la noi, unde's codri verzi de brad, muierile's barbate iar barbatzii's muieri, suma astor doo genuri da un amestec exploziv de blegeala, prostie, siretenie autodistructiva, si, nu in cele din urma, hotzie, numit, mai pe scurt, neutru, ca la circuitele helectrice.
neutru ca ruminu'.
adica nimic.
un nimic fara car' nu se poate, deci nu'i pericol de disparitzie a nimicului.
cu aceste grozave insusiri am reusit sa compromitem absolut toate orinduirile sociale ce au avut nesabuintza sa treaca pe la noi, din timpuri imemoriale pin' acu'.
am fuserit antichitatea prin "cei mai viteji și mai drepți dintre traci" de la care ne'or ramas doar ceva brindza, un viezure, o barza, precum si recordu' neomologat d'a'ş fi perdut limba in o suta si ceva de ani, dupa care, obositzi d'asa o mare performantza, ne'am hodinit fo mie si ceva de ani, rastimp sufitzient ca sa ne hotarim sa formam popo'u' rumin, impreuna cu un cocteil de gepizi stupizi, precum si cu o suma de dezertori din armata romana, si aia de origini incerte, carora nu le'a functzionat desteptatoru' ca sa se prezinte la locu' faptei retragerii aureliene.
pai, cu asa adunatura de repetentzi, puteai sa te apuci sa construiesti catindrale, ca vecinii nosti situatzi doar citeva sute de leghe distantza, insp'e nord si vest, sau, macar, simulacre de imperii ca aia de la sud si est ?
noi am inventat civilizatzia mamaligii, inca din'nainte sa se fi descoperit ca exista porumb pe lumea asta, cea a chirpiciului, ca batatura bordeiului subpamintean era plina de noroi, paie: cacalau, baligi asijderea, iar codru, care 'ntre timp, devenise frate cu ruminu' proaspat procreat, ce, eventual, ar fi putut fi 'nnobilat in neste hogiacuri locuibile rezonabile, necesita un efort disproportzionat de mare ca sa fie pus jos, taiat, fasonat, etece, plus ca numitu' codru trebuia prezervat pentru viitorimea vereshtoy-iana; ca sa nu mai vorbesc de piatra car' avea si ea ca principale dezavantaje ca era sus, la munte, sus, si cu ce drak s'o transportzi (ca roata era patent 'nregistrat al altor natzii), si pe ce drumuri s'o faci, ca accesarea fondurilor comunitare era dificila si pe vremea aia, apoi cum sa te dai jos de pe cuptior daca inca nu se inventasera nici shlapii de plastik?
asa ca am ramas cu principalele cai de comunicare rutiera, fara roata, construite, in parteneriat public-privat, pe vremea 'mparatzilor romani, pina la venirea la putere a dinastiei de hohenzollern ce, pe perioada scurtei prezentze pe plaiu' mioritic, au lasat mostenire, in mare, cam tot ce vedetzi cu ochii cin' va uitatzi p'imprejur: orase, drumuri, cai ferate, poduri, palate administrative, cartiere in care se foloseste, in sfirsit, caramida ca material de constructzie, scoli, toate fiind, pe vremea aia, 'ntr'o conditzie mult mai buna decit ce vedem noi azz, ca, 'ntre timp, venit'au la putere niste factori ai progresului social, car' au demolat, social- demolat, tot ce'au putut pentru a face loc bidoane-villeurilor pe verticala, prezente si viitoare, zamislind totodata si o subspecie de sub-rumini, ruminu' de la bloc, mai las, mai ticalos, mai fricos, daca se poate 'nchipui asa ceva, decit ruminu' generic.
justitzie de muieri, pentru "muieri"
pai, 'ntr'o astfel de tzara, si cu'n asa popo', ce justitzie vretz, bre, s'avetz ?
ca sa renasca, precum pasarea felix (!), n'ar fi trebuit, mai intii, sa fi existat 'nainte ?
pe vremea boierilor (neevocatzi in historioara de mai sus din lipsa de spatziu), ce la rindu' lor pupau cu spor papucu' domnitoresc (niste insi, cu mandat limitat, atribuit in urma concursurilor, de 'mprejurari - tot de pupat papuci, da' de sultani otomani - ajunsi la conducere pentru a'si completa veniturile printr'o a doua, sau a treia, slujba, la bisericutzele proliferante si pe vremea aia), acestia, boierii, aveau drept de viatza si de moarte asupra supusilor, iobagi, n'o bagi, tot p'un krak, tzinind loc si de juzi locali, avin' ei chiar si un asa numit "drept al primei noptzi", prin care puteau sa benefecieze de fecioria acestora, indiferent de secs, si rasa, d'aci nascindu'se relativitatea morala a urmasilor.
c'asa'i dac' ala de te essploateaza, intre doi pui de somon fume, cu ochii inca cirpitzi fiin', te mai si bate (ca d'aia erau vechili in organigrama, si nu faceau greva !) mai aveau si atributziunea 'nscrisa'n constitutzia fragila, da' putzin bortzoasa, d'a te si giudeca in micile ori marile litigii cu altzi somnorosi, pentru ca'n finis coronat opus sa'tzi si ia tot neamu' la mataringa.
drept hurmare, madam pibniceru, madam costiniu, madam mera, madam barbulescu, precum si alte doamne, si domni cu fusta, au tot dreptu' cutumiar, sa'si ia drepu', si sa ne futza, fara putza, sau cu ia'ndoita
dom' giuvara "sa ne mai lase"...
stim noi mai bine !
(asta se cheama ca'i o gluma...)
