele in aparenta nonconventzionalitate a' lu' mbadea ?
pai sa nu mai stai tu cocotzat pe'o buturuga, da' bine asigurat in curtea mogulului, dupa uluci, si sa'l bagi in pizda ma'si, cum il bag si io, daca e nevoie, pa basescu, pa boc, pa udreasca, pa cine vrei tu, da sa nu fii parte intr'o campanie, si'ntr'o companie, care sa le aduca bani si procente unora mai ticalosi decit aia pa care'i injuri

militzia de santaj spiritual?

am dat fuga pe goagle sa vad ce hram poarta militzia asta spirituala dupa ce l'am auzit pe jurnalistul sportiv decebal radulescu, de la gsp intact felics tv, zicind ca entitatea societatzii civile mai sus pomenita le'ar fi cerut bani pentru dosarul de informator al securitatzii al fotbalistului gica popescu. ulterior decebal radulescu a evocat un mesaj de la militzia spirituala ce l'ar fi corectat in sensul ca acestia ar fi cerut bani pentru alte dosare de la mai, sau asa ceva...
interesant !
deci nu ca n'ar fi cerut bani !
cautarea pe goagle mi'a reamintit episoade interesante ale colaborarii dintre mugur ciuvica, intimplator tot un colaborator fervent al intact felics, cu tinerii studentzi si absolventzi de istorie ce compun militzia respectiva.
tot intimplator majoritatea "dezvaluirilor" tzin partea fostei/actualei coalitzii 322, lovind in tabara actualului presedinte, si, ca o consecintza, sustzin fortzele cele mai reactzionare ale bolnavioarei societatzi romanesti de azi, dar si de ieri, perioada pe care militzienii pretind c'o vor lamurita.
pai nu prea se 'mpaca dom'le dorintza pura a unor tineri de devoalare a ticalosiilor comunismului cu tentative de estorcare de fonduri, zau asa !
marturisesc cu mina pe portofel, ca io, un fomist si'un coate goale, nu m'as putea simtzi confortabil la o distantza mai mica de citeva sute de metri de cloaca intact.
si nu ma consider un reper moral !

ps
daca numitzii gidea, ciuvica, badea, ciutacu, dumitrescu, ursu, hurezeanu, dragotescu, s a m d, nu trec rapid la acatiste date, de trei ori pe zi, la treisutetreizecisitrei de biserici concomitent, pentru ca basescu sa iasa din nou president, le prevad ca la anu' pe vremea asta vor face emisiuni cu nikita si pitiku porn

ctp'u refuza !

doamne, mi'am zis, ce s'a 'ntimplat cu fetzele acestor doi mari comentatori ai neamului romanesc ? astea or fi "fetzele cotidianului" ? ce cataclism(a) le'o fi trecut pe la nivelul fruntzii parca lovite de tren ? nici daca meteoritu' tungus  i'ar fi survolat la 5 cm de nas n'ar fi adoptat asa o mimica...
dar nu!  nu se'ntimplase nimic din toate astea... le trecuse, doar, basescu pe la nici o mie de kilometri de deontologie !
hurezeanu si'a facut, pe'ndelete, autobiografia eroica, scotzind, ca pe'o circumstanta absolut de netagaduit, perioada europa libera... ca si cum faptul ca ai trecut batrinelele strada in copilarie te scuteste sa devii ticalos la batrinetze ! a rezistat, zice el, cintecelor de sirena ale tuturor serviciilor care i'au dat tircoale, iar daca basescu are dovezi in sens contrar, il invita, ca de la ofitzer deplin acoperit la ofitzer doar acoperit, sa scoata dovezile pe masa, stiind ca asta n'o sa se'ntimple niciodata pe lumea asta.
ctp, cu expresia adinc studiata in lungile momente de stat nu numai in fatza oglinzii, sau in fatza ecranului  pe care se proiecteaza capodopere ale cinematografiei, ci  chiar pe buda, urmare a unei constipatzii istorice, ne'a anuntzat, neinvitat de nimeni, nici macar de eventualul preopinent, ca n'o sa mai accepte niciodata sa stea la aceeasi masa (nu sa minince piine cu sare) cu derbedeul de basescu ! chiar cu riscul de a'l mai avea cinci ani la cotroceni !
n'o sa'i treaca niciodata incruntatului ctp supararea ca basescu a fost singurul  care l'a pus in crunta inferioritate, si de mai multe ori, spre deosebire  de crin antonescu cel ce s'a lasat umilit in limba franceza;  antonescu pe care l'au scos presdinte cei de la realitatea catzavencu acum citeva minute (basescu pe locu' patru !)...