vineri, 7 august 2015

dar bine'ntzeles că iar o să semnalizăm dreapta ca să putem, dup'aia, să ne'o facem cu stînga

imi pare mie sau domnul aligica a devenit, si el, un admirator, nici macar de taina, al domnului ultra-refomist si pro-atlantist ponta?

domn ponta care pare a fi ajuns, fara prea mari eforturi, in afara de cele obisnuite, care tzin de copy-pastisat, un fel de idol anapoda al libertarienilor inamici ai statului, supt toate formele, cu masurili "lui" din noul cod si piș cod fiscal, prin care incasarile din taxe si impozite, cica, s'ar reduce in  mod dramatic, imprejurare care pare a le conveni libertarienilor, ca, vorba aia, daca nema bani, nema cheltuieli, nu'i asa?

eu imi amintesc niste filme comuniste in care un tovaras "mare", de la centru, in general din economia socializda, dupa ce lua o masura, tovarasi, controversata, era trimis "la baza", sa'si aplice el singur masura, sa se loveasca, adica, cu fruntea de pragul de sus.

un exercitziu de umilintza pe care, mai mult ca probabil, nici domnul ponta, dar nici domnii tovarasi libertarieni, nu vor apuca sa le aplice ei insisi, ci vor pasa magareatza purtatorului de baltoane cu nevasta fas(h)ionabila,  si celor pe care el ii va desemna sa ne conduca spre cele mai inalte culmi de austeritate si radioprogress, tocmai bine ca sa le pregateasca terenul - cui oare? - tot unor pontzi si cacarai, ei insisi sau altzii ca ei, care sa repare nedreptatzili gubernarii naziste a sasului si a sinistrilor lui ageamii.

deci cui face galerie domnu aligica si ultradreptacii dumisale comilitoni?




Noutăţi

Inteleg ca autorul panseului de mai jos este "consultant strategie la Banca Naţională a României":
"Cu toate acestea şi în ciuda avertismentelor publice venite dinspre Comisia Europeană, Consiliul Fiscal, Banca Naţională a României şi, recent, dinspre FMI, sunt încă o grămadă de analişti care ne fac teoria chibritului despre cum trebuie să fie statul mic şi lăsată piaţa sa regleze ea lucrurile. Aceeaşi piaţă care, de bine ce le-a reglat, a aruncat mapamondul în cea mai gravăcriză financiară a timpurilor noastre? Cea care a declanşat criza datoriilor suverane din Uniunea Europeană şi ne-a aruncat pe toţi în recesiune? OK… Putem să trecem cu înţelegere peste aceste manifestări de Alzheimer şi să lăsăm poeţii macroeconomiei să bată câmpii cu graţie în susţineri aşa zis academice? Răspunsul este da, putem, dar este imprudent să lăsăm să răzbată în opinia publică impresia că acest Cod Fiscal este altceva decât un şoc major adresat unei economii care în acest moment la nivel de indicatori macro arată excelent.”
Compunerea se numeste "Codul fiscal şi Alzheimerul adepţilor statului minimal". Si reprezinta modul in care se prezinta public un "consultant strategie la Banca Naţională a României": retorica, pozitionare, gandire, argument, stil. Establishment.
Ca observator detasat (NU am semnat scrisoarea economistilor romani care au indraznit sa aiba alta parere decat cerberii virtutilor macroprudentiale) pot spune urmatoarele:
Existau o multime de lucruri inteligente pe care cei de la BNR si roiurile, stolurile, raurile, ramurile de experti, consultati, specialisti, autoritati etc etc etc care graviteaza pe acolo (ca altfel cum ar putea economia romana sa faca fata provocarilor pietei daca nu ar fi consiliata strategic de luminarii ca domnul asta de mai sus?!) asadar existau o multime de lucruri inteligente pe care le puteau face de multa vreme pentru a evita situatia de conflict pe care au generat-o si pe care se dovedesc acum pueril-incapabili sa o gestioneze.
Nu le-au facut. Mai mult, acum in loc sa caute sa inteleaga ce au gresit si in loc sa incerce sa repare gafele de PR si incalcarile grosoalane de protocol minimal aplicabil in comunitatile epistemice, incalcari pe care le comit cu aroganta si autosuficenta de atata vreme, oamenii escaladeaza.
Am o opinie si un pronostic: Razboiul asta, daca escaladeaza, NU au cum sa-l castige. Vor iesi nu sifonati. Se vor ruga ca "sifonat" sa fie cuvantul prin care sa fie descrisa imaginea si autoritate lor publica dupa ce vor arunca prosopul. "Sifonat" va fi cuvantul magic ce va descrie scenariu optim -de vis, contrafactuala de aur - pentru ei. O sa traim si-o sa vedem.
Cand te ilustrezi precum d-l "consultant strategie la Banca Naţională a României", oponentii nici nu trebuie sa faca nimic altceva decat sa spuna: "Vedeti, v-am zis noi. Asta e nivelul. Exact despre asta e vorba in propozitie."
Si in acest moment, sinceri sa fim, ce motiv am avea sa nu le dam dreptate?!
O sugestie pentru establishmentul roman preocupat de macroprudentialitate (statica si dinamica), sustenabilitate (micro, mezzo si macro) si alte activitati conexe. Nu mai tine: Trebuie infiintat Institutul Roman de Analiza, Sinteza si Reactie Rapida Impotriva lui Florin Citu.
Data o lege care sa explice necestitatea, functionarea, atributiile si organigrama; si apoi: pus pe treaba. Facute angajari si organizat un sistem de aparare functional. Nu mai merge asa. E clar ca in acest ritm si in actuala conjunctura nu se mai poate face fata. I-a incercuit Citu iar ei se zbat sa sparga barajul. Dar munitie nu e, artileria cam perimata, moralul cam slabut. De pregatirea trupelor, sa nu mai vorbim...Mentine Citu blocada si incercuirea de saptamani bune cu o mana si cu alta face surfing pe internet, la relaxare.
Asadar, gata. Nu mai tine, ori suntem Establishment ori nu mai suntem: E nevoie de o regrupare de forte si de pregatirea ofensivei de toamna. Cu noua capacitate de inteligence, strategie si macroeconomie prudentiala oferita de noul Institut si angajatii sai, e posibil sa vedem o reechilibrare a fortelor in acest brutal razboi asimetric in care cad prada nenumarate autoritati epistemice si reputatii institutionale nevinovate.

Un comentariu:

Dezideriu Dudas spunea...

Dom'Nikule, la baza suntem noi acum ( desi la putere-s altii....) si noi ne-am obisnuit cu poantele de mult...Inainte ca tot ce-i rau in tara asta sa poarte numele Po(a)nta...Macar asa ne mai radem si noi...ca prea eram incuntati..., .in timp ce relaxatii, nefrustratii, cei cu coordonate istorice "in tolba", la noi traduceau istoria cu isteria...,

Vorba cronicarului : ISTORIEM NON ISTORIEM, NECESARUL ISTERIEM ESTEM...( Va rog sa-i traduceti corect lui Vanghelie sa nu ma trezesc cu vreun cap in gura cand ajung din nou la Bucuresti...Dar nici prea corect, ca vine el dupa mine la Constanta....).

Trimiteți un comentariu